In spatele usilor inchise

Nu-i asa ca vrei sa stii cum se distreaza angajatii de la Google? Reader’s Digest a realizat un reportaj in birourile uriasei companii
 
<p>
Este abia trecut de ora 9 dimineata si ma aflu in celebra Silicon Valley, in statul american California, in fata birourilor Google, compania de cautare pe internet al carei urias succes i-a impus numele in vocabularul curent al intregii lumi. Cea mai mare parte a lumii nu mai cauta „pe internet“, ci cauta „pe google“.

Ma uit la sutele de angajati Google, cunoscuti sub numele de googleri, care intra intr-un suvoi in complexul de peste zece hectare al companiei, un ansamblu de cladiri scunde de birouri. Tricourile sunt la mare pret aici. Multi dintre angajati poarta rucsacuri, altii au cate un laptop sub brat, sau chiar deschis, in fata ochilor. Unii dintre ei cara sacose cu rufe murdare (dar mai multe despre asta, ceva mai tarziu... ).

Am fost invitat de conducerea Google la Googleplex, pentru a intra, in exclusivitate, in culisele acestei activitati pline de secrete. Google mi-a promis o libertate de acces fara precedent la facilitatile si angajatii sai. Sper sa pot confirma sau infirma unele dintre credintele – sau zvonurile – larg raspandite in legatura cu aceasta companie, care s-a transformat, in 13 ani, dintr-un minuscul motor de cautare pe internet, intr-un colos multinational cu mai bine de 32.000 de angajati, raspanditi in 60 de birouri din intreaga lume.

Stie Google absolut totul despre noi, in functie de ceea ce cautam pe internet? Si, daca ar fi asa, ar trebui sa ne pese? Isi petrec angajatii Google cea mai mare parte a timpului distrandu-se? Nu sunt aproape toti googlerii niste pusti milionari? Si nu cumva Google, care a avut in 2011 un profit de 37,9 de miliarde de dolari, este pe cale sa cucereasca intreaga lume?       

Pentru a explora vastul Googleplex, incalec pe una dintre sutele de biciclete, lasate peste tot prin complex. Merg umar la umar cu Cliff Redeker, de 28 de ani, „impresarul“ companiei, cel care organizeaza vizitele celebritatilor care sustin conferinte la Googleplex. In timp ce trecem pe langa cladirile stralucitoare din sticla si otel, pedaland pe bicicletele vopsite in culorile firmei (albastru, rosu, galben si verde), Redeker imi spune: „Ne place sa combinam distractia cu afacerile. Asta inseamna sa fii «Googley»“.
In timp ce ne parcam bicicletele in fata Cladirii 43, zaresc un googler, imbracat cu o pereche de blugi vechi si un tricou polo, urcand grabit treptele, cu o chitara care ii iese din rucsac.

Cand ii spun lui Redeker ca asa ceva nu poti vedea in multe alte companii, el imi raspunde: „Este directorul nostru financiar, Patrick Pichette. La Google ne imbracam comod“. Intr-adevar, cate alte companii au o filosofie corporatista care sa spuna ca „poti fi serios si fara costum“? Aflu foarte repede ca la Google e un pacat capital sa te iei prea in serios.

Imediat ce trecem de controlul de securitate de la Cladirea 43, dam peste Wanda Hung, care lucreaza la departamentul de Cautare pe internet. E insotita de Lily, catelusa ei de 4 ani, un Samoyed a carui blana alba iti sare in ochi. „Vine cu mine la munca de cand avea patru luni“, zice Hung.
Redeker si cu mine mergem mai departe. Un googler pe role, cu un laptop in brate, trece pe langa noi. Intalnesc cativa angajati care si-au abandonat scaunele de birou, pentru a sta pe niste mingi uriase de fitness.

La un snack-bar care ofera de toate, de la iaurt bio si cafea proaspat macinata la batoane energizante (toate gratuite!), Redeker imi spune ca Sergey Brin si co-fondatorul Larry Page si-au dorit ca angajatii lor sa poata lua o gustare oricand au chef. „Au hotarat ca niciun angajat de la Google sa nu se afle la o departare mai mare de 45 de metri de o minibucatarie“, spune el. Exista peste 150 de minibucatarii in Googleplex.

Mancarea, toata gratis, este la mare cinste la Google. Sunt acolo 25 de cafenele, inclusiv 11 restaurante gourmet, care servesc orice, de la calamari fripti cu carnati chinezesti sau friptura de miel, la toate soiurile de mancaruri vegetariene, dupa pofta inimii. Google plateste pentru toate astea peste 70 de milioane de dolari pe an. Proaspetii angajati spun ca trebuie sa faca fata unei dificultati denumite generic „Google 15“. „ E vorba de cele aproximativ sapte kilograme pe care noii angajati le iau in greutate dupa ce incep sa lucreze aici“, spune Redeker. Dar googlerii preocupati de forma lor fizica se pot indrepta catre una dintre cele sase sali de fitness din complex, la care angajatii au acces gratuit. 

Si sacosele cu rufe pe care le-am vazut? Au masini de spalat si uscatoare, pentru ca oamenii sa-si poata spala hainele in timp ce se afla la munca.
 

 
Din nou pe biciclete. Redeker rade cand il intreb daca sunt adevarate zvonurile conform carora foarte multi dintre angajatii Google devin milionari. „As vrea eu!“, exclama el. „Multi dintre angajatii de la inceput au devenit, intr-adevar, milionari cand Google a devenit o companie publica, dar lucrurile stau cu totul altfel astazi.“ Salariile sunt un secret foarte bine pastrat, dar chiar si un angajat nou poate castiga mai mult de 100.000 de dolari pe an.

Bine, dar nu au toti noii vostri angajati in jur de 20 de ani? „{sta e un alt cliseu“, imi spune Yolanda Mangolini, director in cadrul departamentului de resurse umane. „Angajam multi oameni care au 30 de ani, 40 sau chiar mai mult.“ Chiar daca Google nu face publice informatiile despre varsta lucratorilor sai, media de varsta pare sa fie plasata in jur de 35 de ani. Mangolini si echipa ei primesc, in fiecare an, in jur de doua milioane de CV-uri pentru cel mult 8.000 de posturi. Mai putin de 1% din cei care aplica pentru un post au sansa sa fie angajati.

Cand o intreb despre privilegiile pe care le au angajatii Google, de la mancarea gratuita, la locurile de odihna si la omniprezentele mese de biliard, ea imi marturiseste ca e vorba, mai degraba, de un leac impotriva „nebuniei Google“. Ceea ce unui neinitiat ii poate parea „loc de joaca“ este, adeseori, ceva mult mai serios. „Toate aceste facilitati imbunatatesc, ce e drept, viata la locul de munca si sunt aduse pentru a-i distra pe googleri, dar promoveaza si colaborarea intre angajati“, explica ea. „Aici nu prea tinem la ierarhii si incurajam schimburile de experienta intre cei care lucreaza pentru Google“.

Mangolini imi reaminteste ca inginerii, pe care se poate sa-i fi vazut jucand ping-pong sau volei, discutau, probabil, in timp ce faceau sport, despre cele mai recente proiecte ale lor in cadrul companiei. „Este unul dintre secretele bunei noastre functionari.“

Un alt concept inovator al Google este „20% din timp“. Mangolini imi povesteste in continuare: „Sergey si Larry isi doresc ca toti angajatii sa-si dedice 20% din timpul lor pentru a dezvolta oricare proiect care ii intereseaza“. Ea subliniaza ca produse ca Gmail, reteaua e-mail cu care Google a avut un succes nebun, dar si Google News, si altele, s-au nascut in acel 20% din timp pe care googlerii il pot dedica proiectelor care ii pasioneaza.
 

Una dintre vedetele Google este Jack Menzel, directorul departamentului de Management al Produsului, din  Departamentul Google Search. El face parte din echipa care rafineaza si dezvolta in permanenta complexele operatiuni de cautare ale Google.

Menzel incearca sa-mi explice ce se intampla cand cineva tasteaza un cuvant sau o sintagma in motorul de cautare Google. Zic incearca, pentru ca Menzel e atat de sclipitor, iar procesul e atat de complicat, incat pricep cu greu ce imi spune. In cele din urma, el tasteaza, pur si simplu, numele meu in motorul de cautare Google. In mai putin de o secunda – de fapt, pentru a fi exact, in 22% dintr-o secunda – Google ofera „aproximativ 3.460“ de rezultate, fiecare dintre acestea continand cu precizie numele meu. „E formidabil, nu-i asa?“, spune Menzel, cu ochii stralucindu-i in spatele ochelarilor.

Reteaua mondiala de servere a Google „scormoneste“ in permanenta miliardele de pagini care alcatuiesc internetul, pentru a-si putea construi propria „reprezentare“ asupra acestuia.

Menzel ma indeamna sa-mi imaginez internetul ca pe o uriasa biblioteca. „De fiecare data cand este adaugata o carte noua, noi o inregistram, asa cum inregistram si tot ceea ce contine respectiva carte. Apoi cautam in ea numele tau“. Din nou, ochii ii stralucesc. „Iti sta mintea-n loc, asa-i?“
„Acum, ceea ce e la fel de uimitor e ca iti si prezentam rezultatele cautarii noastre, in functie de cat de relevante credem noi ca sunt ele pentru tine. Si facem toate astea in mai putin de un sfert de secunda!“

Ordinea prezentarii paginilor de rezultate este data de mai mult de 200 de semnale diferite, care pot include si cautarile anterioare ale utilizatorului. Clasificarile sunt generate de algoritmi complecsi – softuri care directioneaza cautarea. Acesti algoritmi sunt „arma secreta“ a companiei si nu sunt incredintati decat unui numar restrans de „alesi“. Prin perfectionarea motorului de cautare si prin inserarea de reclame platite adecvate rezultatelor cautarilor, Google s-a dezvoltat dintr-o companie care, la inceput, in 1998, nu avea profit, intr-una dintre cele mai profitabile multinationale din lume.

Ar trebui sa fim ingrijorati din cauza cantitatii imense de informatie pe care Google o detine despre utilizatorii sai? „Motivul pentru care pastram istoricul cautarilor tale este dorinta de a imbunatati sistemul de cautare“, imi spune Menzel. Apoi imi aminteste una dintre devizele neoficiale ale companiei: „Nu fi diabolic!“ Dupa care completeaza: „Noi luam foarte in serios motto-ul asta“.
Dar criticii Google au infierat compania pentru toate pacatele posibile, de la violarea legilor antitrust, la competitia neloiala si incercarea de a monopoliza cautarea pe internet.

Acum pot patrunde, in sfarsit, in Departamentul de Siguranta al Google, zona in general interzisa, ultrasecurizata si plina de secrete. „Bine ai venit in Imperiul Sigurantei!“, imi spune Ian Fette, manager de produs in cadrul puternicei echipe Google de 200 de experti in securitate electronica, in timp ce ma introduce, prin portile dublu securizate, catre birourile de la etajul trei. Ii vad pe numerosii ingineri specializati in securitatea sistemelor studiind coduri informatice dintre cele mai complexe. Nimeni nu ridica ochii. Fiecare dintre ei este o imagine vie a concentrarii. In jurul meu se afla unii dintre cei mai valorosi specialisti in softuri din lume. Ei sunt elita Google, prima linie de aparare impotriva hackerilor.

Fette si echipele de lupta impotriva virusilor informatici duc un razboi permanent pentru a proteja Google si pe utilizatorii sai de „hoardele“ care incearca, in fiecare zi, sa puna in dificultate uriasul motor de cautare sau sa fure informatii din conturile utilizatorilor.

 

Atacurile informatice provin de la inamici dintre cei mai diversi: de la clasicul pusti de 15 ani, la atacuri sofisticate, lansate de hackeri experimentati sau chiar de structuri guvernamentale.
„Incercam sa fim intotdeauna cu un pas inaintea atacatorilor. Ei devin pe zi ce trece mai performanti. Si acelasi lucru incercam sa-l facem si noi“, explica Fette, absolvent de cibernetica la Universitatea americana Carnegie Mellon. El vorbeste germana si japoneza, isi piloteaza propriul avion si a lucrat candva pentru contraspionajul american. „Este noul Razboi Rece“, intareste el.

In iunie 2011, echipa de siguranta a Google a descoperit un atac sofisticat, lansat din China, care a spart sute de conturi personale de e-mail Google. Printre acestea s-au numarat si cele ale unor inalti oficiali din Statele Unite, ale unor cadre militare, ale unor jurnalisti si ale unor activisti politici chinezi.

Pentru a face fata unui act de criminalitate cibernetica atat de sofisticat, echipa Google a declarat „cod rosu“ si a trimis o echipa de experti de elita pe probleme de securitate informatica in „comandamentul de razboi“ al departamentului, Zona de Reactie la Incidente, aflata in apropiere.
Trecand pe langa aceasta zona, observ numeroasele sisteme de siguranta ale portii. „Am vreo sansa sa arunc un ochi inauntru?”, il intreb pe Fette.  „Sigur ca da, dar dupa asta ar trebui sa te ucidem“, glumeste el. In fine, imi place sa cred ca a glumit...  

Va cuceri Google lumea, asa cum se tem unii? Probabil ca nu, chiar daca o parte a filozofiei corporatiste a Google se indreapta catre cautarea de „idei incomod de entuziasmante, care pot schimba lumea“, cum ii place lui Larry Page sa spuna.

Dupa ce vizita mea de patru zile in Googleplex s-a incheiat, au aparut zvonuri conform carora Google X, misteriosul laborator ultrasecret din California, pregateste inventii dintre cele mai incredibile. Printre ele, un lift care i-ar putea transporta pe oameni in spatiul cosmic prin intermediul unui cablu, fara sa mai fie nevoie de rachete, masini fara sofer, roboti care sa lucreze in timp ce oamenii ar sta acasa si altele chiar si mai trasnite...   
Suna nebuneste? Totusi, masinile fara sofer exista deja. In 2010, Google a lansat primul automobil functional condus de un robot si, de atunci, acesta a parcurs 320.000 km pe autostrazile din Nevada si California. Ca sa il citez pe googlerul Jack Menzel sa spuna: „Iti sta mintea-n loc, nu-i asa?“

</p>
Vote it up
149
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza