In regatul de gheata

O mana de curajosi s-a aventurat sub stratul de gheata polar. Dar Oceanul Arctic ascundea primejdii nebanuite
 
<p>Emmanuelle Perie se strecura printr-o gaura de dimensiunea unui pat dublu in apele intunecate si adanci. „Cand am deschis ochii pentru prima oara sub gheata, m-am simtit ca intr-o alta lume. Era o senzatie pe care nu o mai traisem pana atunci. Parca as fi fost undeva in spatiu. Apa e atit de pura, iar notiunea de greutate dispare. E un pic ingrijorator, pentru ca apa limpede de sub tine are o adancime de mii de metri, dar chiar si asa totul e magic.“

Este, bineinteles, si foarte periculos. Emmanuelle este o miniona subtire, de 32 de ani, cu un zambet larg, si a fost singura femeie din echipa franceza care a facut scufundari. Misiunea lor consta in a descoperi ce se afla sub stratul de gheata polar. Echipa era condusa de Ghislain Bardout, un cameraman de 31 de ani si iubitul lui Emanuelle in ultimii sase ani. Ghislain si Emanuelle nu arata ca si cum ar fi bifat o portie serioasa de explorari. Sunt mult prea tineri pentru a avea intiparite pe fata semnele clare ale unor exploratori veterani: pielea intinsa si tare, brazdata de riduri in jurul ochilor, din pricina expunerii la conditii extreme de vreme in zone ostile.

Cu toate acestea, reusita lor este impresionanta. Pe durata celor 47 de zile de drumuri lungi peste intinderi arctice pierdute, echipa lui Ghislain a efectuat 51 de scufundari, surprinse in mii de fotografii si ore intregi de inregistrari video si, bineinteles de experimente stiintifice. Stratul de gheata se sparge si se topeste din pricina fenomenului de incalzire globala astfel ca este posibil ca nicio alta expeditie sa-si nu-si mai propuna o calatorie pe si sub gheata de aici.

„Lumea de sub gheata este unica“, spune Ghislain. „Este un univers cu o identitate proprie. Stratul de gheata nu e doar un tavan plat. Se misca si se deformeaza. Aici gasesti tunele, grote, stanci si culmi. Trebuie sa ai grija in permanenta, pentru ca gheata se misca tot timpul.“ In aceasta lume a intalnit structuri care aratau precum catedrale de gheata. „Sunt uriase, gigantice, foarte inalte. Observi un efect de vitraliu, unde lumina preia toate tonalitatile culorilor. Vezi mai ales albastru, dar exista si verde, alb, mov, galben, negru. In tot acest timp, specii marine pluteau in jur, de la ingeri-de-mare si meduze transparente pana la rarele ctenare.“

Ghislain a inceput sa pregateasca planul sau ambitios de a face scufundari sub gheata polara in 2007. „Devenise o obsesie care imi manca tot timpul liber. Era un vis pe care il aveam in minte de la 15 ani. Cum arata varful lumii? Stiam ca este un desert alb, plat si rece. Dar nu stiam ce se afla dedesubt.“ A durat trei ani pana cand a adunat fondurile necesare. Marca de ceasuri Rolex a devenit sponsor principal. Echipa sa era formata din cinci soferi, doi cameramani si o sora medicala pentru urgente. Ultimul membru ales a fost Kayak, frumosul husky alb siberian care ii insoteste pretutindeni. Sarcina sa era sa latre daca un urs polar se apropia de tabara. In luna martie a anului trecut, un avion DC3 a dus echipa pe gheata, la 70 de kilometri de Polul Nord.

„Am privit cum avionul decoleaza si dispare incetul cu incetul“, isi aminteste Ghislain. „Era sfarsitul etapei de pregatire si inceputul expeditiei noastre. Eram complet singuri in acea lume. A fost un moment incarcat de emotie. Obisnuiam sa vorbim despre clipa in care vom privi cum avionul se indeparteaza“, spune Emmanuelle. „Iar atunci cand s-a intamplat in realitate, am avut sentimente extrem de puternice.“

Planul lor era sa petreaca trei luni pe gheata din insula Ellesmere, punctul cel mai nordic al Canadei, ca prima destinatie. Avansau incet, pentru ca membrii echipei isi trageau cu greu saniile polka incarcate si infruntau in acelasi timp viscole si fragmente de gheata miscatoare, crivatul arctic si temperaturi care uneori ajungeau la  minus 45 de grade Celsius. Dar, in zilele cu vreme buna, reuseau sa avanseze 10 kilometri. Nu aveau deocamdata o baza, asa ca trebuia sa-si care echipamentul cu ei.

Cand vremea le permitea si gaseau un loc potrivit in gheata, taiau o gaura cu un sfredel si un fierastrau. Apoi, doi sau trei membri ai echipei plonjau in adancuri, pentru scufundarile care reprezentau scopul principal al expeditiei. Emmanuele se bucura de distantele mari aproape la fel de mult ca de scufundari.

„Imi placea la nebunie sa schiez pe gheata cu Kayak langa mine si muzica in casti. Ascultam reggae, Nina Simone si multe piese ale lui Georges Brassens.“
Echipa avea trei corturi. Cel mai mare dintre ele era gandit pentru patru persoane si functiona si ca spatiu de schimbare a hainelor si echipamentului. Tot aici mancau, iar meniul era atent controlat de Emmanuelle. In fiecare zi, se consuma un kilogram de mancare si, pentru ca erau francezi, branzeturi si ciocolata. La sfarsitul zilei, savurau o masa calda.

Membrii expeditiei se asteptau ca gheata sa inceapa sa se sparga la jumatatea lunii mai. Insa plesniturile au inceput sa apara cu cateva saptamani mai devreme, dovada a impactului produs de incalzirea globala. Implicatiile pentru scufundatori erau cumplite. „Subtierea stratului de gheata este un semnal de alarma tras de natura“, spune Ghislain. „Societatea noastra ar trebui sa asculte acest mesaj si sa isi adapteze comportamentul.“

Intr-o seara, ghetarul s-a fragmentat atat de puternic, incat membrii echipajului s-au intrebat daca vor fi in stare sa gaseasca un loc sigur pentru a dormi. Si-au continuat calatoria, dar in ziua a 47-a, cand parcursesera deja 170 de kilometri, dar erau inca departe de destinatie, insula Ellesmere, Ghislain a decis ca era prea riscant sa avanseze.
„Suprafata de gheata era mai imprevizibila decat anticipasem, iar noi nu eram pregatiti pentru asta“, spune Ghislain. „Nu puteam sa mergem mai departe, din pricina incarcaturii noastre grele. Gheata se spargea, iar prognoza meteo era nefavorabila“.

Nu exista alternativa. Ghislain l-a sunat pe pilotul avionului si l-a rugat sa vina sa-i ia de pe gheata. Pentru cateva clipe de cosmar, au crezut ca pilotul le va refuza cererea. Era dificil sa gaseasca un loc unde sa aterizeze. Din fericire, Ghislain a reusit sa-l convin-ga, astfel ca intreaga echipa de scafandri, impreuna cu tezaurul de fotografii si materiale video, au ajuns la bordul avionului, in siguranta.

Ajunsi acasa, in micul port pescaresc Concarneau, Ghislain si Emanuelle au inceput sa faca din nou planuri pentru explorarea  zonei arctice, inainte  ca lo-cul sa se schimbe ireversibil. Dar se gandesc si la unele schimbari in plan personal.
„Nu vrem sa punem punct, dar ne dorim sa avem copii la un moment dat“, spune Emmanuelle. „In prezent, cele doua lucruri nu sunt compatibile“. Deocamdata, situatia e clara: pana la „venirea berzei“, uimitoarele lor aventuri vor continua.</p>

Vote it up
312
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza