In culisele Disney

Afla ce se ascunde dincolo de portile celui mai iubit parc de distractii din lume. Cum functioneaza aceasta uriasa lume de basm?
 
<p>Mickey Mouse trece pe langa mine in costumul sau colorat, iar ratusca Daisy, iubita mult
incercata a lui Donald, merge cu pas leganat in fata mea. Oriunde ma uit, vad faimoasele personaje nascocite de Disney, de la Goofy si Pluto la Alice in Tara Minunilor, care e intruchipata de o actrita cu peruca blonda.

Este dimineata, si ma aflu in reteaua ultrasecreta de tuneluri si anexe care se intinde pe o suprafata de 3,5 kilometri patrati sub Imparatia Vrajita, cel mai cunoscut parc de distractii din lume, aflat in Walt Disney World din Orlando, statul Florida. Foarte putini oameni din afara au acces la acest adevarat "sistem nervos" al parcului, care este interzis vizitatorilor.
Personalul de intretinere si actorii care interpreteaza personajele utilizeaza aceste tuneluri vopsite in gri, inalte de 3,5 metri si late de 4,5 metri, pentru a se deplasa prin – sau pe sub – parcul de distractii, la adapost de privirile vizitatorilor. Ghidul imi explica: "Daca, de exemplu, un personaj imbracat in cowboy ar traversa Tomorrowland, parcul dedicat viitorului, s-ar rupe vraja".
 
Vraja. E un cuvant pe care am sa-l  aud de multe ori de-a lungul acestei saptamani in care complexul Disney isi va dezvalui secretele (intr-o oarecare masura) pentru mine, chiar si cateva din cele bine pazite. In timp ce vorbim, o vad pe ratusca Daisy aranjandu-si rochia colorata in galben si albastru, dupa care urca pe o scara ascunsa ce duce spre parcul de deasupra. Dupa ce urca treptele, isi verifica inca o data tinuta in fata unei oglinzi inalte, pe care se afla lipit un slogan: "Mergeti deasupra si dincolo!" Apoi, cu un aer satisfacut, deschide o usa secreta si, cu mers leganat, iese "pe scena", in mijlocul multimii de copii bucurosi stransi pe artera Main Street USA. 
Pentru ratusca Daisy este inceputul unei zile de munca obisnuite, dar pentru mine este prima vizita intr-un parc de distractii din complexul Disney. E usor sa ironizezi Disney World. Intr-adevar, e o lume artificiala, insa tocmai asta este ideea: sa evadezi din realitate pentru o vreme. In plus, cui ar putea sa nu-i placa un loc cu gradini foarte ingrijite, din care – in mod miraculos – gunoiul lipseste cu desavarsire, iar angajatii se dau peste cap ca tu sa te simti bine?

Am stabilit o intalnire cu Alex Wright, unul dintre designerii cu experienta de la Disney World, la ora sapte dimineata, cu doua ore inainte de deschiderea parcului (de "taierea panglicii", cum zic angajatii). Lui Wright – un barbat suplu, de un metru optzeci, cu ochi albastri, care lucreaza la Disney de aproape douazeci de ani – ii place sa se descrie ca un "barbat de patruzeci de ani care merge pe doispe". El si alte cateva sute de designeri de la Disney se ocupa de proiectarea, intretinerea si planificarea fiecarui detaliu a atractiilor din parc.
Ne aflam pe Main Street USA, faimosul drum de acces in Imparatia Vrajita, iar Wright imi povesteste ca a vizitat Disney World pentru prima oara pe cand avea optsprezece ani. "Am fost fascinat. Inca din clipa aceea am stiut ca, intr-o buna zi, o sa lucrez aici", spune el cu un zambet la fel de larg ca al lui Mickey.
Desi in parc nu se afla niciun vizitator, ci doar angajati care umbla de colo-colo si deschid magazinele, din niste difuzoare ascunse se aude o muzica vesela si foarte melodioasa. "Chiar si personalul trebuie sa intre in atmosfera parcului", explica Wright. Aflu si ca, la Disney, psihologia reprezinta un important element de design.
"Scopul nostru este ca vizitatorii sa uite de realitate", imi spune el, in timp ce intram in parc, trecand de toate cordoanele. "Vrem sa-i facem sa simta ca intra intr-un teatru urias si sa le starnim un sentiment de incantare si nerabdare." In acest scop, designerii au conceput o intrare cu tavan jos, astfel incat, odata trecuti de ea, vizitatorii sa patrunda brusc in "Lumea Spectacolului". Simturile le sunt asaltate imediat de mirosul de floricele, de muzica si atractiile de pe Main Street. +i, intr-adevar, cand vad pentru prima oara Main Street, ma simt incantat si devin... nerabdator.
"Walt Disney voia ca Main Street sa creeze impresia unui timp care curge domol, fara obstacole." Disney le-a cerut designerilor sa-si conceapa schitele bazandu-se pe atmosfera orasului sau natal sau, cel putin, pe imaginea pe care o pastra el despre acesta. "Voia ca totul sa fie primitor si sa aiba un aer nostalgic." Pentru a obtine acest efect, designerii au folosit o tehnica pe care au numit-o "intensificarea realitatii". "Se prea poate ca proiectele noastre sa nu fie foarte fidele din punct de vedere istoric, dar ele au fost concepute pentru a starni un raspuns emotional", ne explica Wright.
De exemplu, casele de vacanta in stil victorian de pe Main Street – drum de acces cu o lungime de aproximativ 250 de metri – sunt proiectate in asa fel incat etajele devin cu 80% mai scunde pe masura cladirea se inalta. Aceasta tehnica, numita "perspectiva fortata", a fost imprumutata de Disney de la proiectantii decorurilor pentru filme si a contribuit la realizarea unor cladiri care par mai primitoare si mai confortabile. Alta tehnica este conceperea fiecarui brau de piatra (de fapt, un material compozit alcatuit din fibra de sticla si rasina) din ce in ce mai mic, ca sa dea impresia ca e vorba de un castel mult mai inalt decat in realitate. Drept exemplu, Wright imi arata Castelul Cenusaresei din centrul Imparatiei Vrajite.

Intrucat parcul este gol, e usor sa vezi cat de preocupati au fost Walt Disney si designerii lui ca totul sa fie facut cum trebuie. Sa luam cosurile de gunoi, de exemplu. "Walt le dadea vizitatorilor bomboane gratis si urmarea sa vada cati pasi mergeau inainte sa arunce ambalajul. Tocmai de aceea cosurile noastre de gunoi sunt amplasate cam din zece in zece metri", imi explica Wright. In plus, vizitatorii nu se afla niciodata la mai mult de zece metri de o toaleta.
Mirosurile de la brutarii se imprastie pe Main Street USA prin guri de aerisire, iar din difuzoarele bine ascunse se aude muzica de fundal. Volumul e reglat de computer in functie de zgomotul facut de vizitatori.
Dupa ce au descoperit ca, atunci cand intra pe Main Street, 90% din vizitatori merg pe partea dreapta, cercetatorii de la Disney au amplasat cele mai multe magazine cu mancare pe partea dreapta, iar pe cele cu suveniruri, pe partea stanga. In felul acesta, la venire vizitatorii pot intra intr-un restaurant, intr-un magazin de inghetata sau intr-o brutarie, iar la plecare, pot cumpara un suvenir.
Aici, chiar si gunoiul este adunat in mod diferit. Cosurile comunica cu un sistem de canale cu aer comprimat care transporta toate gunoaiele. Acestea se intind pe toata suprafata parcului, dar sunt bine ascunse de privirile vizitatorilor. Ori de cate ori dau peste un gunoi, toti angajatii parcului, inclusiv directorul executiv, trebuie sa-l ia si sa-l arunce la cos. (+i directorul chiar face asta!) De asemenea, o echipa de angajati cu aspiratoare se tine dupa fiecare parada ca sa stranga confettiurile de pe jos. Actorii care interpreteaza personajele Disney trebuie sa respecte reguli stricte: piercingurile, tatuajele si mustatile nu trebuie sa se vada.
In culise, posterele cu chipuri surazatoare ii indeamna pe actori sa "raspandeasca o energie si o imagine pozitive". Daca un vizitator il intreaba pe un actor: "La ce ora e parada de la ora trei?" (cea mai frecventa intrebare pusa in parc!), acesta este incurajat sa profite de prilej ca sa intre in vorba cu el. Actorilor li s-a spus ca, de fapt, vizitatorul vrea sa intrebe: "De unde se vede parada cel mai bine?" sau "Merita sa asteptam parada?" Wright explica: "Disney angajeaza pe cineva mai mult pentru atitudine decat pentru abilitati. Pentru ca nu poti invata pe cineva sa aiba o atitudine pozitiva".

Vizitatorii care strabat in graba, in mod invariabil, Main Street USA ademeniti de Castelul Cenusaresei, rateaza cateva dintre cele mai incantatoare detalii ale parcului. Am intrat in Magazinul Universal, m-am apropiat de demodatul telefon cu manivela montat pe peretele din spate si am tras cu urechea la o conversatie (inregistrata) intre locatarul de la etaj si fiica lui. Este una dintre surprizele pe care lui Wright si designerilor sai le place sa le imprastie prin parcul de distractii ca pe niste oua cu surpriza. "Nu facem reclama unor astfel de detalii, spune Wright, pentru ca vrem sa le oferim oamenilor posibilitatea de a explora parcul."
O alta surpriza care ii asteapta pe vizitatorii foarte atenti sunt sutele de imagini ale lui Mickey pe care designerii le-au ascuns in Walt Disney World. "Desi la inceput erau niste simple glume intre designeri, aceste imagini ale capului si urechilor lui Mickey au devenit foarte populare in randul publicului. Sunt ascunse peste tot: in mozaicuri, in grilajele radiatoarelor sau in fresca maharajahului din Imparatia Animalelor. "Vasazica alte oua de Paste...", adauga Wright.
"Uitati-va la ferestrele de la al doilea etaj al Magazinului Universal", ma indeamna el in timp ce ne plimbam pe Main Street. Fiecare dintre ele omagiaza pe cate una dintre "vedetele" care au contribuit la crearea acestui complex. "Ne place sa spunem ca reprezinta genericul filmului nostru", imi explica Wright.
Dupa cum era de asteptat, pe prima fereastra, cea corespunzatoare Biroului de Cai Ferate, e scris: "Walter Disney, inginer-sef. Multumita lui, visele merg mai departe". Mai incolo, inscriptia "M.T. Lott Real Investments" omagiaza companiile anonime pe care le-a creat Disney in anii 1960 pentru a cumpara in secret cele 105 hectare pe care se intinde Walt Disney World.

Dupa ce am explorat partea vizibila a parcului, am primit in cele din urma permisiunea de a intra in culise, in sanctuarul rareori vizitat al administratiei parcului. Printr-o usa secreta, al carei amplasament am jurat ca nu am sa-l dezvalui (dar daca treceti pe langa magazinul cu sepci cu Mickey Mouse de langa Castelul Cenusaresei...), ajung in spatele unei vitrine, apoi deschid o usa pe care nu scrie nimic si cobor intr-un tunel.
La sase metri sub parc, la lumina neoanelor, imi croiesc drum pe langa "Mousketaria" – bufetul actorilor –, o banca, o sala de ping-pong si o garderoba, pana cand ajung la Don Partin, inginerul-sef.
"Putini oameni din afara reusesc sa ajunga aici", imi spune Partin in timp ce-mi arata sala computerelor, care are doar zece metri patrati, dar e ticsita cu cativa kilometri de cablu si dispozitive ultrasofisiticate care controleaza totul, incepand de la tipatul unei stafii din conacul bantuit pana la miscarile robotului care il infatiseaza pe Barak Obama rostind un discurs in Salonul Presedintilor.
Cu putin timp inainte de sosirea mea, echipa lui Partin primise un mesaj radio de la centrul de comanda, prin care erau informati: "PhilpharMagic este 101 din cauza unei defectiuni la aparat". "Altfel zis, imi explica el, din nu se stie ce motiv, spectacolul de la sala 3D s-a oprit. Am trimis la fata locului un tehnician care a descoperit ca un copil din public a sarit de pe scaunul sau si a declansat un senzor de securitate, iar spectacolul s-a oprit chiar inainte sa se lase cortina. Se mai intampla."
Departamentul lui Partin controleaza si muzica de fundal din diferitele sectoare ale parcului: de la jazz dixieland pe Main Street USA pana la piesa dedicata congresmanului Davy Crockett in sectorul Frontierland.
Partin controleaza si cele mai multe dintre coloanele sonore ale atractiilor individuale din parc. Cand il intreb cum de nu innebuneste dupa ce a ascultat de un milion de ori piesa It’s a Small World, zambeste si imi intinde o pereche de casti antifonice: "Nu ascultam muzica decat atunci cand vrem sa verificam daca totul este in ordine".
Introduc mufa castilor intr-un orificiu de pe tabloul de comanda si aud zgomotul a sute de lilieci. Introduc mufa in alt orificiu si aud zgomotele unui cutremur. "Ambele zgomote sunt de la Muntele Tunetului", imi explica Partin. "Se aude cum trebuie. Deci acolo totul e 102 (operational)."

Ma intorc cu Alex Wright in parcul propriu-zis si ne apropiem de Main Street USA. E putin trecut de ora noua dimineata, cordonul de la intrare a fost lasat jos, iar miile de vizitatori dau buzna in parc.
Muzica e data la maximum. Actorii de pe strada canta si danseaza cu frenezie, iar pe langa noi trece o trasura intesata de vizitatori cu aparate foto
"Despre asta-i vorba! Asta da, SPECTACOL!", imi spune Wright cu un zambet larg.
Pana si celor mai sarcastici le e greu sa nu zambeasca de placere cand vad fetite cu ochi mari costumate in zane, baietei imbracati in pirati si vizitatori – de la adolescenti pana la persoane in varsta – care poarta sepci cu Mickey si Minnie si afiseaza zambete largi.
Un angajat se apropie de doua fetite si le ofera niste insigne, iar mama lor, care ma vede stand in picioare in apropiere, ma intreaba:
– +titi cumva la ce ora e parada de la ora trei?
Raspund fara sa ezit:
– Ca sa vedeti cat mai bine, ar trebui sa mergeti pe Main Street pe la ora doua si jumatate. Sa n-o ratati! Sigur o sa va placa!</p>

Vote it up
190
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza