I-a făcut inima să bată din nou

Daniel Moldoveanu, un băiat de 16 ani, a salvat viața unui bărbat aflat în stop cardio-respirator
 

În acea frumoasă zi de 24 mai, Daniel s-a trezit devreme, iar la ora 8.00 traversa deja strada pentru a merge la biserică să aprindă o lumânare pentru mama lui. În acel moment a primit alerta pe telefon şi, în acelaşi timp, a văzut câţiva metri mai încolo lume strânsă în jurul unei persoane.

Băiatul de numai 16 ani s-a apropiat, i-a rugat să se dea la o parte şi s-a aplecat asupra bărbatului întins cu faţa în jos. L-a întors şi a început să-i verifice starea de conştienţă, strigând la el şi apelând la stimulii dureroşi. Apoi i-a verificat respiraţia. Nu respira. Şi-a dat seama că bărbatul e în stop cardio respirator. A început manevrele de resuscitare şi i-a spus celui care sunase la 112 să mai facă un apel.

Daniel Mihai Moldoveanu, acum elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Nichita Stănescu“ din Bucureşti, a luat cu un an şi ceva în urmă decizia să se înscrie la cursurile de prim ajutor, pentru a deveni voluntar la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov.

„Terminasem clasa a VIII-a şi dădusem examenul de capacitate. Aveam o vară întreagă înaintea mea, aşa că am început să caut pe diverse site-uri acţiuni unde să mă pot înscrie voluntar. Mi-a plăcut mereu să ajut, dar şi să încerc chestii mai periculoase“, spune Daniel.

Astfel, pe 1 august 2014, Daniel începea cursurile care se ţin pe parcursul a două zile cu toţi cei care au peste 14 ani. Apoi a devenit, după un test şi o probă practică, voluntar la Salvare. Asta presupune că, pe o rază de 1.000 de metri de locul unde se află, este primul care intervine într-un caz de urgenţă în momentul în care primeşte pe telefon o alertă printr-o aplicaţie destinată voluntarilor.

„Deja în data de 5 august aveam un prim apel, care a venit cam la jumătate de oră după ce mi-a fost activat contul pe această aplicaţie. Era vorba de o doamnă de 55 de ani care lucra la o fabrică de pâine şi căreia i se făcuse rău din cauza căldurii. I-am acordat primul ajutor până a venit ambulanţa“, îşi aminteşte Daniel.

De atunci, adolescentul a intervenit în zeci de cazuri. „Putem primi cinci alerte pe zi sau două pe săptămână, nu poţi să ştii niciodată. La început eram emoţionat, dar acum m-am obişnuit şi sunt foarte stăpân pe mine. Ştiu ce am de făcut“.

Aşa s-a dovedit a fi băiatul şi în ziua de 24 mai, deşi acesta era cel mai grav caz cu care se confruntase până atunci. Era vorba de viaţă şi de moarte. Timp de câteva minute lungi, care parcă nu se mai sfârşeau, a continuat cu manevrele de resuscitare. După ce a venit ambulanţa, Daniel le-a spus celor din echipaj că va continua el să se ocupe de pacient, până aranjează ei aparatura.

„I-au administrat un şoc, s-au mai făcut manevre, apoi, după un alt şoc, şi-a revenit. A venit şi o Unitate de Terapie Mobilă a SMURD de la Spitalul Floreasca, care a stabilizat starea pacientului, după care l-a transportat la spital“, spune Daniel.

Abia după ce totul s-a terminat, a realizat ce s-a întâmplat. „Tot timpul acela, aproape o jumătate de oră, am fost stăpân pe situaţie şi nu m-am gândit la nimic altceva. Dar, după aceea nu am mai ştiut de mine. Îmi veneau în minte tot felul de întrebări: Oare trăieşte, şi dacă da, cum îi este?“.

Nu era pentru prima dată când Daniel se confrunta cu moartea. Cu numai câteva luni în urmă, când abia începuse clasa a VIII-a, băiatul şi-a pierdut mama, care se luptase timp de cinci ani cu cancerul. Acum, într-un fel, reuşise să învingă el moartea. Spre seară, a aflat că bărbatul trăia şi era bine. „A doua zi, era într-o luni, m-am dus să mă interesez de starea lui. Iar după alte trei zile ne-am întâlnit la spital. Mi-a mulţumit şi apoi am stat de vorbă. Pentru mine a fost un moment cu adevărat special“, spune Daniel.

Crescut în apartamentul unui bloc ce se afla foarte aproape de o staţie de pompieri, băiatul a auzit de mic poveşti în care erau salvate vieţi. „Pompierii mă lăsau să stau cu ei şi îmi povesteau despre intervenţiile lor. Poate de aceea şi iubesc atât de mult pericolul şi să salvez oamenii“, spune adolescentul, care are pe lista viitoarelor meserii trei opţiuni: asistent medical, pompier sau medic. „La Salvare voi continua să rămân voluntar sută la sută“, declară Daniel fără niciun fel de îndoială.

Intervenţia lui în cazul bărbatului a fost crucială. Prea puţine persoane care intră în stop cardio respirator îşi mai revin şi asta numai dacă au norocul ca cineva cu experienţă să ştie ce are de făcut într-o astfel de situaţie.

Ceea ce s-a întâmplat în acea zi l-a făcut pe Daniel să fie şi mai sigur pe ceea ce ştie şi să aibă şi mai multă încredere în el. Şi, dacă îl mai bucură ceva, e faptul că exemplul lui i-a determinat pe alţi patru prieteni şi colegi de liceu să se înscrie şi ei ca voluntari la Salvare.

„Cred că tot mai mulţi dintre noi, cei tineri, ar trebui să căutăm să facem voluntariat pentru o cauză. Orice bine făcut pe lumea asta contează“, spune zâmbind adolescentul de 16 ani.

Vote it up
184
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza