Haz de necazul vecinului

Cat de corecta politic este Europa? Noi am aflat. Si iti spunem cat de mult poti sa glumesti pe seama tarilor vecine 
<p>Glumele de familie ar trebui sa fie o dovada de afectiune si apropiere. Dar in familia natiunilor europene, bancurile sunt din ce in ce mai rare.
O exceptie notabila este rezultatul unei comenzi pentru celebrarea presedintiei cehe a Uniunii Europene: sculptura Entropa, a excentricului artist David Cerny. Acesta s-a abatut de la cerinta de a se concentra asupra virtutilor fiecarei natiuni, preferand, in schimb, sa portretizeze fiecare tara intr-un mod cat mai provocator.

Abordarea lui a generat un val de furie. Bulgaria, de exemplu, era reprezentata sub forma unei toalete publice turce§ti, iar Germania a fost foarte nemultumita sa constate ca era infatisata sub forma unei intersectii de autostrazi, in care unii au vazut o varianta deformata a svasticii naziste. La randul ei, Romania era reprezentata de un parc tematic de distractii – Dracula.
Artistul a considerat ca nu are de ce sa-si ceara scuze: el a explicat ca intentia lui era sa sublinieze discrepanta dintre atitudinea politicoasa, prietenoasa, corecta din punct de vedere politic adoptata de politicienii de la Bruxelles si amuzantele stereotipuri nationale care inca supravietuiesc in mentalul colectiv si in conversatiile curente. Pentru a sugera euroscepticismul Marii Britanii, Cerny a hotarat, pur si simplu, sa n-o includa in lucrarea lui.

Sub comunism, bancurile politice reprezentau cea mai periculoasa forma de umor – aceste glume erau atat o supapa de siguranta, cat si o forma de rezistenta. Dar in ziua de azi au devenit mai putin riscante, dar si mai putin necesare.
Cu toate acestea, bancurile politice inca supravietuiesc in estul Europei si, de multe ori, au in centru tandemul alcatuit din primul-ministru Vladimir Putin si seful sau nominal Dmitri Medvedev (care, in realitate, ar fi subordonatul lui). Iata un exemplu: Putin si Medvedev merg sa ia pranzul la un restaurant. „Eu vreau o friptura“, spune Putin. „Iar dumneavoastra?“, il intreaba chelnerul pe Medvedev. „Tot o friptura“, raspunde Putin.

Politicienii nu prea le sunt pe plac europenilor, mai ales in estul continentului, unde coruptia si incompetenta sunt foarte raspandite. Iar glumele pe seama politistilor natangi si corupti sunt la moda de la Marea Baltica la Marea Neagra. (Un politist se duce in baie sa se barbiereasca, iar la un moment dat ii suna telefonul. Intrebare: De ce se taie? Raspuns: Ca sa stie unde a ramas.)
Unele dintre aceste glume sunt foarte subtile, cum ar fi cea despre un primar francez si unul roman care stau de vorba despre delapidarea fondurilor europene. „Vezi podul asta?“ , zice francezul. „10% din fonduri au ajuns in buzunarul meu.“ „Vezi podul asta?“, zice romanul. „100% din fonduri au ajuns in buzunarul meu.“ „Care pod?“, intreaba francezul surprins. „Vezi ca te-ai prins!“, raspunde romanul.

Dupa caderea comunismului, vechile bancuri despre americani bogati, ignoranti si vulgari au revenit la moda, atata doar ca, acum, tinta lor este clasa noilor imbogatiti si mai ales cea a „noilor rusi“, ale caror badaranie si extravaganta sunt legendare. Iata un exemplu: „Cat ai dat pe cravata asta?“ „500 de dolari.“ „Ce pacat, stiu un magazin unde se vinde cu 1.000.“
Ironizarea coruptiei si ticalosiei este o alta sursa pentru bancurile ofensatoare pe seama altor natiuni. Iata o gluma ticluita de greci. Intrebare: „Care e reteta albaneza pentru omleta?“ Raspuns: „Mai intai se fura trei oua…“ 
In cazul acestor bancuri, standardul dublu este foarte des intalnit. Poti sa spui fara probleme glume despre nemti – nu numai despre trecutul lor nazist, ci si despre asa-zisa lor aroganta si grosolanie. „Stii de ce fac nemtii produse de o calitate atat de buna? Ca sa nu fie chemati sa le repare si sa trebuiasca sa se poarte politicos.“ Dar, pe de alta parte, este de neconceput ca un neamt sa spuna un banc despre evrei, exceptand cazul in care e vorba de un neamt evreu.

Iata, totusi, unul dintre putinele bancuri nemtesti despre evrei, care sunt ticluite cu atata precautie, incat pot fi spuse fara sa ofenseze pe nimeni: Berlin, 1935 – secretara rabinului Altmann il intreaba de ce citeste Der Stürmer, un ziar nazist de un antisemitism foarte virulent. „Cumva sunteti masochist?“, il intreaba ea. „Dimpotriva“, raspunde rabinul. „Ziarele evreiesti sunt pline de vesti proaste: in Europa suntem persecutati, iar in America suntem asimilati. Dar in Der Stürmer scrie ca noi controlam toate bancile, ca dominam artele si ca suntem pe punctul de a prelua controlul asupra lumii. Chestia asta ma face sa ma simt mult mai bine!“

Cea mai vizibila schimbare inregistrata in ultima vreme este blamarea glumelor despre natiunile considerate a fi proaste: britanicii ii considera prosti pe irlandezi, americanii pe polonezi, francezii pe belgieni, si asa mai departe. De exemplu, in 1999, Radek Sikorski, actualul ministru de externe al Poloniei, a devenit faimos in intreaga lume dupa ce a obligat CNN-ul sa-si ceara scuze pentru ca Ted Turner, fondatorul postului, a facut o gluma potrivit careia genistii polonezi isi foloseau picioarele pentru a detecta minele anti-persoana.
In mod ciudat, glumele despre locuitorii din Frizia de Est, o provincie ploioasa si terna din estul Germaniei, sunt inca destul de raspandite – poate si pentru ca o parte dintre frizoni considera ca glumele acestea le promoveaza regiunea, care altminteri este destul de neglijata. E drept ca, uneori, isi scot parleala. De exemplu: „Ce fac frizonii in timpul refluxului? Vand parcele de pamant austriecilor!“
In mod ciudat, glumele despre saracie si incompetenta in administrarea economiei sunt permise, cu toate ca prostia si coruptia (care e responsabila de scaderea nivelului de trai) sunt aspru criticate. Un exemplu: „Mai e capitala Irlandei un oras scump? Cu cinci euro poti s-o cumperi pe toata.“ Dar, pe masura ce ne mutam spre est, standardul dublu devine din ce in ce mai raspandit. Nu mai este acceptabil sa faci glume pe seama polonezilor, dar Borat, un ziarist kazah fictiv, a fost considerat amuzant, mai ales de catre cei care nu prea stiu unde se afla Kazahstanul. Dar kazahilor nu li s-a parut la fel de amuzant.

Si imperialismul rus e subiect de bancuri. Un rus vrea sa intre in Finlanda. Vamesul il intreaba: „Ocupatie?“ „Nu, raspunde, doar o calatorie de afaceri.“
Cea mai buna cale pentru a cunoaste stereotipurile mai profunde ale natiunilor sunt glumele pe care oamenii le spun despre ei insisi. Bancurile cu elevul Pepicek ale cehilor dau la iveala prototipul unui om viclean, las, obsedat de sex si cu limba ascutita, pe care atat cehii, cat si strainii il pot considera ca fiind foarte aproape de realitate.
Iata si alte stereotipuri: romanii sunt intriganti, maghiarii – posomorati, iar finlandezii – prea increzatori in sine. (Care sunt ultimele cuvinte ale unui finlandez? „N-avem nevoie de un electrician.“)
Dupa ce Estonia a intrat in randul tarilor dezvoltate din nordul Europei – in ianuarie 2011 a aderat la zona Euro – vecinii invidiosi din sud si din est inca il eticheteaza pe „estonianul sexy“ ca fiind zgarcit, posomorat si nu tocmai potent, iar acest stereotip li se pare extrem de amuzant in continuare.

Tendinta cea mai promitatoare este umorul autoflagelant. Dupa exemplul rabinilor, care spun cele mai bune bancuri cu evrei, estonienii au deschis drumul glumelor caustice pe seama lor insile. Intr-o reclama TV recenta, doi ofiteri NKVD inspaimantatori dau buzna intr-o casa estoniana idilica si aduc la cunostinta familiei ca are la dispozitie o ora sa-si faca bagajele inainte sa fie deportata in Siberia – ceea ce s-a si intamplat cu zeci de mii de estonieni in era sovietica. Estonienii sunt atat de incantati ca drumul n-o sa-i coste nimic – „O vacanta gratuita! O vacanta gratuita!“ –, incat nu-si dau seama de grozavia a ceea ce urmeaza sa se intample, asa ca ii invita la masa si le dau mancare si bautura.

Astfel de glume autoflagelante reprezinta o importanta dovada de maturitate emotionala si politica, la fel cum sarcasmul excesiv pe seama altora denota un indicator al complexelor de superioritate sau de inferioritate nerezolvate si al lipsei de atentie din partea lumii inconjuratoare. Pedeapsa pentru cei care nu ticluiesc suficiente glume pe seama lor e cat se poate de simpla: vor fi ignorati – ceea ce e mai rau decat a fi luat peste picior.
Toate tarile Europei au nevoie de mai multe bancuri despre ce se intampla in zilele noastre. Un posibil subiect ar fi suficienta, ignoranta si ineficienta de la Bruxelles. Pentru birocratii anonimi de la Parlamentul European si Comisia Europeana, va fi un adevarat succes ca votantilor si contribuabililor care i-au trimis acolo sa inceapa sa le pese atat de mult de ei, incat sa faca glume pe seama lor.
Voi ati auzit vreun banc cu Herman van Rompuy, presedintele Consiliului European? Eu, inca nu.</p>

Vote it up
266
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza