Femeia care zambeste mereu

O dirijoare din Germania traieste, de 20 de ani incoace, o noua viata in Romania
 
<p>Pret de un minut, femeia de 48 de ani se simti, din nou, ca o adolescenta certata cu legea parinteasca.
– Poti sa te faci ce vrei, musulmana, hinduista, ortodoxa, dar nu pleci in Romania!, ii tipa, in fata, mama ei.

Era anul 1991, iar Gerlinde Gabler, dirijoare de formatie corala din Siegen, mama a trei copii, bunica pentru cinci nepoti si a treia femeie din Germania careia i se decernase titlul de Director de Muzica (n.r.: echivalentul dirijorului- sef la opera), tocmai ii comunicase familiei sale decizia ca vrea sa se mute in Romania si sa se converteasca la ortodoxie. Ai ei o considerara zanateca. Tara tocmai trecuse printr-o revolutie violenta, odata cu caderea regimului Ceausescu, si traversa o perioada tulbure de tranzitie. In plus, etnicii germani din Transilvania emigrau cu miile in proaspat reunificata Germanie. Cu toate acestea, Gerlinde vroia sa se stabilieasca in aceasta tara. O tara despre care, pe atunci, circulau stiri socante si imagini terifiante din casele de copii, azilele de batrani si spitale.

Femeia trecuse, prima oara, granita in Romania pe 1 aprilie 1990. Infiintase o asociatie, stransese bani si, cu fondurile adunate, le adusese ajutoare copiilor din orfelinatul situat in comuna Densus, din sud-vestul tarii. Avea sa se intoarca apoi de 19 ori in nu mai putin de doi ani, de fiecare data cu ajutoare. Descoperise aici o viata desprinsa parca din secolele trecute, cu peisaje salbatice, oameni ospitalieri si rupti de restul lumii moderne. „Ceva plutea in aer, ceva care parca mi-a pus catuse, legandu-ma de tara asta“, povesteste Gerlinde.

Femeia s-a dus la preotul sau reformat din Siegen si i-a povestit totul. „Doamna Gabler, va spun, drumul dumneavoastra duce spre Romania…“, i-a spus el. „Trebuie sa va spun eu ca ganditi, ca vorbiti deja ca un ortodox?“
Gerlinde considera ca acesta a fost imboldul care a facut-o sa-si paraseasca cu totul tara de bastina pentru a imbratisa viata care i se deschidea in Estul Europei. Cel mai emotionant moment avea sa-l traiasca, dupa spusele ei, pe 6 august 1991, cand, la Manastirea Nicula, din apropiea Clujului, a parcurs chiar ritualul con-vertirii la ortodoxism. „M-am intors in Germania si le-am spus alor mei ca, din clipa aceea, acasa pentru mine inseamna Romania.“

Gerlinde s-a stabilit la Sibiu, angajandu-se la Asociatia Diaconica a Bisericii Evanghelice. Aici a devenit, in scurt timp, director al Caminului de batrani Dr. Carl Wolff, adapost construit si finantat de Guvernul Germaniei, sub coordonarea directa a Gerlindei.
Impresionat de implicarea femeii in viata comunitatii care tocmai o adoptase, dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului a numit-o, in 2005, consilierul sau pe probleme sociale. Din aceasta pozitie, Gerlinde a sprijinit zeci de oameni sarmani, coordonand campaniile sociale si umanitare ale Arhiepiscopiei. A strans bani si a trimis bolnavi la tratamente si operatii in strainatate, mai multi oameni datorandu-i, in mod direct, viata lor.

Desi nu si-a obtinut nici acum cetatenia, Gerlinde vorbeste si scrie perfect romaneste. Drept pentru care mai face, periodic, cate un drum in Germania pentru a-si vedea familia si pentru a-si schimba pasaportul. „Ultima oara, fotograful s-a suparat pe mine ca radeam tot timpul. Mi-a spus ca nu am voie sa zambesc pentru poza din pasaport. I-am explicat ca asa e fata mea din 1991 incoace.“</p>

Vote it up
152
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza