Fapte, nu vorbe

Fa cunostinta cu opt oameni, ale caror afaceri creeaza un viitor mai bun pentru lumea in care traim
 
<p>
Comuna de miere
Maria Dumitrascu, 45 de ani, Berlesti, Romania
Sub conducerea primaritei Maria Dumitrascu, o localitate intreaga din judetul Gorj a ajuns una dintre cele mai importante zone apicole din tara. In 1987, Maria a primit in dar doi stupi de la un coleg. La scurta vreme, ea a ajuns sa aiba 25 de stupi. Dupa Revolutie, initiativa ei a devenit de-a dreptul contagioasa, mai ales ca femeia a reusit sa obtina si o finantare europeana de 11.000 de euro. Peste 70 de familii au dezvoltat initiative similare. Acum, comuna Berlesti are 2.000 de stupi si contracte de export pentru mierea eco. „Daca n-ar fi existat asta, probabil ca multi de aici, mai ales cei tineri, ar fi plecat la oras sau in strainatate ca sa-si gaseasca de lucru“, spune Maria.
 
E bine sa imparti
Philipp Rogge, 32 de ani, Berlin
Era o zi insorita, cand Philipp Rogge se afla intr-o curte din München, inconjurat de bicicletele prinse cu lanturi. „Imi doream sa pedalez prin parc, dar nu puteam lua nicio bicicleta, pentru ca  nu stiam pe cine sa intreb“, spune el. „M-am gandit atunci ca ar trebui sa existe o modalitate de a imparti lucrurile cu prietenii si vecinii tai.“
Rezultatul acelei idei se numeste Frents, un site care permite catorva zeci de mii de germani sa imparta sau sa inchirieze DVD-uri, carti, masini de tuns iarba sau chiar automobile. „Un obiect care este disponibil pe site nu are nevoie sa fie reprodus in sute de exemplare, economisind astfel energie si costuri de productie“, crede Philipp. „Sunt multe produse de care ai avea nevoie si care se afla uneori la o distanta mai mica de un kilometru de casa ta, astfel incat tu sa nu trebuiasca sa le mai cumperi.“
 
Soarele care purifica
Petra Wadström, 60 de ani, Stockholm
In fiecare an, din cauza apei infestate, mor aproximativ doua milioane de copii, mai ales in tarile cu clima calda. Asa ca Petra Wadström, inventatoare, artista, dar si bunica, a realizat si a scos pe piata Solvatten, o canistra cu ajutorul careia se poate purifica apa folosind exclusiv caldura soarelui. Temperatura apei creste atat de mult, incat razele ultraviolete omoara microorganismele.
„Traiam in Australia si am ramas surprinsa de faptul ca oamenii nu se foloseau de energia solara pentru a fierbe apa“, spune Petra. Asezata intr-un loc insorit, o singura canistra poate produce pana la 10 litri de apa potabila, intr-un interval de doua pana la sase ore. Acum, canistrele sunt folosite in 20 de tari, de aproximativ 40.000 de oameni.
 
Omul care struneste vantul
Arjen van der Veen, 37 de ani, Olanda
In anul 2009, Arjen van der Veen a inaugurat, impreuna cu doi prieteni, vasul Tres Hombres, lung de 32 de metri.  Timp de cateva luni, nava cu doua catarge a dus ajutoare in Haiti (imediat dupa cutremur) si s-a intors plin cu rom. Vasul a folosit doar puterea vantului. „Poti produce si vinde bunuri in mod sustenabil, dar daca nu le transporti ecologic, atunci totul este in zadar“, spune Arjen. Compania Fairtransport are acum in dotare doua astfel de vase si un echipaj de 15 oameni, care se ocupa de transportul oricarui tip de marfa pe apele Atlanticului. Planurile pentru o serie de nave cargo mult mai mari, de cate 8.000 de tone, denumite „Ecoliner“, care sa se deplaseze folosind puterea vantului, sunt in curs de concretizare.
 
O recolta locala
 
Julie Brown, 49 de ani, Londra
Totul a inceput din dorinta de a furniza legume organice unui grup de 30 de prieteni. Astazi, voluntarii si angajatii de la Growing Communities „hranesc“ saptamanal 3.500 de londonezi cu mancare proaspata .
Inca de la inceput, Julie Brown a cautat in oras spatii pe care sa le poata folosi drept gradini. „Avem trei loturi a cate 0,2 hectare in parcurile din Londra. In aceste spatii oferim training celor care doresc sa devina gradinari. Si, in acelasi timp, cultivam si de-ale gurii. Mai ales salata“, spune ea. Recolta din parcuri, alaturi de cea care provine de la alte 25 de ferme, ce fac parte din planul Juliei, este livrata direct consumatorilor sau vanduta la un targ cu produse naturale. „Sistemul actual de alimentatie nu este potrivit pentru viitor“, sustine Julia. „Este important ca oamenii sa stie de unde le vine mancarea.“
 
Reciclare cu stil
Markus si Daniel Freitag, 42 si 41 de ani, Zürich, Elvetia
Pentru cei care isi doresc sa fie eco, dar considera ca este la fel de important sa fie si in pas cu moda, gentile Tarpaulin Freitag sunt accesoriul momentului. Inspiratia i-a lovit pe fratii Markus si Daniel in vremea studentiei, pe cand locuiau langa o autostrada aglomerata. Fiecare camion care trecea avea o prelata veche si unsuroasa, care acoperea materialele. „Ne-am gandit cum am putea folosi materialul acela, care nu este foarte durabil“, spune Markus.
Din prima prelata achizitionata, cei doi au realizat doua genti de tip „postas“. Compania lor vinde, anual, 300.000 de genti si accesorii, realizate din aproximativ 400 de tone de prelata care nu mai poate fi folosita de catre camioane. Acum, cei doi detin noua magazine si au peste 130 de angajati, dintre care patru lucreaza cu norma intreaga, pentru a cauta materie prima.
 
Beneficiile plasei
Heidi Ruud, 30 de ani, Bodo, Norvegia
Timp de zeci de ani, plasele din plastic pentru prins peste, flotoarele, custile si balizele au poluat coastele nordice, reprezentand un pericol atat pentru ambarcatiuni, cat si pentru viata marina.
Heidi spune ca „plasele pentru prins peste se pierd in apele marii sau sunt, pur si simplu, abandonate, continuand astfel sa prinda si sa ucida pestii. Cei care se ocupa de colectarea gunoiului nu doresc sa stranga si aceste plase, deoarece se incurca si le blocheaza echipamentele de manevrat si sortat gunoiul.“ NoFir, compania lui Heidi, a strans numai anul trecut 2.500 de tone de deseuri, reprezentate exclusiv de catre plasticul la care pescarii au renuntat. Deseurile au fost revandute si reciclate, fiind transformate in covoare, echipament sportiv si chiar borduri de masina.
</p>
Vote it up
214
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza