Față în față cu HIV

HIV și SIDA fac ravagii în Europa de Est. Foarte puțini reușesc să beneficieze de tratamentul salvator din Occident
 

În biroul ei din centrul Berlinului, Maria Petrova pare un om perfect sănătos. Cu părul negru, pieptănat pe spate, îmbrăcată îngrijit, când zâmbește pare a fi mult mai tânără de 42 de ani, vârstă pe care a împlinit-o de curând. Totuși, în urmă cu cinci ani, Maria sosea în capitala Germaniei din țara ei natală, Ucraina, incapabilă să se deplaseze neasistată, aflându-se în pragul morții. Suferea de o boală cu care oamenii din vestul Europei supraviețuiesc și chiar ajung să își trăiască viața până la final. Maria are virusul HIV. „Când am ajuns, aveam temperatura 40 de grade de o lună de zile, aveam tuberculoză, hepatită, rinichii nu-mi mai funcționau bine și nu-mi mai simțeam picioarele“. Toate erau simptome cauzate de virusul HIV, care ataca sistemul imunitar al Mariei.

"Îmi dădeam seama că moare“, spune Tatiana, mama Mariei, care lucra ca bonă la Berlin. Deși avea un soț paralizat, femeia de 66 de ani a reușit să strângă destui bani pentru a călători la Kiev și înapoi, ca să o aducă pe Maria la Berlin.

Tânăra a fost internată în spital, iar analizele de sânge au relevat faptul că limfocitele erau în număr de doar nouă. Limfocitele, cunoscute și sub denumirea de celule CD4, sunt celule albe, „generalii“ sistemului imunitar, responsabili cu combaterea bolilor. O persoană sănătoasă poate avea între 600 și 1.500 de limfocite. Maria suferea acum de o infecție acută cu HIV care, dacă nu era ținută sub observație, ducea la declanșarea SIDA. Apoi urma, inevitabil, decesul.

Nu există niciun fel de tratament pentru HIV, dar evoluția virusului în organism poate fi încetinită și aproape stopată cu ajutorul tratamentelor medicamentoase antiretrovirale. Asta dacă locuiești în Europa Centrală sau de Vest. În țări precum Ucraina, Rusia, Moldova, Uzbekistan și Cecenia, perspectiva este cât se poate de sumbră.

Europa de Est și Asia Centrală sunt cele mai mari focare de epidemie HIV/SIDA din lume. Conform datelor puse la dispoziție de Michel Kazatchkine, secretarul general al Națiunilor Unite, în fiecare an se înregistrează aproape 100.000 de decese cauzate de SIDA în regiune, cu 25% mai multe decât în anul 2005, în comparație cu un nivel stabil sau chiar în scădere înregistrat în Europa de Vest și la nivel global. Creșterea are principală cauză folosirea drogurilor injectabile, fenomen care a luat amploare după căderea blocului comunist. O situație cu care se confruntă și România.

După un parcurs școlar promițător, către finalul adolescenței, Maria a fost atrasă de droguri. „La fel ca multe alte fete, mă simțeam supraponderală și devenisem obsedată de ideea că trebuie să fiu foarte slabă, asemeni unui model. Cumnatul meu mi-a adus niște medicamente pentru slăbit, care trebuiau injectate“.

Maria nu știa atunci că acest cumnat era traficant de droguri, iar „medicamentul“ era un narcotic, o versiune ieftină a heroinei, fabricată din lichid de mac. Cunoscut sub denumirea de shirka, acest produs este de multe ori contaminat, din cauza echipamentului insalubru folosit de traficanți, care uneori amestecă și sânge în compoziția lui. Incidența infecțiilor cu HIV se află în creștere și din cauza că dependenții folosesc acele de siringă în comun.

Maria a devenit dependentă, având nevoie de cinci doze pe zi. În 1994, în timpul unei vizite la un centru medical, a făcut o analiză de sânge. „Mi-au spus că sunt infectată cu HIV. Nu-mi venea să cred. Vroiam să mă sinucid. Atunci am suferit și o intervenție chirurgicală ginecologică, ceea ce a însemnat că nu mai puteam avea copii. Am început să folosesc și mai multe droguri“.

În țările din Estul Europei, majoritatea dependenților de droguri ca Maria contactează și hepatita C, un alt virus ucigaș. Riscul de a face tuberculoza este, de asemenea, cel mai ridicat din lume.

În Europa de Vest, infecția cu HIV înregistrează un nivel scăzut. Cifrele privind cazurile de hepatită și tuberculoză sunt și ele mult mai mici decât în Europa de Est.

Acest fapt se datorează diagnosticării timpurii, accesului ușor la tratamentul antiretroviral împotriva HIV, programelor de înlocuire a heroinei și altor narcotice, dar și campaniilor pentru schimbarea acelor și unei game largi de servicii de consiliere.

De ce face HIV face ravagii printre oamenii din Estul Europei?

Michel Kazatchkine dă un răspuns cutremurător. „Cadrul legal privind drepturile omului, impunerea brutală a legilor de către poliție și lipsa voinței politice în ceea ce privește implementarea unor programe de prevenire a infecției cu HIV împiedică progresul“.  

„Dacă nu mituiai polițiștii, te aruncau în închisoare“, spune Maria, care, în 2003, a fost condamnată la trei ani pentru posesie de droguri. „Acolo am văzut oameni murind de boală sau de foame. Mama îmi trimitea bani pentru mâncare și medicamente, dar de multe ori nu îi primeam. Gardienii îi păstrau pentru ei. În Ucraina, dacă nu ai bani, nu ai nimic“.

Acum, Maria e sănătoasă și urmează un regim zilnic strict cu medicamente antiretrovirale și terapie de substituire a narcoticelor. S-a vindecat de hepatită. Locuiește împreună cu mama ei. Noi ne întâlnim în birourile Berliner Aids-Hilfe, fundație înființată în anul 1985, una dintre cele 120 de astfel de organizații din Germania. 

Într-una dintre camerele de consultație se află, împreună cu Maria, asistentul social de 47 de ani, Sergiu Grimalschi. El ne spune că a observat o creștere constantă a numărului de pacienți provenind din Estul Europei. „În unele țări din Estul Europei, a fi gay sau a avea HIV duce deseori la persecuție sau închisoare. Este mai degrabă o problemă de respectare a drepturilor omului, decât una de sănătate“, spune el.

Sergiu este român și lucrează în Germania de 24 de ani. Vorbește mai multe limbi slave. El este omul-cheie pentru persoanele bolnave, speriate sau marginalizate ca Maria, care nu știu unde să ceară ajutor într-o țară străină.

Maria spune că Aids-Hilfe a avut un rol crucial în viața ei, prin înregistrarea în programul de medicamente antire-trovirale și a metadonei. Nu a mai folosit narcotice de cinci ani. Aids-Hilfe i-a finanțat și pe avocații ei, care au ajutat-o să câștige dreptul de a sta în Germania cel puțin pentru următorii trei ani. Am întrebat-o pe Maria: „Dacă ai fi rămas în Ucraina, crezi că ai mai fi în viață astăzi?“ Mama își stăpânește cu greu lacrimile. Răspunsul Mariei e simplu și șocant: „Nu.“

RECENT a intrat în lumina reflectoarelor din Ucraina cea mai tânără susținătoare a tratamentelor cu antiretrovirale la prețuri convenabile, care în Vest sunt ceva obișnuit. Liza Yaroshenko, de 16 ani, este infectată cu virusul HIV. Mama ei – vorbitoare fluentă de limba engleză, care a lucrat ca translator –, era dependentă de droguri injectabile și a murit de SIDA la vârsta de 27 de ani, când Liza avea șase ani. În aceeași zi în care mama ei a decedat, a aflat rezultatul testului care confirma că și ea este infectată cu virusul HIV.

Când a fost intervievată de jurnalista BBC Lucy Ash, anul trecut, Liza a spus: „Eram la spital și bunica mea a fost chemată în cabinetul administratorului. Când s-a întors, a izbucnit în lacrimi. M-am întrebat ce lucru îngrozitor au putut să-i spună?“

Transmiterea pe cale heterosexuală a virusului HIV în Europa de Est este în creștere. Acum reprezintă 30% din cazurile raportate, în special în rândul femeilor cu parteneri sexuali cu risc ridicat. Tatăl Lizei a fost traficant de droguri. „Mama a încercat să renunțe, dar tata a convins-o repede să se reapuce și s-a îmbolnăvit“, povestește Liza.

După stabilirea diagnosticului, a pe-trecut opt luni în spital, luptându-se cu o temperatură ridicată, până să poată fi stabilizată. A fost unul dintre primii bolnavi din Ucraina care a primit medicamentele antiretrovirale. Când bunica ei a fost prea bolnavă ca să mai poată avea grijă de ea, a fost adoptată de un cuplu în vârstă de 30 de ani, care nu avea copii și care a fost impresionat de povestea ei. Ei au salvat-o de casa de copii unde urma să fie trimisă.

Mai puțin de 40% dintre cei 120.000 de oameni înregistrați ca fiind infectați primesc medicamentele anti­retrovirale. În țările Africii Subsahariane, cum sunt Botswana și Rwanda, peste 80% dintre bolnavi beneficiază de tratament.

În anul 2013, Liza, care speră să devină actriță sau model, s-a prezentat în fața parlamentului ucrainean pentru a protesta împotriva guvernului care nu prevăzuse nicio sumă în buget pentru lupta împotriva hepatitei și pentru alocarea a doar 40 la sută din suma propusă de președintele de atunci, Viktor Ianukovici, pentru SIDA și tuberculoză.

„În lipsa tratamentului, mulți părin­ți și copii vor muri. Vă rog să nu aprobați acest buget și să nu lăsați să li se întâmple și altor copii ce mi s-a întâmplat mie“, le-a spus Liza membrilor parlamentului ucrainean. Apelul ei a fost respins.

În 2012, Ucraina a reușit o scădere de două procente a incidenței contactării  virusului HIV, prima din anul 1999, în mare parte mulțumită ONG-ului cu sediul central în Kiev, Alianța Internațională pentru HIV/SIDA în Ucraina. Acesta a implementat cel mai mare program de prevenire a infectării cu HIV din estul Europei. Ei au beneficiat și de sprijinul Alianței Mondiale de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei, care a primit suma de 1,4 miliarde de dolari din partea Fundației Bill și Melinda Gates. „Știți ce sumă alocă guvernul Ucrainei pentru prevenirea infectării cu HIV?“, întreabă doctorul Andriy Klepikov, directorul executiv al Alianței HIV/SIDA. „Zero. Pur și simplu, zero.“

Față de alte țări din Europa de Est, România a încercat cât de cât să țină lucrurile sub control. Conform datelor Biroului Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS), la 31 decembrie 2013 erau înregistrați 12.273 de pacienți infectați cu HIV, din care peste 10.000 în evidență activă, peste 8.000 dintre aceștia din urmă fiind în tratament antiretroviral. Rata cea mai înaltă a incidenței HIV a fost în rândul copiilor infectați la sfârșitul anilor ’80.

Totuși, în 2012, România și Georgia erau singurele țări din regiune care asigurau acces universal la tratament pentru mai mult de 60% dintre persoanele infectate, conform UNAIDS.

O mare problemă a apărut însă în România în decembrie 2013, când pacienții seropozitivi din Suceava au fost nevoiți să-și întrerupă terapia, pentru că spitalul local a rămas fără fonduri.La mijlocul acestui an, Ministerul Sănătății a anunțat suplimentarea Programului Național de Prevenire, Supraveghere și Control HIV/SIDA cu peste 87.000.000 lei. „Am reușit ca, la rectificarea bugetară, să asigurăm fondurile necesare tratamentului integral al bolnavilor cu HIV/SIDA fără sincope, pentru această perioadă“, declara ministrul Nicolae Bănicioiu.

Pe teritoriul Federației Ruse, legile discriminatorii și politicile intransigente au apăsat frâna în ceea ce privește activitatea de prevenire și accesul la servicii pentru cea mai vulnerabilă categorie de populație, crescând riscul răspândirii epidemiei dincolo de categoriile de populație clasificate ca risc.

Banca Mondială estimează că, în anul 2020, în Rusia, unde se înregistrează cea mai largă răspândire a epidemiei de HIV/SIDA din toate țările și din toate timpurile, vor muri de SIDA cam 20.000 de oameni pe lună.

Rusia a acceptat odată bani de la Alianța Mondială de Luptă Împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei, dar acum refuză acest ajutor, în special pentru că nu dorește să se supună protocolurilor internaționale de luptă împotriva bolii.

Organizațiile non-guvernamentale care promovează strategiile de descurajare a relelor practici, prin înlocuirea acelor, se supun agresiunilor poliției și amenzilor penale.

Persoanele infectate cu HIV știu de partea cui se află poliția. Pe 3 noiembrie 2013, Clinica pentru tratament HIV LaSky, din St. Petersburg, organizase o întâlnire la cafea, când doi oameni mascați au intrat, au împușcat un bărbat în față și au bătut o femeie cu bâta de baseball. Când a sosit poliția, aceasta a susținut că nu au putut găsi niciun fel de dovadă că s-a comis o crimă.

Maria Petrova se teme pentru țara ei natală și pentru generația tânără care suferă de HIV, asemeni Lizei Yaroshenko. Se teme că, în lipsa stabilității politice și a democrației, Ucraina va lua exemplul Rusiei, care tratează infectarea cu HIV și dependența de droguri ca pe o crimă.

„Dar încerc să nu privesc în urmă“, spune Maria, care este acum înregistrată într-un studiu medical din Berlin, pentru un nou medicament. „Sunt foarte fericită că mă aflu aici. Am impresia că viața mea abia acum începe. Am pierdut mult timp în trecut. Când voi fi pe deplin sănătoasă, vreau să fiu asistentă medicală și să lucrez cu persoanele bolnave de HIV și SIDA. Este un subiect despre care știu multe!“

Vote it up
140
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza