Fără alcool

Poveștile unor femei care au învins dependența, apelând la Alcoolicii Anonimi, dar și la programe alternative
 

Articole similare

În anul 2008, când soțul meu și-a schimbat serviciul, am fost nevoită să trec, împreună cu cei trei copii ai noștri, prin coșmarul unei mutări stresante, în celălalt capăt al țării. Seara, mă trezeam sorbind din al treilea pahar cu vin, un obicei pe care nu-l avusesem până atunci. Am izbutit să renunț la băutură înainte ca ea să devină o problemă, dar am înțeles că și femeile pot cădea ușor în capcana consumului de alcool.

Am cunoscut mame care își umpleau termosurile din mașină cu lichior, ca să tragă o dușcă după ce își lăsau copiii la școală. Am văzut așa ceva și la televizor, în seriale ca Neveste Disperate ori Scandal – femei ce duceau la gură pahare enorme cu băuturi alcoolice. Iar pe Facebook am descoperit grupuri precum Mame care beau și înjură și Mame care au nevoie de vin. Am fost șocată de pericolul considerabil, dar trecut sub tăcere, al alcoolului. Așa că m-am dedicat investigării subiectului, efort ce s-a concretizat în cartea Her Best-Kept Secret (Secretul ei cel mai bine tăinuit).

Observațiile mele au fost confirmate de cifrele furnizate de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, din SUA, care au relevat că, în anul 2011, excesul de alcool – consumarea a patru sau mai multe porții de băutură într-o singură împrejurare – este un fapt obișnuit în rândul femeilor: una din opt face abuz de alcool cu regularitate. Deoarece acest consum a sporit mereu, și consecințele negative au urmat o creștere similară. Astăzi, tot mai multe șoferițe sunt depistate de oamenii legii conducând în stare de ebrietate și un număr deloc de neglijat de tinere ajung la secțiile de urgență ale spitalelor, cu intoxicații etilice care le amenință viața.

Epidemiologii susțin că, în cazul multor femei, obișnuința de a bea exagerat se formează în anii studenției, când simt tentația să adopte comportamentul colegilor de sex opus, și continuă pe măsură ce avansează în vârstă. În ziua de azi, femeile dispun de mijloacele materiale pentru a-și procura băutură, iar stresul le poate împinge să întreacă măsura.

Alcoolul pare să fi devenit un antidot la îndemână pentru munca istovitoare, cu termene-limită din ce în ce mai strânse, pentru solicitările insistente ale copiilor, pentru problemele generate de părinții bătrâni și bolnavi. La acestea se adaugă faptul că de două ori mai multe femei decât bărbați sunt diagnosticate cu tulburări anxioase, pe care adeseori și le „tratează“ cu alcool, combinația fiind una extrem de nefastă, chiar explozivă. De asemenea, aspectul biologic joacă și el un rol important. Efectele nocive ale băuturilor spirtoase sunt mai puternice în cazul persoanelor de sex feminin, deoarece corpul lor conține mai multă grăsime (iar țesutul adipos nu poate absorbi alcoolul, ceea ce provoacă pătrunderea acestuia în fluxul sangvin) și mai puțină apă (care ar dilua alcoolul). Totodată, organismul femeilor produce mai puțină dehidrogenază, o enzimă ce ajută la descompunerea produșilor etilici. Iar rezultatul este că femeile se îmbată mai repede.

Potrivit unui studiu realizat la începutul anilor 80, una din zece femei a răspuns afirmativ la întrebarea: „Ești îngrijorată în privința cantității de băutură pe care o consumi?“ Până în 2002, raportul crescuse la una din cinci doamne chestionate. În ultimul deceniu, un număr-record de femei de vârstă mijlocie s-au îndreptat către un tratament medicamentos pentru combaterea dependenței de alcool. Altele s-au orientat spre grupurile de întrajutorare, iar pentru multe dintre acestea din urmă opțiunea s-a numit Alcoolicii Anonimi (AA).

În Statele Unite, AA este de departe cel mai extins și cel mai cunoscut program de combatere a alcoolismului, astfel că, în 2014, asociația număra printre membrii ei aproape 1,3 milioane de persoane, dintre care o treime de sex feminin. La nivel mondial, AA include peste 2,1 milioane de persoane din aproximativ 170 de țări, printre care și România.

Însă maniera de abordare a problemei a rămas neschimbată de la întemeierea organizației, din anii 30, când a fost înființată de doi bărbați, pe baza experienței personale a acestora legată de consumul de alcool. În lucrările de referință ale AA, alcoolismul este definit ca reprezentând „o maladie progresivă, ce nu poate fi vindecată niciodată cu adevărat“.

Totuși, scopul asociației îl constituie „recuperarea“, care constă în abstinență totală pe parcursul întregii vie­ți. Obiectivul poate fi atins prin aderarea la cei „12 pași“ de natură spirituală, așa cum au fost stipulați aceștia în „Biblia“ AA. În cadrul primului pas, membrii trebuie să admită neputința lor în confruntarea cu problema alcoolului, iar la următorul pas să-și declare credința că ajutorul nu poate veni decât de la „o putere superioară nouă înșine“.

De-a lungul deceniilor, AA a ajutat un număr impresionant de oameni, asigurându-le un mod de organizare  a vieții și integrarea într-o comunitate. Cu toate acestea, dezamăgite de rigiditatea principiilor AA, unele femei au căutat alte grupuri, mai noi, mai moderne, care nu consideră abuzul de alcool o boală incurabilă, ci mai degrabă un obicei nesănătos care poate fi corectat.

Ca și în cazul AA, înscrierea în astfel de grupuri este gratuită, iar activitatea se desfășoară sub forma unor întâlniri conduse de unul sau altul dintre membri, toți având statut egal. Însă diferențele față de AA sunt semnificative exact în punctele-cheie: membrii grupului pot participa la întâlniri pe internet, tehnicile utilizate se bazează pe psihologia comportamentală și pe neuroștiințe și pun accentul pe responsabilitatea personală.

Numeroase femei împărtășesc opinia că abordarea și tehnicile AA nu mai țin pasul cu timpurile noastre. Ele cred că dacă li se spune că, personal, nu au nicio putere asupra dependenței lor, nu vor reuși prea curând să-și micșoreze consumul.

„Femeile au capacitatea de a se recupera mai rapid în urma abuzului de alcool atunci când sunt în stare să țină propria situație sub control, în loc să li se impună abstinența“, este de părere psihiatrul american Mark Willenbring fost director de cercetare la Institutul Național privind Alcoolismul din SUA.

„Vindecătoare pentru ele sunt întărirea încrederii în sine și eliberarea de constrângeri“, conchide expertul. Câteva povești de viață ale unor femei care au respins abordarea AA, alegând soluții mai eficiente pentru rezolvarea problemei lor cu băutura, sunt grăitoare în acest sens.

Donna Dierker,  o specialistă în neuroștiințe din orașul St. Louis, a început să bea mai mult în anul 2001, după nașterea primului său copil. „Dacă aveam o zi proastă, mai ales la sfârșit de săptămână, mă linișteam cu un pahar de băutură, după ce reușeam să-mi culc fiul“, recunoaște Donna. În vara anului 2002, „recompensa“ cotidiană ajunsese la șase cutii de bere, urmate de vin. Când s-a decis să ia măsuri a constatat că „reducerea consumului de băutură s-a dovedit a fi extrem de dificilă“.

Donna, acum în vârstă de 51 de ani, a ajuns să citească cei 12 pași stipulați în programul AA, dar a fost intrigată de regulile impuse acolo. Ea nu era de părere că alcoolul o făcea să scape frâiele asupra vieții sale, nu se simțea neajutorată în fața băuturii și nu dorea să-și petreacă restul zilelor într-o abstinență totală. „Dacă mi s-ar cere să renunț la a mai bea vreodată un pahar, nici că aș mai izbuti să mă gândesc la altceva“.

Apoi, Donna a citit un articol despre Managementul Moderației (MM), un grup de întrajutorare care, asemenea AA, urmează un program ce presupune, la început, o perioadă fără alcool. Dar, spre deosebire de AA, asociația MM limitează această interdicție la o lună. În plus, nu le solicită membrilor ei să se supună unei puteri superioare pentru a dobândi cumpătarea. În schimb, se concentrează asupra autocontrolului, menite să asigure o viață cât mai bună (care poate presupune și consumul unor cantități moderate de alcool). Pașii constau în exerciții practice, utile, de genul: „Alcătuiți o listă a priorităților pe care le aveți în viață“ sau „Conștientizați cât de mult beți, cât de frecvent și în ce împrejurări o faceți“.

„La MM am învățat să fiu mai atentă la gustul fiecărui tip de băutură și să mă gândesc cum mă simt ulterior“, povestește Donna. Din 2008, ea alternează o lună de abstinență cu două luni în care bea cu moderație (ceea ce, potrivit MM, se definește, în cazul femeilor, ca însemnând maximum trei porții de băutură pe zi, dar nu mai mult de nouă pe săptămână). „În cazul meu, rezultatele sunt evidente. Iar gestul de a duce la buze câte un pahar a devenit iarăși un prilej de plăcere“, declară ea. 

„ÎMI PLACE SĂ BEAU, mărturisește Jane, de 54 de ani, care ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele de familie, pentru a nu-i afecta viața privată. „Îmi place acea stare de euforie indusă de alcool“. Pierderea slujbei, în anul 2008, a făcut-o pe femeia de afaceri din SUA să-și găsească refugiul în băutură. „Nu realizasem până atunci că munca îmi cotropise personalitatea pe de-a-ntregul. Când serviciul s-a dus, m-am simțit devastată, rătăcită în beznă“, se confesează ea. Zi de zi, obișnuia să soarbă unul sau două pahare cu vin, ca să-și alunge încordarea. Însă, după un an și jumătate, trecuse de la vin la votcă, golind câte o stacană de jumătate de litru în fiecare seară.

Momentul de răscruce a sosit când a constatat că se simțea îngrozitor aproape tot timpul. Nu-i era străină asociația AA – câteva dintre rudele sale activau în cadrul acesteia –, dar insistența asupra neputinței omenești propovăduite acolo nu-i era pe plac. „Consideram băutura ca pe o opțiune personală“, argumentează ea. Atunci a căutat pe internet o soluție alternativă și a descoperit HAMS (Harm reduction, Abstinence and Moderation Support), grup de sprijin fondat în anul 2007. Orientarea acestui program este și mai pragmatică, și mai încurajatoare decât a celui propus de MM.

Conform site-ului propriu, HAMS „recunoaște ca pe o realitate intoxicarea cu alcool în scop recreativ, urmărind să diminueze efectele dăunătoare asociate acesteia“ și, de asemenea, „nu obligă pe nimeni să se schimbe altfel decât în maniera agreată de respectiva persoană“. Participanții își stabilesc un obiectiv – să bea puțin, fără a depăși limitele siguranței, să mai diminueze din consumul de alcool sau să devină complet abstinenți –, urmând a elabora un plan pentru atingerea țintei propuse.

Luând parte la program prin intermediul camerelor de chat de pe internet. Jane a abandonat băutura pentru o perioadă autoimpusă de 30 de zile. „A fost o provocare. A trebuit să învăț cum să-mi recapăt bucuria de a fi din nou eu însămi“. În tot acest timp, a citit câteva cărți, a gătit și a cântat la chitară.

Ulterior, odată cu reintroducerea alcoolului în viața cotidiană, a urmat sugestiile primite de la HAMS: a așternut pe hârtie impresii despre senzațiile avute în timp ce bea. În zilele următoare, când a revăzut notițele, Jane a remarcat că se simțise bine du-pă primele două pahare, dar tot mai rău după al treilea și al patrulea. În plus, și-a dat seama că, chiar și atunci când îi oferise momente plăcute, alcoolul o reținuse din activități care o făceau să se simtă realmente fericită: cântatul la chitară și lectura. „Și acum mi se mai întâmplă câteodată, seara, să mă relaxez cu două pahare, adică atât cât mi-am impus ca limită maximă“, relatează ea. „Dar asta se petrece rar. Iubesc sentimentul că am acces nelimitat la propriul meu creier“.

Cu 15 ani în urmă, Ashley Phillips, o doamnă de 59 de ani din orașul american San Diego, instructor de dezvoltare personală, ajunsese într-o situație critică: jongla între două slujbe și, totodată, căzuse de comun acord cu soțul să divorțeze, astfel că era extrem de îngrijorată în privința viitorului ei de mamă singură (cuplul avea o fiică).

„Apelam la vin pentru a-mi alina anxietatea“, spune Ashley, care dădea gata cel puțin o sticlă pe seară. La insistențele familiei, timp de o lună a fost internată, urmând o cură de dezintoxicare. Apoi, timp de doi ani, a participat la întâlnirile AA, ca parte a tratamentului ambulatoriu recomandat. Dar, ca pedagog care și-a dedicat întreaga viață și carieră sprijinirii femeilor, nu a rezonat cu stăruința organizației asupra supunerii totale a voinței proprii în fața lui Dumnezeu (cinci dintre cei 12 pași ai programului AA fac trimitere la divinitate).

Căutând și alte variante pentru rezolvarea problemei ei, a descoperit organizația SMART (Self-Management And Recovery Training), creată în anul 1994 de către un colectiv de specialiști în sănătate mintală, care au conceput grupul de recuperare pe baze științifice. Scopul primordial era acela „de a-i învăța pe oameni cum să-și sporească încrederea în propriile forțe“.

Programul SMART include patru strategii: construirea și păstrarea motivației, ținerea sub control a dorințelor ce par irepresibile, gestionarea gândurilor, a sentimentelor, a comportamentului, precum și modalitățile de a duce un trai echilibrat. De asemenea, îi stimulează pe oameni să-și analizeze dependența de băutură folosindu-se de logică.

Când moderatorul unor discuții pe internet, desfășurate sub egida SMART i-a prezentat o analiză a raportului dintre costuri și beneficii, punând în balanță consumul de băutură și idealurile ei, Ashley a înțeles că deprinderea ei de a bea în exces n-avea niciun sens. „Văzând lu-crurile în alb și negru, am fost capabilă să fac alegerile cele mai potrivite pentru viitorul meu“. Din 2010, Ashley a devenit, la rându-i, moderator și sfătuitor pentru membrii SMART. „Acum pot înfrunta cu succes stresul și frustrările, fără a mai avea nevoie să mă refugiez în alcool“, spune ea.

„AJUNSESEM SĂ BEAU PE ASCUNS", spune și Cristina, o femeie din Iași, acum în vârstă de 52 de ani, a cărei poveste este relatată pe bzi.ro. Făcea asta mai ales noaptea, când soțul ei era la serviciu și băiatul ei de 8 ani dormea. „Coboram la magazin și îmi cumpăram ceva tare. Beam cam jumătate de litru pe zi. Beam pe ascuns și în reprize“, a povestit femeia. Totul a început odată cu sărbătorile din 1997, iar până în iulie anul următor nu a mai stat fără băutură nici măcar o zi.

„În șase luni de zile mi-am distrus viața. Am pierdut respectul soțului și al copilului și am slăbit extrem de mult – aveam 49 de kilograme la 1,70 m“, spune femeia. I-a fost afectată nu numai viața de familie, ci și cea profesională. Pentru că și-a dat seama că nu mai poate continua așa, a decis să meargă la dezalcolizare și a apelat la Grupul AA, ce aparține de Asociația Crucea Albastră Iași. Deși mergea la întâlniri, mulți ani a continuat să bea. Din iulie 1997 și până în 2002, Cristina a avut numeroase perioade de abstinență, dar, de fiecare dată, se reapuca de băut. După cinci ani în care a încercat să se lase treptat, și-a dat seama că, pentru ea, singura soluție era de a exclude în totalitate alcoolul din viața sa. Și a reușit. „Dar tot timpul trăiesc cu frica de tentație. Continui să merg la grup, dar nu atât de des. Ajutând pe altcineva, te ajuți în primul rând pe tine. Acea voință ți-o clădești singur“, spune Cristina.

Conform statisticilor, românii sunt printre cei mai mari consumatori de alcool din Europa. Două milioane de persoane din țara noastră fac abuz de alcool, iar media anuală este de 18,5 litri de alcool pe cap de locuitor, în timp ce media în Uniunea Europeană este de aproximativ 15 litri. Cea mai cunoscută asociație la care pot apela cei care au astfel de probleme este Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT), care au realizat și o platformă online pentru prevenirea și tratamentul abuzului și dependenței de alcool - alcohelp.ro.

O parte dintre femei își tratează dependența de alcool apelând la produse farmaceutice. Naltrexona are proprietatea de a bloca eliberarea endorfinelor, cele care induc starea de euforie după ingerarea alcoolului.

Naltrexona acționează diferit față de disulfiram, sau Antabuse, care produce efecte neplăcute, precum greața, când interacționează chiar și cu o cantitate minimă de alcool. Disulfiramul nu este la fel de eficient, deoarece, atunci când vor să bea, împătimiții pur și simplu nu și-l mai administrează. Cercetătorii susțin că, atâta vreme cât alcoolul nu mai produce acea stare de bine specifică, așa cum se întâmplă în cazul celor care iau naltrexonă, respectivele persoane se „dezvață“ de nefastul obicei.

Și totuși, majoritatea persoanelor care au probleme cu alcoolul – fie ele bărbați sau femei – nu ajung să primească sprijin. Firește, acele femei care au avut succes apelând la Alcoolicii Anonimi ori la alte programe de acest fel, ar fi indicat să continue astfel. Însă cele în cazul cărora nu au dat roade nu ar trebui să se învinovățească pentru eșec.

Când vine vorba despre tratarea abuzului de alcool, societatea ar trebui să conștientizeze ceea ce au relevat extrem de multe studii: este imposibil ca o anumită măsură să se potrivească tuturor.

„Astăzi, dispunem de o mulțime de instrumente pentru a ajuta. Iar faptul că atât de multe femei nu le cunosc mi se pare extrem de trist“, subliniază psihoterapeutul Scott Stern, din New York, care lucrează cu pacienți afectați de problema alcoolului.

 

Vote it up
133
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza