Europeanul Anului 2012

Isabel Jonet, coordonatoarea portugheza a Bancii de Alimente, a primit distinctia Reader's Digest si o donatie de 5.000 de euro
 
<p>
La ora noua dimineata, langa docurile din Lisabona, o femeie imbracata intr-o bluza albastra si blugi isi face drum printre stivuitoarele electrice din curtea unui vechi depozit feroviar. Merge repede si hotarat, e o femeie care nu pierde vremea. Se duce sa numere verzele.

Isabel Jonet, in varsta de 51 de ani, este directoarea Bancii de Alimente din Lisabona, centrul de comanda pentru 19 banci de alimente din intreaga Portugalie, care colecteaza si distribuie hrana pentru 12 milioane de mese in fiecare an. Daca aceste banci de alimente nu ar exista, 3% dintre portughezi ar suferi de foame. Intr-o perioada de criza financiara, cand oamenii au bani putini si sunt ingropati in datorii, vin sa ceara ajutor doctori, profesori si chiar si un judecator.

Cotidianul financiar Negocios a numit-o pe Jonet cea mai puternica femeie din economia portugheza. Mama a cinci copii, Isabel este o femeie vioaie, zvelta si simpatica, cu o gravitate calma si un zambet surprinzator de frumos. „Imi incep insa ziua numarand verzele“, spune ea, „si imi amintesc ca cineva sufera de foame si are nevoie de aceste alimente.“

Constiinta ei sociala s-a dezvoltat cand inca era copil. Familia Isabelei avea o ferma in regiunea rurala Alentenjo, cu vaci, porci, oi, grau, orz si o gradina cu pruni, asa ca mama ei facea dulceata de prune de Elvas. Tatal ii cunostea pe toti cei care lucrau pentru el si le asculta povestile tuturor, asa cum face si ea acum. Parintii ei aveau grija de cei din jur si le-au inspirat si copiilor acelasi altruism.
„Asa am fost crescuta, spune ea. Am facut munca voluntara de la varsta de 12 ani. Si pe copiii mei i-am crescut la fel.“

Cand avea cinci ani, familia s-a mutat la Lisabona, iar ferma a devenit un loc pentru petrecerea vacantelor si a sfarsitului de saptamana. Dupa ce a studiat economia la Universitatea Catolica din Lisabona, la sfarsitul anilor ‘70, Isabel a inceput sa lucreze pentru o mare companie de asigurari din capitala lusitana. Dar cand sotul ei jurnalist, Nuno, a fost transferat la Bruxelles, odata cu aderarea Portugaliei la Uniunea Europeana, in 1986, Isabel l-a urmat impreuna cu prima lor fiica.

La Bruxelles si-a gasit un alt loc de munca in asigurari, in care, „desi femeile nu pareau tratate prost, pur si simplu nu eram luate in serios“. A lucrat apoi pentru Comitetul Economic si Social al Uniunii Europene, oferind lectii de gastronomie portugheza in particular.

In 1994, toata familia s-a intors la Lisabona pentru serviciul lui Nuno. Aveau deja trei copii, iar Isabel ii ajuta sa se acomodeze cu trecerea de la lectiile in fraceza, din Bruxelles, la cele in portugheza. De doua ori pe saptamana, insa, dupa-amiaza, revenea la pasiunea ei din copilarie: voluntariatul. Asa a descoperit Banca de Alimente, care fusese fondata in urma cu patru ani. „Era abia la inceputul dezvoltarii in acea perioada“, spune ea. „Am ales-o pentru ca avea o misiune: sa combata risipa de alimente, timp si talent.“ 

Banca era atunci destul de mica, deservind numai 16 organizatii. Astazi ajuta peste 300. In scurt timp, Isabel si-a dat seama de un lucru esential pe care putea sa-l puna la dispozitia Bancii. „Intotdeauna am fost o maniaca a ordinii si a organizarii“, spune ea. „Iar cand am venit la Banca, am inteles cate lucruri se pot face intr-o societate de caritate, daca are o conducere serioasa.“
Consiliul de administrare a Bancii a fost de acord si, dupa numai cateva luni, i-au cerut sa fie noul lor director. Acasa, Isabel a discutat cu familia ei despre asta: avea sa lucreze tot timpul, iar in calitate de voluntar nu ar fi castigat nimic. Sotul si copiii au fost de acord ca ea sa accepte postul. Aceasta hotarare le-a schimbat vietile. 

Banca de Alimente nu ofera mancare direct nevoiasilor, ci le furnizeaza organizatiilor locale ai caror lucratori ii cunosc pe oamenii pe care ii ajuta, oferindu-le caldura umana odata cu mesele calde si cosurile cu alimente de baza. Astfel de organizatii sunt caminele de batrani, cresele sau centrele de zi pentru varstnici.

Printre cei care beneficiaza de acest ajutor se numara si Antonio da Silva, tata a sase copii si student in Coimbra. „Am avut luni in care am ramas fara niciun ban dupa ce am platit chiria si am cumparat produsele de baza. Fara Banca de Alimente, viata ar fi foarte grea“, spune Antonio. „Ne ofera produse ca lapte praf sau orez. Astea le plac copiilor cel mai mult. Fara ajutorul lor, de cele mai multe ori copiii n-ar avea ce manca. Si cunosc oameni care sunt intr-o situatie si mai grea.“

Misiunea Bancii de Alimente este sa gaseasca toate aceste produse, in fiecare zi din an. In acest scop, Jonet i-a convins pe directorii de supermarket ca, donand alimente, ar putea face chiar economii, avand in vedere ca trebuie sa plateasca pentru a scapa de mancarea nevanduta.

Unul dintre acesti directori este Alexandre Soares dos Santos, presedintele celui mai mare grup de supermarketuri din Portugalia – Jeronimo Martins. „Imi amintesc ca, prima data cand am vorbit cu Isabel, am fost impresionat de hotararea si de inteligenta ei, dar si de interesul ei. Stia ca, la noi, serviciile sociale de stat nu sunt sustenabile.“

In 2010, Jeronimo Martins a donat Bancii peste 5.000 de tone de alimente. In acelasi timp, nu numai supermarketurile au fost convinse de Jonet sa i se alature. Comerciantii de pe uriasa piata en-gros din Lisabona aduc, la sfarsitul zilei, fructele si legumele pe care nu pot sa le vanda.

In prezent, aproape un sfert din alimentele stranse vin ambalate ordonat in folie de impachetat, provenind din stocurile Uniunii Europene. Alte 10% sunt rezultatul campaniilor de la sfarsit de saptamana din supermarketuri, cand voluntarii de la intrarea in magazin ii roaga pe clienti sa cumpere si sa doneze produse de baza: conserve de ton, orez, ulei, cereale. In jur de 36.000 de oameni lucreaza in cadrul acestor campanii pe intreg teritoriul Portugaliei. „Scopul lor este de a le atrage atentia asupra faptului ca alti oameni sufera de foame chiar in zona in care ei traiesc si ca ei pot face ceva pentru a-i ajuta“, spune Jonet.

In depozit, lazile cu banane sunt stivuite una peste alta pana sus. Pereti intregi de cutii cu spanac se misca dintr-o parte in alta pe stivuitoare electrice. Nimic nu e prea mult. In momentul in care au primit 21 de tone de kiwi si 48 de tone de pere in acelasi timp, Jonet nu s-a simtit deloc incurcata. „Am facut gem, bineinteles.“ 

„Am cunoscut niste oameni extraordinari aici. Cu totii, suntem o echipa care da sens muncii noastre“, spune Jonet. Le cunoaste povestile fiecaruia: tatal de aici al carui fiu a fost operat de curand sau batranul de 80 de ani de mai incolo ce cara mandru paletii dintr-o parte in alta... In fiecare zi, aproape 250 de oameni lucreaza pentru Banca de Alimente. Iar Isabel stie exact cum sa pastreze si sa incurajeze voluntarii: fosta invatatoare care se descurca de minune la pastrarea registrelor, fostul contabil care face bugetele anuale...

Esential este ca ea insasi este un voluntar neplatit. „Asta este foarte important“, spune ea. „Omul care conduce organizatia este unul dintre ei, asa ca oamenii care lucreaza aici nu primesc ordine din partea unui angajat.“ 
Printre cei care trudesc pentru Banca, se numara si persoane care au cazier pentru delicte minore sau someri de lunga durata. Rui, de exemplu, care ajuta la organizarea depozitului, a fost somer opt ani. A urmat, la un moment dat, un curs de soferi de camion, dar nu a reusit sa se angajeze. In cele din urma, a ajuns la tribunal, unde a fost condamnat la munca in folosul comunitatii, in cadrul Bancii de Alimente. „Aici au vazut ca sunt un muncitor bun si acum fac parte din echipa“, spune el.

Pe peretii de la birou si peste tot acasa, Jonet a atarnat harti. „Ador hartile“, spune ea. „Cred ca toata lumea are nevoie sa stie ca are un loc in lume.“
„Sunt mai tot timpul la Banca, iar usa mea e mereu deschisa, dar copiii sunt principala mea prioritate“, spune ea. Se afla inca la munca, cu o saptamana inainte sa o nasca pe fiica ei cea mica, acum in varsta de 11 ani. Era nevoie de ea: printr-o coincidenta trista, doi dintre colegii ei din consiliul de directori murisera, iar ea era singura autorizata sa semneze documentele.
Apoi, s-a intors la munca cu bebelusul, care trecut de la un coleg la altul, dormind pe o perna mutata de pe un birou pe altul. „Toti au luat-o in brate“, isi aminteste.

In fiecare dimineata, copiii ei mai mici strang produsele din ziua precedenta pe care brutariile locale nu le-au vandut. Intr-un an pot colecta o cantitate impresionanta de 900 de kilograme. Fiul sau cel mare, Francisco, studiaza managementul, insa va merge si in Africa timp de un an, ca voluntar, desigur, pentru a construi case pentru copiii strazii din Burundi. „Cred ca suntem toti oameni si suntem toti responsabili pentru binele comun“, spune ea.
Este un lucru pe care Isabel Jonet si-l aminteste in timp ce numara verzele. Filozofia datorita careia 300.000 de portughezi nu vor suferi de foame anul acesta.

Ce reprezinta distinctia Europeanul Anului, acordata de Reader's Digest?

In fiecare an, un juriu alcatuit din redactorii-sefi ai Reader's Digest ofera titlul de European al Anului unei persoane care a reusit sa schimbe in bine viata semenilor sai. Anul acesta, reprezentantii celor 21 de editii europene ale revistei au decis sa acorde aceasta distinctie Isabelei Jonet, pentru eforturile depuse in coordonarea echipei de voluntari care va salva, in 2012, 300.000 de saraci din Portugalia de inanitie si malnutritie.
 
Isabel Jonet este presedintele Banco Alimentar Lisabona, organizatie-mama ce coordoneaza numai in Portugalia 19 banci de alimente. Acestea colecteaza si distribuie hrana pentru persoanele vulnerabile, oferind in fiecare an aproximativ 12 milioane de mese. Isabel este activa si la nivel international, prin colaborarea cu reprezentantii altor 240 de banci de alimente din intreaga Europa.

In Romania, Banca de Alimente este o initiativa a Crucii Rosii Romane si a aparut ca raspuns la criza economica, in anul 2009. Proiectul presupune colectarea de alimente greu perisabile, donate de populaţie, in cadrul supermarketurilor partenere şi distributia acestora către persoanele vulnerabile din intreaga tara. In doi ani de la implementarea proiectului au fost sprijinite cu alimente 55.856 de familii sau persoane nevoiase.
 
Isabel Jonet, femeia de 51 de ani descrisa de ziarul financiar Negocios drept cea mai puternica femeie din economia portugheza, a declarat pentru Reader’s Digest: „Scopul nostru este acela de a le atrage atentia tuturor ca exista oameni care sufera de foame chiar langa ei. Si ca fiecare dintre noi poate face ceva pentru a le alina suferinta.”
 
„Cred ca ar trebui sa fim mai uniti si sa ne consideram responsabili pentru binele intregii comunitati ”, isi explica Jonet decizia de a se implica in procurarea de hrana pentru cei nevoiasi, prin evitarea risipei.
 
Organizatiile portugheze coordonate de Isabel Jonet colecteaza alimente cu ajutorul voluntarilor, care ii conving pe cumparatorii din supermarketuri sa doneze alimente de baza. Jonet a determinat si magazinele locale en-gros sa contribuie la aceasta cauza generoasa, donand alimentele perisabile nevandute. Tot ea le-a aratat directorilor de supermarketuri cum pot economisi bani oferindu-le voluntarilor tone de alimente, pe care altminteri ar fi fost nevoiti sa le transporte la centrele de colectare a reziduurilor.
 
Dupa colectare, alte 300 de grupuri si asociatii locale dispuse sa se implice asigura distribuirea alimentelor catre crese, centre de ingrijire a copiilor, centre de zi si aziluri pentru cei varstnici.
 
Mama a cinci copii,  Isabel Jonet a dat dovada de simt civic inca de la o varsta frageda. Parintii ei, proprietari de ferma, i-au oferit un exemplu puternic, fiind permanent preocupati de bunastarea celor din jur. „Aveam numai 12 ani cand am inceput sa fac voluntariat intr-un spital pentru copii”, isi aminteste Jonet.
 
Dupa ce a absolvit studii de economie la Lisabona, Jonet a lucrat o vreme pentru o societate de asigurari. S-a mutat apoi, impreuna cu familia, la Bruxelles, unde a intrat in Comitetul Economic si Social European al Comunitatii Europene. In 1994, cand s-a intors in Portugalia, si-a inceput activitatea ca voluntar la Banco Alimentar si, nu dupa mult timp, a devenit sufletul acestei organizatii.
 
Distinctia Europeanul Anului ii va fi inmanata Isabelei Jonet, impreuna cu o donatie in valoare de 5.000 de euro, in cadrul unei ceremonii oficiale, care va avea loc, pe 16 februarie, la Lisabona. De asemenea, Isabel Jonet va fi subiectul unui articol amplu in toate editiile de februarie ale revistelor Reader’s Digest din Europa.

De la prima decernare a acestui premiu, ce a avut loc cu 17 ani in urma, in 1996, revista Reader's Digest aduce in fiecare an un omagiu oamenilor obisnuiti, care nu cauta celebritatea, dar care si-au dedicat viata unor cauze nobile, precum combaterea violurilor, torturii, traficului cu fiinte umane, HIV/SIDA sau respectarea drepturilor femeilor.
 
Castigatorii din anii trecuti sunt:

2011:   Monika Hauser, Germania – organizator al campaniei pentru sustinerea victimelor violurilor pe timp de razboi
2010:   Iana Matei, Romania – luptatoare impotriva traficului cu fiinte umane
2009:   Joachim Franz, Germania – biciclist care se implica in combaterea HIV/SIDA
2008:   Maria Nowak, Franta – initiatoarea unui program de microcreditare pentru ajutorarea celor nevoiasi
2007:   Dr. Ruedi Lüthy, Elvetia – expert  in combaterea SIDA, activ in Zimbabwe       
2006:   Ayaan Hirsi Ali, Olanda – militant pentru drepturile femeilor musulmane
2005:   Leonid Roshal, Rusia – medic care s-a remarcat cu ocazia masacrului de la Beslan
2004:   Peter Eigen, Germania – fondatorul Transparency International                    
2003:   Simon Pánek, Cehia – fondator People in Need.                                
2002:   Eva Joly, Franta – judecator in procesul companiei Elf-Aquitaine
2001:   Linus Benedict Torvalds, Finlanda – inventatorul Linux
2000:   Paul van Buitenen, Olanda – informator in procesul privind fraudele din Comisia Europeana
1999:   Dr Inge Genefke, Danemarca – program de reabilitare pentru victimele torturii
1998:   Pete Goss, Marea Britanie – navigatorul care si-a salvat concurentul de la inec
1997:   Frederic Hauge, Norvegia – militant pentru colectarea reziduurilor nucleare
1996:   parintele Imre Kozma, Ungaria – pentru sprijinul oferit celor saraci, varstnici si fara adapost

</p>
Vote it up
199
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza