Esti bun sau nebun?

Te trezesti vorbind singur? Plangi la reclamele pentru bere? Uiti unde ti-ai lasat cheile? Ciudatenia in sine e normala, dar pana unde?Foto: The Reader's Digest Association, Inc./GID
 

<p>Gata, draga cititorule, s-a terminat cu joaca! Incerci sa treci drept o persoana cu apucaturi normale, dar noi stim adevarul. Ai cateva obiceiuri ciudate. De unde stim? Ei bine, toata lumea are. Ciudatenia in sine e normala, fiindca tine de natura umana. Desi exista o delimitare clara intre un personaj cu un comportament deviant precum Jack Spintecatorul si natura excentrica a unuia precum Imparatul Un-Ochi-Rade-Altul-Plange, nu e intotdeauna usor sa distingi intre apucaturile tale "simpatice" si cele care ar putea sa fie nocive pentru tine sau pentru cei din jur. Am rugat niste suflete curajoase sa ne dezvaluie modelele lor comportamentale pentru a fi analizate de experti. Iata ce au aflat acestia de la specialistii nostri:

Cum se face ca imi amintesc tot ce faceam sau purtam in clasa a doua, dar dimineata nu sunt in stare sa imi amintesc unde mi-am pus cheile de la masina? Este aceasta o forma incipienta de senilitate? Nu am decat 40 de ani!

Desi pierderile de memorie pe termen scurt sunt normale pe masura ce inaintam in varsta, de obicei nu este un semn al senilitatii incipiente. De fapt, nu iti amintesti cu exactitate tot ce ai facut sau ai purtat in clasa a doua. Ceea ce probabil iti amintesti sunt tinutele mai speciale si vreo cateva episoade emblematice. Se poate ca anul respectiv sa fi fost important din punct de vedere al dezvoltarii tale si ai cristalizat acele evenimente in memoria pe termen lung, evocandu-le in mod repetat.
JoAnna Wood, cercetator in psihologie, care a efectuat pentru NASA numeroase studii de comportament, spune: "Aceste amintiri sunt accesibile acum deoarece ati dat importanta prea mare evenimentelor respective. Cheile de la masina, insa, banuiesc ca nu erau atat de importante azi dimineata. Probabil ca va gandeati la alte lucruri, cum ar fi problemele de serviciu sau facturile". Prin urmare, cheile nu te-au preocupat prea mult. In memoria pe termen lung pastram selectiv cateva momente speciale din fiecare an, iar cele care raman se intiparesc puternic. In cazul memoriei pe termen scurt, incercam sa coordonam lucrurile care ne preocupa in prezentul imediat si, adesea, restul ne scapa. Solutia este sa elimini problema cheilor de la masina din memoria pe termen scurt: pune-ti un carlig langa usa si atarna-ti cheile acolo de fiecare data cand intri.

De ce ma obsedeaza o melodie? Indiferent ce fac, am o melodie pe care o aud mereu in minte. Uneori dureaza cateva zile pentru a "schimba postul", ca sa spun asa, si, sincer, ma scoate din minti!

Expertii pe care i-am intervievat nu au avut foarte multe sa ne spuna despre acest comportament, fapt care duce la doua posibile concluzii: fie este un fenomen perfect normal si toata lumea il experimenteaza, fie expertii sunt ei insisi nebuni. Avand in vedere, insa, ca autorul acestui articol si toti redactorii revistei au asemenea tonomate implantate in craniu, preferam prima concluzie.
Marianne LaFrance, psiholog la Yale, mentioneaza ca a incerca sa ne scoatem cu forta un cantec din minte nu face decat sa inrautateasca lucrurile: "A incerca sa nu te gandesti la un anumit lucru te face sa te concentrezi si mai mult asupra lucrului respectiv", spune ea. In realitate, probabil ca ne scot din minti tocmai eforturile fara succes de "a schimba postul", nu cantecele in sine. Asa ca de ce sa nu acceptam situatia? Jacqueline Olds, psihiatru la Harvard, care admite ca are si ea un post de radio la purtator, marturiseste: "Consider ca este o adevarata delectare sa capitulezi in fata unei melodii. Un cantec ramas in minte este un mesaj al subconstientului. Daca va place aceasta melodie, de ce sa nu o cantati?" Sau, daca nu-ti place, gandeste-te ce mesaj ascuns ar putea dezvalui.

Nu pot sa ma abtin, in ciuda tuturor eforturilor, sa nu aranjez teancurile de reviste din cabinetul doctorului sau sa nu indrept fotografiile inramate de pe pereti. Am un prieten care poarta un pardesiu cu buzunar cu fermoar la piept. Nu inchide niciodata fermoarul, asa ca simt nevoia sa fac eu de fiecare data acest lucru. Sunt nebun?

"Este suficient sa imi spui ca am spanac pe dinti; nu-mi baga mana in gura!", spune psihologul LaFrance. Dr. Olds, psihiatru la Harvard, mentioneaza ca reactiile care tin de simptom obsesiv-compulsiv se intalnesc adesea in societatea noastra: "Toata lumea are obiceiuri de acest tip si nu esti o persoana de succes daca nu ai asemenea apucaturi", mai alesdaca ai in vedere ca biroul atent aranjat si agenda plina de note de organizare sunt rasplatite din plin. Reactiile acestea compulsive ii deranjeaza, insa, pe ceilalti pana la punctul de a-i ofensa. Ar trebui sa soliciti consiliere. Primul lucru pe care terapeutul te va ruga sa-l faci este sa va analizezi comportamentul. Obsesiv-compulsivii au liste de reguli: revistele trebuie sa fie la linie, fermoarele trebuie sa fie inchise, pozele trebuie indreptate. LaFrance afirma: "Pacientul se gandeste ca, daca urmeaza astfel de reguli, atunci si lucrurile pe care nu le poate controla se vor aranja de la sine. Dar nu merge asa. Este ca un castel din carti de joc". Controlul fermoarelor si al ramelor nu iti va oferi mai mult control asupra relatiilor, sanatatii, muncii sau vietii. Nelinistea provenita din aceste surse e adevaratul motiv al ingrijorarii pe care o resimti. Singura modalitate de a rezolva respectivele probleme este de a le aborda direct.

De ce imi rod unghiile sau trag de pielite pana sangereaza? E vorba doar de nervi? Cochetarie exagerata? Sau e ceva legat de aparatul bucal?</p>

Vote it up
298
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza