Este dragoste sau altceva?

Studiile au descoperit lucruri suprinzătoare despre modul în care ne alegem partenerul.
 

Poate că nu ştiai, dar atunci când te uiţi în ochii partenerului tău, e foarte posibil să priveşti, de fapt, o reflexie modificată a propriei tale persoane. Cercetătorii au descoperit că oamenii îşi aleg parteneri care le sunt similari ca înălţime, greutate şi etnie, iar uneori pot avea în comun chiar şi trăsături ale feţei.

Iată-i pe Lot Geels, din Amsterdam, şi soţul ei american, Brock Mosovsky, de exemplu. „Amândoi avem păr blond şi ochi albaştri. Niciunul nu e foarte înalt. Ambii avem o constituţie atletică şi origini predominant europene“, spune Lot.

Chiar dacă nu semeni cu soţul sau soţia, probabil împărtăşiţi alte tipuri de caracteristici, precum nivelul educaţiei, statutul socio-economic, religia, trăsături de personalitate, chiar şi valori personale fundamentale, conform mai multor studii.

Lot şi Brock intră şi în această categorie. „Amândoi avem doctorate şi lucrăm în cercetare. Avem un stil de viaţă activ şi ne plac escalada şi schiul sau snowboardul. Avem concepţii similare despre lume şi amândoi suntem oameni muncitori, sociabili şi prietenoşi“, spune ea.

Cercetătorii studiază de decenii fenomenul prin care oamenii care se aseamănă formează cupluri – denumit împerechere preferenţială pozitivă. Dacă eşti convins că „opusurile se atrag“, vei fi surprins de rezultatele cercetărilor, care dovedesc că similarităţile se atrag. Dimpotrivă, dacă eşti adeptul zicalei „cine se aseamănă se adună“, probabil că înţelegi de ce majoritatea oamenilor caută parteneri de viaţă care le amintesc, într-un fel, de ei înşişi.

„Există o anumită doză de previzibil atunci când ai o relaţie cu cineva dintr-un mediu similar“, spune Ty Tashiro, autorul cărţii The Science of Happily Ever After („Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi: o explicaţie ştiinţifică“). „Sunt mai puţin ameninţători, nu te neliniştesc. De la bun început, sunt o persoană mai familiară decât altele. Familiaritatea e un lucru care ne atrage.“

Pentru cei mai mulţi oameni, procesul de împerechere preferenţială pozitivă are loc în mod inconştient (cu excepţia cazului în care cauţi cu bună ştiinţă pe cineva de aceeaşi etnie sau religie). Iată cum se desfăşoară:

Oamenii din cartierul tău

Cel mai simplu motiv pentru care te căsătoreşti cu cineva care îţi seamănă ţine de comoditate şi de geografie. „E mai probabil să cunoşti pe cineva din cercul tău social, pentru că mergeţi la aceeaşi biserică, şcoală sau universitate, sau pentru că locuiţi în aceeaşi zonă“, spune Abdel Abdellaoui, cercetător în genetică la Universitatea VU din Amsterdam.

Abdellaoui a descoperit că, în Olanda, oamenii care locuiesc în nordul ţării sunt diferiţi din punct de vedere genetic de cei din sudul ţării, pentru că tind să se căsătorească cu vecinii lor. „Multe similarităţi genetice pot fi explicate prin faptul că oameni cu origini similare au avut copii împreună“, afirmă Abdellaoui. „Studiile noastre caută să stabilească dacă împerecherea preferenţială are loc la oameni, iar răspunsul clar este «Da». În majoritatea cuplurilor, soţii seamănă între ei prea mult pentru ca acest lucru să fie întâmplător.“

Desigur, e posibil să nu locuieşti întotdeauna în cartierul în care ai fost crescut. Dacă mergi la universitate, te muţi într-un campus unde eşti înconjurat de oameni care îţi sunt egali din punct de vedere intelectual şi socio-economic.

Dacă eşti avocat, e foarte probabil să te îndrăgosteşti tot de un avocat sau de o persoană cu altă profesie, pe care o cunoşti prin colegi sau prieteni. Este vorba tot de împerechere preferenţială pozitivă, numai că în acest caz asemănările fizice dintre voi sunt mai puţin evidente. „Soţii cu studii superioare au copii care prezintă variaţii genetice ceva mai mari decât cei cu un nivel mai scăzut de educaţie, pentru că aceştia din urmă migrează mai puţin“, explică Abdellaoui.

Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana

Dacă te-ai mirat când ai văzut pe stradă o femeie frumoasă alături de un bărbat extrem de neatrăgător, află că şi cercetările confirmă faptul că asta nu se întâmplă foarte des – majoritatea oamenilor preferă parteneri la fel de atrăgători ca ei înşişi.

„Cei mai atrăgători oameni vor forma cupluri, iar cei mai puţin atrăgători vor căuta parteneri mai atrăgători decât ei înşişi. Pot apărea, bineînţeles, şi perechi ce par nepo-trivite, de obicei din cauza diferen­ţelor socio-economice. Dar, în general, oamenii atrăgători formează cupluri cu alţi oameni atrăgători“, afirmă Tashiro. El explică: „Oamenii sunt conştienţi de cât de atrăgători sunt şi înţeleg că au cele mai mari şanse să-şi găseacă un partener similar din acest punct de vedere“.

„Mai acţionează şi fenomenul de asigurare a fidelităţii. Ne alegem parteneri cu un nivel similar de atractivitate, pentru că încercăm să ne asigurăm că partenerul nu ne va înşela“, spune John Speakman, profesor la Universitatea din Aberdeen.

Familiaritatea e atrăgătoare. Cei mai mulţi dintre noi căutăm parteneri care ne amintesc de noi înşine.

Cum ne cântărim alegerile

Asigurarea fidelităţii şi împerecherea preferenţială pot influenţa şi alegerile în ceea ce priveşte silueta unui potenţial partener. Cercetările lui Speakman au arătat că persoanele obeze tind să fie căsătorite cu alte persoane obeze. „Dacă întrebi oamenii care tip de siluetă li se pare atrăgătoare, toţi aleg oamenii zvelţi. Dar oamenii obezi nu-i consideră neapărat pe cei slabi ca fiind parteneri de viaţă potriviţi pentru ei.“

Nu se ştie însă dacă soţii obezi erau aşa şi atunci când s-au cunoscut. Cercetătorii speculează că unii parteneri ajung obezi împreună, ca urmare a dietei şi a regimului de mişcare pe care îl au în comun. Din aceleaşi motive, partenerii zvelţi rămân în formă datorită obiceiurilor sănătoase pe care le împărtăşesc.

„Oamenii ajung alături de parteneri care le seamănă în ceea ce priveşte atractivitatea, dar acest efect se datorează în parte felului în care oamenii se schimbă unul pe celălalt de-a lungul timpului“, spune Paul Eastwick, profesor la Universitatea din Texas.

Şi înălţimea contează

Împerecherea preferenţială nu se limitează la greutatea partenerului. Oamenii înalţi tind să formeze cupluri. La fel şi cei scunzi. „În anii ’50 şi ’60, cercetătorii au analizat o serie de cupluri, măsurându-le circumferinţa încheieturii mâinii, mărimea capului, lungimea piciorului şi a tălpii. Au descoperit că există corelaţii mici, dar pozitive, în legătură cu multe dintre aceste măsurători. Nu e deloc surprinzător. Oamenii înalţi formează cupluri cu alţi oameni înalţi, iar cei corpolenţi cu alţi oameni corpolenţi“, spune Anthony Little, lector la Universitatea din Stirling.

Pentru că bărbaţii sunt mai înalţi decât femeile, este luat în conside-rare raportul dintre înălţimi, nu dimensiunile exacte. Un bărbat care e mai înalt decât 90% dintre bărbaţi se va căsători probabil cu o femeie mai înaltă decât aproximativ 90% dintre femei. „Rareori vezi o femeie înaltă alături de un bărbat scund. Cu excepţia situaţiei în care bărbatul are resurse extraordinare care să-i pună în umbră înălţimea, cum e Tom Cruise“, afirmă Speakman.

Omul din oglindă

Mulţi oameni îşi aleg parteneri care le seamănă într-un fel sau altul, fie că e vorba de culoarea părului şi a tenului sau de forma pomeţilor sau a bărbiei. „E vorba de expunere vizuală. Cu cât vedem mai des un lucru, cu atât ne place mai mult. E posibil să ne placă oamenii care seamănă cu noi pentru că propriile noastre trăsături ne sunt atât de familiare“, explică Little.

Unele studii sugerează că oamenii se simt în siguranţă alături cei care le seamănă. „Avem tendinţa de a avea mai mare încredere într-un chip necunoscut, dacă acesta este uşor modificat, astfel încât să semene cu propria noastră faţă“, spune Eastwick.

Importanţa valorilor

Mulţi soţi au în comun calităţi precum firea deschisă, generozitatea şi blândeţea. „Mai multe studii realizate în diferite ţări au arătat că soţii au ca valori trăsături altruiste similare“, spune Arnaud Tognetti, cercetător la Institutul pentru Studii Avansate din Toulouse.

Într-un studiu recent, Tognetti a descoperit că anumite cupluri au în comun niveluri similare de generozitate şi cooperare de la începutul relaţiei, lucru care îi poate face să fie mai atraşi unul de celălalt.

„Comportamentele cooperative ar putea semnala disponibilitatea de a realiza şi alte activităţi altruiste, cum sunt creşterea copiilor şi întreţinerea familiei“, spune Tognetti. „Alegând un partener cooperativ, am putea selecţiona o mamă sau un tată care va investi multă energie, timp şi resurse pentru a avea grijă de copiii săi. Dat fiind că implicarea ambilor părinţi este o resursă importantă, reproducerea cu un partener cooperant, care investeşte în urmaşii lui, poate fi un lucru benefic.“

Dispoziţii similare

Oamenii preferă să aibă în comun şi trăsături de personalitate. „Cele mai multe dovezi de similaritate în cuplu le-am descoperit în ceea ce priveşte caracterul extrovertit. De asemenea, am descoperit corelaţii pozitive între membrii cuplului în privinţa încrederii în sine, a conştiinciozităţii şi a diversităţii intereselor personale“, spune Little.

Reversul este de asemenea valabil. Unele studii au descoperit că împerecherea preferenţială poate ţine cont şi de afecţiuni ca depresia, anxietatea şi ADHD. „Cu cât sunt mai severe simptomele, cu atât mai puternică este preferinţa pentru un partener similar“, spune Abdellaoui. „Încă nu ştim sigur de ce. Poate că au o legătură mai puternică pentru că au trecut prin experienţe dureroase similare.“

Factorul fericire

Dacă ai multe în comun cu parte­nerul tău, veştile sunt foarte bune: unele cercetări arată că e cu atât mai probabil să rămâneţi împreună. „Într-o secţiune transversală a populaţiei, durata relaţiei era corelată în mod pozitiv cu similaritatea partenerilor. Există cercetări care sugerează că e mai puţin probabil ca un cuplu să rămână împreună, dacă partenerii sunt diferiţi. Oamenii care rămân împreună sunt cei mai asemănători“, afirmă Little.

Lot Geels a descoperit că trăsăturile şi calităţile pe care ea şi soţul ei le împărtăşesc i-au ajutat să aibă o legătură puternică: „Sunt convinsă că asta face ca lucrurile să meargă mai uşor. Nu ne contrazicem în privinţa lucrurilor importante“.

Încă nu există reţeta fericirii în căsnicie: cercetătorii nu au aflat dacă prezenţa sau absenţa anumitor caracteristici îmbunătăţeşte calitatea unei relaţii. „Suntem departe de a putea prevedea succesul relaţiei tale“, mărturiseşte Abdellaoui. „Nu mi-aş permite să sfătuiesc pe nimeni cum să-şi aleagă partenerul, pe baza a ceea ce ştim până acum, mai ales din punct de vedere genetic. Tot ce pot spune e: ascultă-ţi inima.“

Vote it up
55
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza