Esenta comediei

Trucuri de la un scenarist al serialului Seinfeld
 

Inainte de a afla cum sa scrii un sitcom care va da peste cap ratingurile, va sparge normele comicului reinventand cultura pop) si va face milioanele sa-ti curga in cont, vreau sa incep cu o poveste care tine loc de avertisment.
In 1992, pe vremea cand Seinfeld inca se lupta pentru un loc de seama in ratingurile de miercuri seara, s-a difuzat episodul „Virgina“, in care George Costanza, fara sa vrea, face ca iubita lui, Susan, sa fie data afara de la job. Conducerea NBC si-a exprimat imediat indignarea fata de creionarea lui George ca personaj insensibil si nesuferit. Scenaristii serialului au incercat sa ajusteze nemultumirile si l-au facut pe George mai plin de re-grete si mai putin antipatic.
Patru ani mai tarziu, cand Seinfeld devenise deja varf de audienta joia, in episodul „Invitatiile la nunta“, George, fara sa vrea, face ca iubita lui, Susan, sa… moara. De aceasta data, aceeasi conducere NBC nu a mai avut nicio obiectie la subiectul episodului.
Morala povestii: fii dispus sa faci compromisuri pentru a fi difuzat. E posibil ca serialul tau sa reziste indeajuns de mult pentru a deveni popular si a ajunge sitcom-ul la care ai visat.
Producerea unui sitcom este ca mersul pe un camp minat. In orice moment, un pas facut gresit poate condamna proiectul la pieire. Cum sa iti construiesti un drum pe acest camp minat cu atatea necunoscute ramane un mister. Acestea fiind spuse, sa trecem la treaba.
Cand alegi ideea showului, recomand calduros inspiratia (adica furtul) din trecut. Televiziunile nu sunt interesate de novici in ale divertismentului care sa reinventeze roata, chiar daca roata comediilor de situatie a devenit cu timpul patrata, ruginita si sarita de pe ax.
Cartea castigatoare este ideea unui sitcom cu reminiscente din show-urile de succes din trecut. Asadar, as sugera un serial de comedie plasat intr-o casa din suburbii, cu un titlu de genul Legaturi de familie moderna sau Doi barbati nebuni si jumatate. Vezi? Deja le-ai insuflat autoritatilor din televiziune un sentiment confortabil.
Odata ce ai ideea showului, incearca sa o concentrezi intr-o singura fraza. Atentia producatorilor dureaza intre jumatate de minut si trei secunde. In concluzie cu cat atragi atentia mai repede, cu atat mai bine.
Asa ca nu te lasa pacalit: sitcomul  trebuie sa fie despre ceva. Iar pentru a transmite acel ceva, e nevoie ca personajele sa fie usor de simpatizat. Daca ti se pare greu, atunci incearca sa le faci usor de iubit…
OK, se intelege de la sine: in timp ce nevroticii deloc perfecti, dar simpatici, sunt material bun pentru personaje decente de serial, psihoticii egocentristi si belicosi garanteaza ratinguri mari si isterie in masa. Din pacate, nimeni nu te va lasa sa creezi un show in jurul unui personaj ursuz si nepasator. E trist, stiu, dar ce poti sa faci?
Sugestia mea este sa construiesti personajele principale in proportie de 90% minunate, iar pentru restul de 10% sa lasi deschise diverse posibilitati. In acest fel, poti adauga, in timp, aspecte savuroase, dezagreabile si amuzante personalitatii lor.
Exemplu: Intr-un episod din Seinfeld numit „Baiatul din bula de plastic“, a fost un moment cand tatal baiatului le spune intr-o cafenea lui Jerry si Elaine povestea trista a fiului bolnav. Inlacrimata, Elaine paseaza servetele celor de la masa. In timp ce ea si tatal baiatului isi sterg ochii de lacrimi, Jerry, intr-un gest improvizat (!), foloseste servetelul pentru a-si sterge, indiferent, gura.
Scena a starnit hohote de ras, fara ca cineva sa se focuseze pe cat de insensibil era, de fapt, personajul. Acela a fost momentul deschizator de usi pentru Jerry, care a devenit o figura mai rece, dar cu mult mai mult umor.
Lectia invatata: rasul este un condiment atat de puternic, incat este greu sa il poti savura alaturi de alte stari.
Acum, ca am vorbit despre cum facem personajele usor de indragit, trebuie sa mentionez si ca exista o varietate larga de personaje simpatice. Printre rolurile masculine, ar trebui sa incluzi si tipul inteligent, moralist, nesigur pe el si  care este un ipohondru nevrotic.
Pentru a echilibra balanta, adauga un clovn lipsit total de inhibitii, desfranat, nerusinat si iresponsabil - cineva din a carui gura iese tot ce le este frica celorlalti sa spuna. (Cel mai bun exemplu: Kramer.) Apoi, as sugera (desi nu insist) un personaj feminin atipic, dar deloc amenintator.
Dupa ce ai bifat tipare excentrice cu priza la public, este foarte important sa le faci sa functioneze ca grup usor de indragit de audienta. Calea cea mai sigura este sa adaugi un ultim personaj: cineva atractiv, indragit atat de barbati cat si de femei. Personajele de succes de la televizor au talentul sa neutralizeze caracterele dificile din jurul lor. Un aspect foarte important este ca, daca faci audienta sa placa un personaj, in cele din urma se va atasa si de ceilalti.
Cel mai bun exemplu este Jennifer Aniston, cu o priza fantastica la audienta masculina si feminina, care a facut din serialul Friends un mega succes. Chiar nu ti se pare ca celelalte cinci personaje, luate separat, erau destul de enervante?
In cele din urma, as vrea sa-ti vand pontul meu favorit. Gandeste-te la episodul pilot ca la un cantec pop, cu un refren care te face sa-l fredonezi instant. Ia drept exemplu episoadele favorite din Seinfeld. Imediat o sa-ti dai seama ca erau acolo fraze sau termeni care se lipesc de telespectatori si care ajung sa fie folosite in viata de zi cu zi:
„Nu c-ar fi ceva in neregula cu asta.“
„Sos cu dubla cufundare.“
„Stapan pe propriul regat.“
„Yada, yada.“
Larry David, principalul scenarist si producatorul Seinfeld, are un al saselea simt pentru acest gen de expresii inventate, dovada fiind ca termenul  depreciere este acum preluat in limbajul de zi cu zi si in alt sens.
In timp ce scriam episodul „The Hamptons“, l-am pus pe Jerry sa dea peste prietena lui George fara sutien. George se supara asa de tare, incat cere sa o vada, la randul lui, pe prietena lui Jerry fara sutien. Toate bune si frumoase, numai ca nu stiam unde sa duc povestea mai departe. Apoi Larry a sugerat o intorsatura neaseptata de situatie: ca prietena lui Jerry sa il surprinda pe George gol pusca, imediat dupa ce iese din piscina cu apa rece ca gheata. Atunci am zis „A, vrei sa zici ca George a suferit o… depreciere?“
Larry a spus „Da, depreciere. Si foloseste cuvantul asta. Foloseste-l des.“
Asa se naste istoria culturii pop.
Spuneam mai devreme ca este ultimul meu sfat despre cum sa creezi un sitcom de succes, dar vreau sa mai dau inca unul: acum uita toate sfaturile de mai sus si scrie un scenariu la care ti-ar placea tie sa te uiti!

Vote it up
318
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza