Eroii conservarii mediului

Prin ceea ce fac, acesti oameni se straduiesc sa protejeze natura si un mod de viata firesc, pe care multi dintre noi l-am uitat.
 

<p>Iti poti imagina o plimbare printr-o padure lipsita de ciripitul pasarilor? Sau o imbucatura dintr-o capsuna fara pata, dar care nu are gust? Sau cum ar fi daca te-ai trezi inotand in mare, in mijlocul unei multimi de sticle si pungi de plastic? Cand mediul inconjurator are un aspect jalnic, cu totii avem de pierdut. Iata cativa oameni care influenteaza in bine mediul in care traiesc sau trag semnale de alarma pentru a schimba mentalitatea celorlalti in aceasta directie. Poate ca au plecat de la putin, dar au dovedit deja cum pot initiativele individuale sa schimbe ceva.

Gustul vietii bune

Riley Pilling, din localitatea Eumundi, situata in provincia australiana Queensland, are, la unsprezece ani, o noua pasiune: cea pentru dovlecei. Si chiar ca dovleceii au un gust grozav!

Scoala publica din Eumundi a introdus in programa scolara cursuri de permacultura, un concept de agricultura ecologica teoretizat de australieni si care isi propune sa conlucreze cu natura in directia dezvoltarii ei firesti. Noul curs de la clasa a cincea l-a facut pe Riley sa-i placa sa manance legume.

A organizat o gradina de legume si a obtinut bani de buzunar vanzand ouale celor cinci gaini pe care le creste.
Gratie profesorului Jon Gemmell, la randul sau tata a patru copii, Riley si colegii lui au invatat cat de delicioasa poate fi mancarea sanatoasa.

"In 2004, cativa profesori ne-am exprimat dorinta de a-i dezvata pe copii de fast-food si de a le arata ca fructele si legumele au gust bun. Am vrut sa-i invatam pe copii lucruri utile in viata, iar permacultura le arata cum sa aiba grija de pamant si de oameni si cum sa lucreze in echipa", explica Gemmell.

Fructele si legumele plantate prin aceasta metoda sunt organice si nu au trecut prin transportul la magazin. "Nu mai trebuie sa-ti faci griji cu privire la substantele cu care au fost tratate. Legumele au gust bun, deoarece toate ingredientele cu care au fost crescute sunt de calitate", spune Gemmell.

La scoala publica din Eumundi, elevii urmeaza cursuri practice pe orice tema, de la plantarea propriilor legume si fructe pana la cresterea gainilor, ingrasaminte naturale, conservarea apei si construirea de case din chirpici. Gemmell se bucura cand isi gaseste propriii copii in gradina, rontaind boabe de mazare culese direct de pe vrej.
O alta idee a profesorului a fost ca elevii sai de la clasa a cincea sa furnizeze necesarul de fructe si legume organice pentru bufetul scolii.

Puterea soarelui

Bill Holland, profesor de matematica si stiinte, visase sa-si faca un nume ca om de stiinta. In copilarie visa sa devina un mare astronom, asemenea lui Copernic. Ulterior, si-a dat doctoratul in matematica si a inceput sa predea.
Acum, gratie eforturilor celui de-al doilea fiu al lui, Amnon, care i-a mostenit talentul la fizica, Holland s-a trezit implicat intr-o initiativa extraordinara, care face valuri in lumea stiintifica, atat pe plajele de la nord de Sydney, cat si in intreaga provincie australiana New South Wales. Totul a inceput cand Amnon a construit si instalat un dispozitiv energetic bazat pe panouri solare pentru dormitorul sau.

Bill si sotia lui, Christine, au fost atat de impresionati, incat s-au hotarat sa instaleze panouri solare pentru a-si incalzi casa. Panourile costau o avere, iar ei au fost nevoiti sa faca un imprumut la banca pentru a le cumpara, insa a meritat efortul. Facturile la electricitate au fost reduse la zero.

Ross Cusworth, dirigintele lui Amnon de la liceul Pittwater, a aflat de la elevul sau despre decizia familiei acestuia de a utiliza energia solara si a fost atras imediat de idee. La fel ca si familia Holland, el dorea nu doar sa scape de facturile mari la electricitate ale scolii la care preda si in care invatau 950 de elevi, ci si sa foloseasca o sursa de electricitate nepoluanta, care sa fie utila intregii comunitati locale.

"Cu cat ma documentam mai mult, cu atat deveneam mai pasionat. Australia se bucura de mult mai mult soare decat Germania, care este prima tara din lume in materie de utilizare a tehnologiei de captare a energiei solare. Scolile noastre pot beneficia la maximum de aceasta facilitate. Scolile functioneaza, in general, doar aproximativ 200 de zile pe an. Imaginati-va cata energie solara am putea capta in celelalte 150 de zile de vacanta!", spune Cusworth.

El a incurajat consiliul profesoral al liceului sa infiinteze un grup de actiune, iar scoala a comandat un studiu de fezabilitate pentru a reduce consumul.

Entuziasmul lui Cusworth, la fel ca si cel al familiei Holland, a devenit contagios, asa ca locuitorii din zona contribuie la transformarea liceului Pittwater in prima institutie de invatamant din lume care foloseste energia solara. Un comitet din care fac parte Cusworth, Bill Holland, diversi antreprenori locali, arhitecti, oameni de afaceri, parlamentari si alte parti interesate urmeaza sa aprobe instalarea a pana la 30 de panouri solare care sa devina functionale in prima parte a anului curent. Holland atrage atentia ca obiectivul de instalare a circa o mie de panouri solare va costa scoala aproximativ un milion de dolari australieni, dar isi exprima increderea ca acesti bani vor fi obtinuti din sponsorizari si cu sprijinul colectivitatii.

Cruciada in favoarea utilizarii energiei solare initiata de Holland a dus si la nominalizarea lui pentru un premiu national pentru protejarea mediului. Recunoasterea eforturilor sale in realizarea proiectului inovator cu panourile solare instalate la scoala nu face decat sa-i stimuleze entuziasmul.

Holland explica: "Motivul pentru care panourile solare costa atat de mult este ca toate piesele sunt importate. Daca cererea va creste, insa, preturile vor scadea. Pe bune, ce-ar putea fi mai ecologic decat atat?".

Copacul de hartie

Claudia se uita la televizor. Era in toamna anului 2003, iar una dintre principalele stiri era prapadul facut de inundatii in 19 judete ale tarii, una dintre cauze fiind defrisarea. Acest lucru facilita scurgerea apelor pe versanti in cantitati mari, inundand sate intregi. Nascuta la Deva, in inima Ardealului, si crescuta de bunici in spiritul respectului pentru tot ce o inconjoara, Claudia Catana, pe atunci in varsta de 32 de ani, si-a pus o intrebare simpla: "De ce nimeni nu face nimic daca se vede clar ca defrisarile masive se intorc rapid si devastator impotriva noastra? E simplu, avem nevoie de copaci. De ce nu se planteaza mai multi?".

Cu o diploma de management in comert si turism si lucrand la o fundatie neguvernamentala, Claudia a inceput sa adune date, hotarata sa initieze un proiect de mediu. Ideea era simpla: tonele de hartie care ajungeau la gunoi puteau fi colectate de la marile firme si duse la un centru de colectare, iar cu banii obtinuti puteau fi cumparati puieti care sa fie plantati in zonele unde era nevoie. In cateva saptamani, proiectul a fost gata, purtand numele de "Copacul de hartie", iar Claudia l-a depus la diverse sesiuni de finantare. Dar nu a avut succes, proiectul nefiind selectat ca eligibil.
Asa au trecut trei ani, dar Claudia nu s-a dat batuta. Pana la urma, a realizat ca va fi un proiect greu de pornit si ca va trebui sa convinga treptat oamenii sa se implice. Asa ca, la inceputul anului 2007, s-a hotarat sa-l dezvolte in Bucuresti, unul dintre cele mai poluate orase din Europa, si sa vada de ce "ideea asta atat de simpla este asa de greu de pus in practica".
Claudia a reusit sa-si faca cunoscut proiectul printr-o revista. Si, desi planul ei era acela de a urma aceasta ordine - stragere de fonduri, formarea echipei si a infrastructurii, demararea proiectului -, lucrurile s-au precipitat. Imediat dupa aparitia articolului au venit primele solicitari din partea firmelor, iar Claudia a trebuit sa treaca rapid la treaba. A reusit sa imprumute o masina de la fundatia la care lucra, dar ea nu stia sa conduca.

- Oana, te implor sa ma ajuti!, s-a rugat Claudia de colega si buna ei prietena, care avea permis auto.
Oana a fost de acord, iar dupa orele de program cele doua prietene colectau hartie de la firme si o vindeau la un centru de colectare.

A urmat vara, cu temperaturi de peste 40 de grade, iar principalele cuvinte de cautare pe internet erau "incalzire globala". Asa a ajuns site-ul www.copaculdehartie.ro sa fie vizitat de o multime de oameni, iar proiectul Claudiei sa adune in numai patru luni aproape 300 de parteneri. Organizatia infiintata de Claudia pentru sustinerea proiectului, "Mediaorg", lucra in toamna cu cinci masini si cu alti trei voluntari care, ca sa faca fata solicitarilor, munceau cate 12 ore pe zi, sase zile pe saptamana. In noiembrie 2007, Claudia anunta cu mandrie pe site ca din banii stransi dupa vanzarea celor 97.115 kilograme de hartie si 12.199 kilograme de carton colectate in perioada aprilie-septembrie 2007 au fost cumparati 1.120 de copacei care urmau sa fie plantati de voluntari in trei locuri din sectorul unu al Capitalei.

A avut o satisfactie imensa in acea zi. Prieteni si necunoscuti munceau cu placere, simtind ca fac ceva util.
Si visul continua: in acest an, Claudia va organiza tabere de plantare impreuna cu cei 700 de voluntari inscrisi si vrea sa demareze proiectul si in alte orase din tara. </p>

Vote it up
453
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza