Epidemia europeana ascunsa

O insecta minuscula face prapad in organism, transmitandu-ne un microb care lasa expertii perplecsi
 

Diagnosticarea e formidabil de dificila. Se bazeaza adesea pe amintirea pacientului care a luat o capusa si pe prezenţa unei iritaţii in cercuri concentrice. Nesiguranţa a dus la cresterea turismului de sanatate, caci mulţi au mers la doctor in strainatate, mai ales in Germania, unde sunt 150 de medici specializaţi in boala Lyme. Testarea unui nou vaccin in Germania si Austria a fost promiţatoare. Dar opţiunea de a te imuniza impotriva bolii Lyme va fi disponibila abia peste caţiva ani. Numele a fost schimbat pentru protejarea identitaţii.

Ben Boulogne* NU A ACORDAT PREA MULTA ATENŢIE IRITAŢIEI
care i-a aparut dupa ce a lucrat in gradina parinţilor, din zona rurala franceza Loir-et-Cher. A presupus ca ciudatul punctuleţ rosu de pe fesa stanga, inconjurat de o iritaţie in cercuri concentrice e doar o muscatura inofensiva de insecta. „Fiindca am crescut in Australia, unde toate muscaturile sunt mortale, credeam ca in Franţa nimic nu poate fi atat de grav“, povesteste acest manager in varsta de 37 de ani si tata a doua fete.

S-a inselat cum nu se poate mai mult. Insecta era o capusa, iar foarte curand dupa muscatura din 2009 Ben, fost jucator de rugby caruia acum ii placea tenisul, a inceput sa se simta complet epuizat. „Dar am crezut ca era din cauza stresului de la serviciu“.

Punctul de cotitura a venit cand s-a dus in SUA cu afaceri. Transpirand abundent si biruit de oboseala, a trebuit sa traga masina pe dreapta in timp ce conducea. S-a intors la hotel, unde s-a prabusit pe pat si a dormit, incapabil sa mai ajunga la intalnirea importanta pe care o avea programata.

Intors la Londra, unde locuia atunci, s-a dus la medicul de familie. Dupa ce l-a ascultat la inima, acesta l-a trimis imediat la secţia de cardiologie a spitalului local, unde i s-a spus sa avea inima complet blocata, impulsurile elctrice care controlau bataile ei fiind intrerupte. Aceasta facea ca pulsul sa fie de 22-24 pe minut in loc de 60-100, numarul normal de batai ale inimii intr-un minut. A fost ingrozit sa auda ca probabil trebuia sa-si puna un pacemaker. „In niciun caz, am fost toata viaţa un om sanatos. Ceva s-a schimbat“, i-a spus el cardiologului.

Cand cardiologul i-a sugerat ca ar putea fi boala Lyme, o infecţie bacteriana transmisa de capuse, Ben a luat legatura cu tatal sau, care era medic, si cu alţi caţiva doctori pe care ii cunostea, printre care si un expert in boli tropicale. Acestia au fost de acord cu diagnosticul, mai ales dupa ce au auzit de iritaţia ciudata pe care Ben o avusese cu cateva luni in urma, si l-au indemnat sa faca o cura de antibiotice.

Ben si-a convins medicul de familie sa-i faca trimitere la un spital pentru a i se administra perfuzii cu antibiotic. Din fericire, tratamentul a funcţionat in cazul lui si nu a mai fost nevoie sa isi instaleze pacemaker. Dar i-a luat apoi trei ani pentru a se simţi din nou complet sanatos.

„Am fost norocos ca am scapat de asta“, spune el.

Ben Boulogne a cazut victima celei mai des intalnite boli cu transmitere prin intermediul insectelor din Europa. Numele acesteia, Lyme, vine de la cel al unui oras din statul american Connecticut, unde a fost pentru prima data diagnosticata. Boala Lyme, sau borelioza, e larg raspandita in toata Europa, unde s-au inventariat sase tulpini diferite de Borrelia burgdorferi, bacteria care o provoaca. Raspandirea ei este in crestere, datorita capuselor care paraziteaza animale salbatice precum sobolanii, veveriţele, soarecii, iepurii si chiar pasarile migratoare.

Cu toate ca numarul de cazuri s-a dublat din anii 1990 incoace, poate si din cauza iernilor tot mai blande, medicii continua sa nu o diagnosticheze corect. Cifra oficiala de 85.000 de cazuri confirmate anual in Europa se considera a fi mult mai mica decat numarul real de imbolnaviri. Numai in Germania, de exemplu, sunt 50.000 de cazuri pe an.

Mulţi oameni nu sunt diagnosticaţi, primesc un diagnostic gresit sau, ca in cazul lui Ben, se trateaza simptomele in loc de cauza acestora. Nu exista niciun sistem de centralizare a statisticilor cu cei afectaţi. Iar mulţimea de grupuri de sprijin pentru pacienţii cu boala Lyme aparute in Europa ne indica prezenţa unei epidemii ascunse.

Diagnosticarea e formidabil de dificila. Se bazeaza adesea pe amintirea pacientului care a luat o capusa si pe prezenţa unei  iritaţii in cercuri concentrice, erythema migrans. Numai in aceste cazuri europenilor li se face o analiza de sange care sa releve borelioza. Dar unii nu-si amintesc nici de capusa, nici de iritaţia specifica muscaturii ei. „Numai vreo 50% din oameni isi amintesc de muscatura“, spune dr. Armin Schwarzbach, specialist in medicina de laborator care consulta pacienţi cu boala Lyme din toata Europa la Centrul pentru Borelioza de la Augsburg (BCA), o clinica din landul german Bavaria. „Iar iritaţia in cercuri concentrice apare tot numai la 50% din cazuri“, mai spune el. Impreuna cu colegii sai, crede ca este important sa evaluezi totul, de la simptome la istoria medicala a pacientului.

In afara de iritaţia locala, primele simptome sunt nespecifice si includ oboseala, febra, frisoane, migrene, dureri musculare si de ligamente, inflamarea nodulilor limfatici. Diagnosticata din timp, boala Lyme se trateaza de obicei cu o singura cura de antibiotic, care dureaza intre doua si patru saptamani. Daca, insa, ramane nedetectata, poate duce la simptome similare artritei, tulburari de ritm cardiac, iritaţii recurente pe piele, epuizare, tulburari ale sistemului nervos central si periferic.

La pacienţii netratataţi pot surveni dizabilitaţi incapacitante. Uneori simptomele le imita pe cele ale altor boli, cum ar fi scleroza multipla, boala Parkinson, Alzheimer sau Crohn, printre altele. Odata ajunsi in acest al treilea stadiu, de cronicizare a bolii, oamenii se vindeca mai greu, ceea ce face si mai cruciale constientizarea si diagnosticarea timpurie a bolii.

Shannon van den Broek, in varsta de 27 de ani, din Heerlen, Olanda, este bolnava de cand a fost muscata de o capusa intr-o drumeţie pe care a facut-o in Austria in august 2005. Nu a avut nicio iritaţie, de aceea medicul i-a spus sa nu-si faca griji. Dupa cateva saptamani, a facut o infecţie in gat cu febra, iar medicul a insistat ca era doar o raceala. Numai ca raceala nu i-a mai trecut niciodata. „O am si acum“, spune Shannon.

Au urmat si alte simptome. Shannon s-a simţit atat de slabita, de bolnava si de confuza mintal, incat a renunţat la orele sale de muzica si, odata cu ele, si la speranţa de a deveni cantareaţa. Pielea de pe tot corpul, inclusiv de pe piept, s-a acoperit cu o erupţie chinuitoare, o eczema pe care nici anti-inflamatoarele steroidiene, nici alte tratamente nu i-au putut-o vindeca. A facut o depresie. La un moment dat, i-au amorţit braţele si picioarele, incat nu a mai putut merge o saptamana intreaga. La fel ca in multe alte cazuri de pacienţi cu boala Lyme, medicii au crezut ca are probleme psihologice, nu fizice.

Dupa ce, in cele din urma, in 2012 i s-a confirmat diagnosticul de boala Lyme, un specialist olandez i-a prescris o doza puternica de antibiotic si remedii naturiste, pe care le-a luat timp de un an. Dar eczema si letargia au revenit, astfel incat Shannon a trebuit sa accepte ca tratamentul nu a funcţionat. „Sunt bolnava de o viaţa“, spune Shannon.

Cel mai mare numar de capuse infectate se gaseste in Europa Centrala, mai ales in Austria, de unde Shannon a luat boala, dar si in Cehia, Germania, Elveţia, Slovenia si Slovacia. Mai sunt si alte zone de risc, precum coastele Norvegiei si Suediei sau unele insule estoniene si finlandeze.

Medicii de pe intregul continent se confrunta cu absenţa ghidurilor de diagnostic si tratament pentru aceasta boala, care pana acum era considerata o raritate. De asemenea, testele de sange pentru diagnosticare sunt depasite, uneori inconcludente si nestandardizate. Testarea se face in doua etape. Intr-o prima faza, la testul ELISA, pot aparea false rezultate pozitive, iar daca e pozitiv sau inconcludent, testul trebuie urmat de un test, imuno-blot, sau Western blot, specific pentru boala Lyme.

Insa aceste analize dau si false rezultate negative. Ar putea sa dureze cateva saptamani pana cand anticorpii de Borrelia apar in sange. Asa ca o testare timpurie ar putea sa nu identifice boala, chiar daca aceasta e in desfasurare. Dar mulţi medici de familie nu stiu asta si se grabesc sa testeze sangele pacientului. Se crede ca testul ELISA da rezultate gresite in 34 pana la 70% dintre cazuri. Iar testul Western blot da rezultate gresite in 50% din cazurile de boala in stadiu incipient.

Unele ţari, precum Danemarca, le fac pacienţilor suspecţi de Lyme doar testul ELISA, in timp ce procedurile din Germania recomanda o intreaga baterie de analize, printre care LTT-Elispot si CD57, care testeaza diverse reacţii celulare ce ar putea indica boala Lyme.

Aceasta incertitudine a dus la un adevarat turism de sanatate, in care oamenii cauta consulturi medicale in strainatate, mai ales in Germania, unde sunt 150 de medici specializaţi in boala Lyme.  In majoritatea cazurilor, pacienţii nu pot deconta aceste cheltuieli in sistemul lor naţional de sanatate. Ca Linn Aalmo, de exemplu. Ea locuieste din 2007 pe Hitra, o insula din apropierea coastei norvegiene, cunoscuta pentru acvacultura si o populaţie numeroasa de cerbi. Ea si familia ei sunt muscaţi de capuse in fiecare an, iar Linn, in varsta de 33 de ani, a inceput sa aiba simptome stranii curand dupa ce s-a mutat aici. Toate simptomele se manifestau pe partea dreapta a corpului: o pupila marita, o migrena intensa, durere in gat cronicizata, dureri de dinţi teribile. Epuizata, a renunţat la slujba sa de la o ferma de acvacultura. Desi fusese o ciclista pasionata si o alergatoare de maraton, a renunţat si la aceste pasiuni. Insa specialistii nu descopereau ce e in neregula cu ea.

Medicul i-a refuzat trimterea pentru o analiza de Lyme pe motiv ca nu a avut niciodata iritaţia specifica muscaturii de capusa. „In Norvegia, eu nu sunt considerata bolnava“, spune ea cu frustrare. In cele din urma, in 2012, dupa o cautare pe internet, a trimis o mostra de sange la clinica din Germania specializata in tratarea bolii Lyme. Rezultatele au indicat un nivel inalt de infectare cu Borrelia. Dar Linn a trebuit sa plateasca peste 10.000 de euro pentru calatorie, consultaţii si tratamentul cu antibiotic. Este inca in recuperare.

Nu inseamna totusi ca, daca ai gasit o capusa pe tine, o sa si faci boala Lyme. Statisticile europene arata ca numai 14% din capuse sunt infectate. Si, chiar si atunci cand una infectata te ciupeste, ca sa-ţi transmita o boala, ea trebuie sa ramana pe tine pana iţi intra in piele. Studiile arata ca aceasta poate dura pana la opt ore. Un studiu facut pe muncitori forestieri polonezi a descoperit ca aproape toţi muncitorii mai varstnici avusesera muscaturi de capusa, dar numai 45% din ei au fost depistaţi pozitiv la testarea pentru boala Lyme.

De fapt, unii medici cred ca boala Lyme este supra-diagnosticata, mai ales in ceea ce priveste faza cronica. Dr. Preben Aavitsland, lector la universitaţile din Oslo si Bergen si fost epidemiolog sef al Norvegiei, spune: „Unii din acesti pacienţi chiar sunt in stadiul trei al bolii, unii sunt deja vindecaţi de infecţie si au ramas cu simptome reziduale, iar alţii au fost diagnosticaţi incorect de medici care isi depasesc atribuţiile, deoarece in cazul lor simptomele sunt provocate de depresie, sindromul de oboseala cronica, artrita reumatoida sau scleroza multipla“.

Aavitsland subliniaza si pericolul folosirii excesive de antibiotice. „Pricipalul risc pentru pacienţi este alterarea grava a florei bacteriene intestinale, ceea ce ii face susceptibili de a dezvolta o forma de colita care le poate pune viaţa in primejdie“, spune el. „Tratamentul este si extrem de scump pentru ei. Iar riscul pentru societate consta in raspandirea infecţiilor cauzate de bacteriile care devin rezistente la antibiotice“.

Insa medicii specializaţi in boala Lyme sunt convinsi de beneficiile antibioticelor odata ce diagnosticul a fost clar stabilit. „Mai intai testez pentru alta boala si incerc sa elimin toate celelalte diagnostice posibile“, explica profesorul Christian Perrone, seful secţiei de boli infecţioase si tropicale de la Spitalul Universitar Raymond Poincaré din Garches, in apropiere de Paris. „Apoi decid cu privire la un tratament empiric cu antibiotice“. Expertul francez mai spune ca el si colegii sai din Europa si SUA constata imbunataţiri la 75-80% din pacienţii astfel trataţi.

Constient de riscurile folosirii excesive a antibioticelor, de obicei profesorul Perrone le prescrie antibiotice pacienţilor aflaţi in faza cronica a bolii Lyme pe parcursul unei „faze de inducţie“, care dureaza cateva saptamani, apoi inlocuieste antibioticele cu alte medicamente anti-infecţioase, la cateva zile o data, timp de cateva luni. Tratamentul este personalizat, deoarece fiecare caz este diferit.

Dr. Armin Schwarzbach de la clinica BCA din Germania subliniaza si importanţa retestarii pentru prezenta unei infecţii bacteriene active cu Borrelia in sange si verificarea funcţiei ficatului si rinichilor: „Ceea ce lipseste adesea este monitorizarea inainte, pe parcursul si in urma tratamentului“.

Toţi experţii spun ca e nevoie de mai multe cercetari si teste de diagnosticare. Un proiect finanţat din fonduri europene lucreaza la crearea unei noi metode de diagnosticare prin care cateva funcţii de laborator sunt integrate pe o lamela de marimea unui card de credit. Metoda promite 99% acurateţe in diagnosticarea bolii. Poreclita Hilysens, va fi ieftina si usor de folosit, cu un cititor portabil si un program informatic foarte simplu, astfel incat atat medicii, cat si personalul auxiliar sa poata analiza mostrele de sange. In plus, aceasta va detecta si antigeni mai specifici decat fac metodele actuale de testare. Acesti antigeni vor putea fi folosiţi in testari incepand din 2015. Insa partea de realizare a biocipului – laboratorul de analiza in miniatura – nu va fi gata mai devreme de cinci pana la sapte ani.

Cum prevenţia este intotdeauna mai buna decat vindecarea, testarile unui nou vaccin realizate in Germania si Austria au fost promiţatoare in ceea ce priveste protecţia contra diverselor tulpini de Borrelia, cu efecte secundare minime. Dar opţiunea de a-ţi face injecţia anti-Lyme mai dureaza caţiva ani pana sa poata fi pusa in practica. Intre timp, fii atent la capuse primavara si vara si mergi la medic daca gasesti una care ţi s-a prins deja in piele.

„Daca o capusa sta lipita mai mult de trei ore pe un om, ar trebui administrat un tratament profilactic cu un antibiotic potrivit, iar, in saptamanile care urmeaza, pacientul trebuie sa fie atent la noile simptome care ar putea aparea“, ne sfatuieste dr. Petra Hopf-Seidel, expert german. Fiţi atenţi sa nu aveţi gripa vara, oboseala, greţuri si varsaturi sau o iritaţie pe locul muscaturii care nu dispare timp de o luna-o luna si jumatate.

Medicii de familie si farmacistii trebuie sa fie si ei vigilenţi in legatura cu aceasta boala, spune profesorul Christian Perrone. „Ei invaţa in facultate ca este o boala rara si cred ca nu vor vedea niciodata o erythema migrans. Eu cred ca vad zilnic astfel de cazuri, dar nu le recunosc“.

Fii atent la capuse!

• Cand esti la ţara, in parc sau chiar in propria gradina, acopera-te bine cu maneci si pantaloni lungi.

• Da-te cu soluţie contra insectelor si verifica-ţi hainele cand intri in casa.

• Daca gasesti o capusa, foloseste o penseta pentru a o apuca de cap sau de partea cu gura si trage-o cu forţa.

cu informatii suplimentare de Ada Bucur

 

Vote it up
318
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza