Emotii maxime

Douasprezece orase, douasprezece stadioane, 32 de echipe, un singur tel: sa castigi Campionatul Mondial!
 

Starurile de azi

Chiar si pentru jucatorii si antrenorii experimentati, Campionatul Mondial este intotdeaua un carusel al emotiilor. Bucuria traita de nationala Belgiei a fost fara margini cand, in 2013, dupa o absenta de 12 ani, s-a calificat la turneul final al Cupei Mondiale (aceasta pagina). Antrenorul Argentinei, Maradona (stanga-jos) a avut mai putine motive sa sarbatoreasca in 2010. Echipa lui a fost eliminata dupa ce a fost invinsa cu 4-0 de Germania. Si chiar daca Demel (stanga-sus) din echipa Côte d'Ivoire (Coasta de Fildes) a vazut rosu in fata ochilor dupa confruntarea cu superstarul portughez Ronaldo, a fost sanctionat doar cu un cartonas galben.

Starurile de maine

Nimeni nu stie inca cine sunt, dar viitorul le apartine. Pe strazile din Rio de Janeiro (stanga-sus), pe maidanele prafuite ale Africii (aceasta pagina), pe gazonul din Anglia sau in podisurile din Tibet (stanga-jos) – tot mai multi copii, baieti si fete, din lumea intreaga joaca fotbal cu pasiune si isi inchipuie ca sunt idolii lor. La urma urmei, chiar si Messi, Ronaldo, Marta Vieira da Silva si ceilalti au inceput de mici.

Al doisprezecelea jucator

Publicul. Ei scandeaza, rad, sarbatoresc si sufera alaturi de echipa lor. Practic fiecare meci de la un Campionat Mondial se joaca cu casa inchisa. Iar cei care nu reusesc sa ajunga pe stadion isi sustin echipa favorita acasa, in fata televizorului, sau in locuri special amenajate, in fata unor ecrane uriase. In 2010, peste 700 de milioane de oameni au urmarit finala dintre Olanda si Spania – un nou record de audienta. Iar pentru unele mirese cel mai bun loc pentru petrecerea de nunta a fost in fata unui ecran, pe terasa vreunei berarii.

Vote it up
223
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza