El Dorado – orasul de aur

Timp de peste patru secole, aventurierii au cautat legendarul oras El Dorado in muntii si junglele Americii de Sud
 
<p>
Obsesia aurului exista de cand acesta a fost descoperit, ceea ce se datoreaza in parte faptului ca el este o raritate: din minele din intreaga lume se extrag astazi in total doar circa 100 000 de tone. Aurul este totodata unul dintre cele mai durabile metale, care nu se corodeaza si nu se pateaza si de aceea a fost intotdeauna ales de regi, fiind masura si simbolul suprem al bogatiei.
Asocierea sa cu bogatii inimaginabile i-a asigurat locul pe care-l are in realitate si in fictiune, dar aurul a dobandit si un statut de mit. Cea mai influenta legenda despre aur – cea despre bogatia fabuloasa a orasului El Dorado, unde pana si cratitele erau din aur – a atras mai multe generatii de aventurieri in America de Sud. Toti au fost dezamagiti, pentru ca au fost ispititi de un mit.

Ca majoritatea miturilor, povestea despre El Dorado are o baza in realitate si aparitia sa poate fi datata destul de precis. Cand Cristofor Columb s-a intors din calatoria sa in 1493 povestind ca a vazut cantitati nelimitate de aur, el a declansat in Europa febra aurului. In 50 de ani, uriasele rezerve de aur detinute de aztecii din Mexic si de incasii din Peru au fost jefuite de conchistadori. Europenii care fusesera martori la descarcarea corabiilor supraincarcate cu obiecte din aur, lingouri (multe obiecte au fost topite inainte de a fi transportate) si pietre pretioase, nu se indoiau ca in Lumea Noua erau multe bogatii care asteptau sa fie luate. Circulau o multime de povesti despre norocul conchistadorilor. De exemplu, in 1532, Francisco Pizarro l-a luat ostatic pe imparatul incas Atahualpa, cerand pentru eliberarea lui o camera plina cu aur si doua cu argint; cererea lui a fost satisfacuta.

In 1538, spaniolii au intrat pe teritoriul poporului Muisca si au intemeiat orasul Bogotá. Aici, au auzit ceremonia traditionala oficiata pe tarmurile lacului Guatavita din nord-est pentru instaurarea unui nou rege Muisca. In plus, s-a sustinut ca erau inca in viata oameni care asistasera la ultima ceremonie de acest fel.

Ceremonia avea loc in zori, pentru ca regele si suita sa sa-l salute pe zeul soarelui. La momentul desemnat, regele gol era acoperit cu praf de aur, devenind astfel, literal, un om de aur, el dorado. Era plasat pe o pluta de papura, in timp ce curtenii aranjau aurul si smaraldele la picioarele lui pentru ca el sa le ofere zeului soarelui. Patru capetenii, neavand pe ei decat coroanele de aur, bratari si alte bijuterii, purtau fiecare o ofranda. Cand pluta ajungea in mijlocul lacului, se ridica un steag pentru a se face liniste, dupa care regele si capeteniile isi aruncau ofrandele in apa. Perspectiva unei comori atat de mari, aparent usor accesibile, a starnit imaginatia spaniolilor. In 1545, o incercare de a draga lacul Guatavita n-a scos nimic la iveala. Nedescurajat, in anii ’80 ai secolului XVI, un negustor din Bogotá, Antonio de Sepúlveda, a incercat sa-l sece. Cu o mana de lucru de 8 000 de indieni, el a reusit sa taie o imensa portiune din maluri, care se vede si astazi. Un val de apa a coborat nivelul lacului cu circa 18 m inainte ca malurile sa se prabuseasca, omorand multi lucratori. Sepúlveda a reusit insa partial si regele Filip II al Spaniei a primit o platosa si un sceptru de aur, precum si un smarald cat un ou de gaina, gasite in lac.

Un secol mai tarziu, povestea a inceput sa se modifice. Infloriturile care i s-au adaugat au transformat El Dorado dintr-o persoana intr-un loc. In plus, localizarea lui s-a mutat, mai intai pe cursul inferior al fluviului Orinoco, apoi pe Amazon, la circa 2 400 km de lacul Guatavita. Aceasta a fost legenda care i-a ademenit pe englezii Walter Raleigh si Percy Fawcett, pe spaniolii Gonzalo Jiménez de Quesada si Sebastián de Belalcázar si pe germanul Nicolaus Federmann sa incerce sa localizeze orasul de aur.

Lacul Guatavita a devenit din nou – fara succes – centrul atentiei dupa 1799, cand o echipa de oameni de stiinta, condusa de prusacul Alexander von Humboldt, a petrecut trei luni urmand cursul fluviului Orinoco, de-a lungul granitei dintre Columbia si Venezuela si patrunzand apoi in teritoriul care a dat nastere initial mitului. Realtarile despre existenta lacului au adus un nou val de aventurieri in zona. Cand, mai tarziu, Humboldt s-a intors la lac si a publicat rezultatul estimarii sale, conform careia 500 000 de obiecte din aur s-ar afla pe fundul lui, cautarile au fost reluate.

Este posibil ca cea mai mare parte a aurului si bijuteriilor aruncate in lacul Guatavita in timpul ceremoniilor „omului de aur“ sa fi intrat in trezoreria spaniola in secolul XVI. Este cert ca ultima mare incercare de secare a lacului, in 1912, nu a scos la iveala decat cateva mici podoabe a caror valoare nu a acoperit cheltuielile. Pe de alta parte, cei care au cautat orasul El Dorado erau condamnati la esec: in ciuda numeroaselor volume in care a fost descris, orasul de aur nu a existat niciodata.

</p>
Vote it up
247
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza