Șeful tău te spionează?

Fii atent la click-urile pe care le faci la calculator, la ce mailuri trimiți și la ce telefoane dai la birou. Ai putea fi urmărit
 

I-au urmărit toate e-mailurile
și i-au monitorizat toate convorbirile telefonice. Timp de două săptămâni, Traian Vasile* a fost supravegheat la birou fără să știe de către conducerea multinaționalei la care lucra, companie puternică pe piața materialelor de construcții.

Director regional în cadrul filialei de la București, Traian era doar una dintre numeroasele persoane supravegheate de conducerea firmei. Tânărul avea să afle însă acest lucru mai târziu. În primăvara acestui an, într-o vineri seară, a decis să trimită un document de serviciu de pe mailul de birou pe cel personal, în ideea în care și-ar fi dorit să-l aibă la dispoziție peste week-end, pentru a mai lucra de acasă. Întâmplător, tot în acel weekend, unul dintre clienții din portofoliul său l-a contactat pe telefonul personal, Traian dispunând de încă unul plătit de companie. Peste două săptămâni, bărbatul a fost convocat de urgență într-o ședință de responsabilii din conducerea companiei. Când a intrat în sala de conferințe, toți îl țintuiau cu priviri grave. Îi comunicară, spre surprinderea lui, că este suspendat disciplinar. Motivul? Folosirea resurselor personale în comunicarea cu clienții, lucru care ar putea trăda scurgerea unor informații vitale din companie. „Aveau nevoie, de fapt, de un țap ispășitor într-o vânătoare, am aflat mai târziu, ce urmărea găsirea persoanei care scotea informații din companie și le oferea concurenței directe. Treaba se reflecta în scăderea cotei de piață“, ne mărturisește Traian Vasile. Tânărul manager susține că, deși a încercat să le demonstreze, în următoarele zile, că nu el este persoana pe care ei o caută, sentința i-a adus desfacerea contractului de muncă. „N-am vrut să las chestiunea așa, pentru că ar fi însemnat o pată majoră pe CV-ul meu, așa că i-am acționat în judecată. Eu nu trădasem cu nimic“, spune managerul. Pe lângă dezbaterea legată de existența unei „cârtițe“, Traian a decis să le ceară socoteală și pentru că-i monitorizaseră atât convorbirile telefonice, cât și e-mailul de serviciu, fără acordul lui. „N-aș avea nimic cu o astfel de monitorizare, dacă s-ar face cu acordul meu“, afirmă el. „Așa, mi se pare o încălcare a drepturilor mele.“

Big Brother te privește

Încrederea este bună,
însă controlul e și mai bun – acesta este motto-ul după care se ghidează din ce în ce mai multe firme din România, după modelul patentat deja în multe țări din Europa. Supravegherea completă a angajaților în timpul serviciului nu mai este de mult o problemă a tehnicii moderne. Orice administrator de rețea poate urmări fără niciun efort fiecare apăsare de taste a unui angajat din firmă, poate citi toate mailurile și poate vedea ce site-uri de internet accesează fiecare. Mai mult decât atât, unii dintre șefi află lesne, cu ajutorul microfoanelor ascunse sau al minicamerelor de luat vederi, ce alte treburi mai are salariatul în timpul programului, cu cine și ce vorbește și pe unde se perindă. O dovedesc cercetările de piață. Potrivit unui sondaj prezentat recent de GeCAD Net, firmă de servicii IT, și citat de Mediafax, aproape jumătate dintre managerii din România (45,7%) utilizează, în prezent, soluții software de monitorizare a activității angajaților. Iar numărul lor e în creștere. Se urmăresc paginile vizitate, durata vizitei, blocarea anumitor pagini web și înregistrarea conținutului, atunci când angajatul postează comentarii pe forumuri sau bloguri. Pe de altă parte, dacă 64,5% din managerii chestionați preferă urmărirea activității pe internet, 44% din ei au implementată și supravegherea video, precum și un sistem de monitorizare a apelurilor apelurilor telefonice (37,8%), se arată într-un studiu similar realizat de HR România. Ceea ce nu știu mulți manageri, dar și angajați este că, potrivit legii 677/2001, care vizează în special prelucrarea datelor personale și protecția vieții private, înregistrarea video și audio se poate face numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc în acest sens.

Mouse-ul care te duce în ispită

Deci, pe de o parte, avem
șefi de firme care nu pot rezista tentației de a fi mereu la curent cu tot ce se petrece în firmă. De cealaltă parte, angajați care cedează ispitei de a pierde vremea cu treburi personale în timpul serviciului.

Mai mult de jumătate din traficul pe internet la locul de muncă este folosit în interes personal, se arată într-o statistică realizată recent de Cyclope România, o companie specializată în monitorizarea angajaților. Dacă e să dăm crezare nenumăratelor sondaje, multora dintre aceștia li se pare firesc să folosească internetul și în scopuri private: conversație pe messenger, cumpărături, vizionare de filmulețe sau descărcat muzică, de exemplu. Cu consecințele de rigoare pentru firmă. Un articol publicat recent de cotidianul Daily Mail relevă că foarte multe companii din Marea Britanie, de exemplu, au interzis accesul angajaților pe principalele rețele internaționale de socializare și micro-blogging, după ce s-a estimat că timpul pierdut le costă 1,38 miliarde de lire sterline pe an. Estimarea a fost realizată pe baza unui studiu care relevă că 57% din angajații chestionați folosesc astfel de site-uri în timpul serviciului, petrecând în medie 40 de minute pe săptămână.

Navigarea pe internet te poate costa jobul

Simona Moș*
a lucrat până în 2008 la o companie de consumabile IT. Împlinise deja doi ani de activitate, când s-a trezit concediată de pe o zi pe alta. Motivul: navigatul excesiv pe internet. Ajutor contabil, Simona obișnuia să stea cam mult pe internet, vizitând diverse site-uri și trimițând sute de bancuri și filmulețe colegilor și prietenilor săi. Tânăra îi bombarda pur și simplu pe toți cunoscuții ei cu tot felul de mailuri, care mai glumețe, care mai deocheate. A avut ghinionul ca unul dintre aceste mailuri să ajungă, într-o zi, la șefa ei pe linie directă. Fără să mai stea pe gânduri, aceasta a cerut departamentului IT al firmei să întocmească, pentru luna următoare, un raport de monitorizare asupra computerului Simonei. La sfârșitul lunii, tânăra a fost pusă să explice sutele ei de intrări pe site-uri care nu aveau legătură cu activitatea societății. În lipsa unei explicații plauzibile, i-a fost desfăcut imediat contractul de muncă.

Angajatorii au dreptul de a verifica, în limite decente, comportamentul angajaților lor, spune Ioan Cezar Corâci, președintele UGIR 1903, una dintre cele mai importante asociații patronale din România. El susține însă că disciplina tehnologică în România și, în general, în țările cu specific latin continuă să fie o problemă.

„Eu, ca și companie, nu sunt obligat să ofer din timpul angajaților noștri, din canalul meu de internet, pe care îl plătesc, din calculatoarele companiei, cu softurile companiei, pe care le-am plătit, cu curentul companiei pe care îl plătim și timpul plătit de companie pentru cu totul și cu totul altceva“, a declarat Răzvan Cornețeanu, directorul general al Adevărul Holding, unul dintre cele mai mari trusturi de presă din țară, într-un interviu pentru cotidianul on-line Daily Business.

„Oamenii sunt plătiți să facă ceva. Dacă ei consumă timp ca să se amuze de bancuri, site-uri porno sau alte adrese de internet, nu sunt obligat să accept așa ceva“, a completat Răzvan Cornețeanu.

Însă nu doar lipsa activității salariaților îi deranjează pe angajatori. Ei se tem și pentru bunul renume al afacerii, atunci când cineva descarcă, de exemplu, materiale pornografice pe calculatorul firmei, iar lucrul acesta se află mai departe. În același timp, există și pericolul ca aparatura firmei să se aleagă cu viruși dăunători din cauza descărcărilor. Iar salariații plătesc pentru asemenea pagube doar într-o mică măsură.

Angajatorul face regulile

Problema e că, de cele mai multe ori,
angajații nu știu nici în ce măsură le este permis să folosească mijloacele de comunicare precum telefon, fax, internet sau e-mail în scopuri private, nici ce metode de control din partea șefilor să tolereze.

„Compania are dreptul să monitorizeze atât calculatoarele sau adresele de e-mail, cât și telefoanele de birou, întrucât ele implică imaginea companiei și se pot invoca argumente de securitate, cum ar fi nediseminarea datelor interne ale companiei“, explică avocatul Iulian Urban, președintele Asociației de Asistență pentru Consumatori și al Casei de Avocatură Urban & Asociații.

„Atât timp cât folosește aceste mijloace, care sunt proprietatea firmei angajatoare, salariatul nu va putea invoca ingerințe în viața lui privată. Ar fi ilegal să se acceseze de către companie telefonul, adresa de e-mail sau PC-ul personal al angajatului“, spune avocatul.

Specialistul în drept afirmă că angajatorul are dreptul însă să-și informeze angajații că activitatea lor este monitorizată în acest fel. De această decizie pricipială depind mai departe modul în care este evaluat comportamentul angajatului și controlul exercitat asupra acestuia.

În cazul în care conducerea a interzis folosirea mijloacelor în scopuri personale, atunci angajatul nu are voie, cu excepția câtorva cazuri, nici măcar în pauză să trimită mailuri, să sune sau să navigheze în scop personal. În caz contrar, riscă o mustrare sau, în anumite cazuri, chiar o concediere.

În același timp, firmele ai căror angajați descarcă muzică și filme de pe computerul de birou pot fi trase la răspundere, din punct de vedere legal, de către deținătorii drepturilor de autor, potrivit avocatului Iulian Urban.

Acestea solicită, de obicei, sume consistente drept compensație, despăgubirile fiind imputate apoi angajaților vinovați.

Acordurile aduc claritate

Într-o zonă limpede
se află, de fapt, numai firmele care, în contractul de muncă sau de organizare internă, au stipulate condițiile în care angajatul se poate folosi de internet și celelalte resurse în scopuri personale și ce fel de controale trebuie acceptate, arată Ioan Cezar Corâci.

Specialiștii în dreptul muncii spun că angajatorul trebuie să stabilească aceste norme împreună cu consilierii de resurse umane și reprezentanții angajaților și să facă aceste reguli cunoscute în toată firma, sub semnătură. „Trasarea liniilor orientative pentru utilizarea în scopuri personale a mijloacelor de comunicare se poate realiza fie prin semnarea de către cele două părți, angajat și angajator, a unui act adițional la contractul de muncă, fie prin reglementarea în fișa postului“, spune consilierul juridic Liviu Dobrescu, din cadrul companiei Legal Consulting. „În caz contrar, se consideră că ele nu au fost aduse la cunoștința angajatului și nu produc efecte juridice față de acesta.“

Cine îi ajută pe cei vizați?

Angajații care au bănuiala
că sunt spionați de către șefii lor fără acordul lor ar trebui să caute mai întâi sfatul consilierilor de resurse umane din firmă sau să facă o plângere către administrație, susține Ovidiu Jurcă, vicepreședintele Blocului Național Sindical. În cazul companiilor în care există sindicat, aceștia se pot adresa și acestuia. Dacă nu e de folos nici una, nici alta, atunci nu le rămâne decât să ia legătura cu un avocat pentru acționarea în instanță a companiei. Poate avea succes însă și o plângere către Autoritatea Națională pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. De curând, instituția a amendat compania Petrom cu 2.700 de lei pentru că efectua monitorizare video în spații publice-private fără declararea legală și informarea persoanelor cu privire la utilizarea camerelor.

Managerul de vânzări Traian Vasile
știe acum la ce să se aștepte de la angajatorii săi. „Cum concurența este acerbă pe piață, în cazul unei scurgeri de informații, toți angajații, de la primul manager până la ultimul salariat, sunt bănuiți. Însă monitorizarea trebuie să se facă în condiții legale și principiale, nu abuzive.“ El și-a acționat fosta companie în instanță, cerând daune și plăți compensatorii pentru prejudiciul de imagine pe care i l-a creat, în condițiile în care susține că e nevinovat și că i-au fost încălcate drepturile. Deși procesul e încă în desfășurare, Traian e încrezător că va avea câștig de cauză.

Ce ne așteaptă în viitor?

Tendința e clară:
mai ales acum, pe timp de criză, managerii vizează creșterea productivității, reducerea costurilor și intensificarea controlului asupra cheltuielilor. Prin urmare, tot mai mulți sunt interesați de monitorizarea activității angajaților, indiferent de metodă.

„Personal, eu nu cred într-o formă de coerciție asupra salariaților prin supravegherea strictă a muncii lor“, afirmă președintele UGIR 1903. „Nu poți impune ca angajatul să muncească efectiv opt sau nouă ore, atât cât este programul de lucru. E normal să mai existe și perioade de respiro, chiar dacă asta înseamnă și un telefon acasă. Psihologic vorbind, dacă ai angajați mulțumiți, vei avea și un produs bun.“

Pe de altă parte, liderul patronal spune că supravegherea unei linii de producție într-o fabrică poate aduce în timp rezultate mai bune în termeni de randament.

Depinde însă aici care sunt limitele. De exemplu, salariații unui concern de produse chimice din Germania s-au plâns recent că sunt obligați de administrație să poarte uniforme cu emițătoare pentru a putea fi localizați astfel la orice oră. „Dacă angajatul nu pune piciorul în prag, monitorizarea poate ajunge, în curând, și la toaletă“, conchide liderul sindical Ovidiu Jurcă.

* Nume schimbate pentru protejarea persoanei

Vote it up
Votează
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza