Dureri de burtă inexplicabile

Află dacă te numeri printre cei un milion de europeni care suferă de acest sindrom misterios.
 

În toamna anului 2014, inginerul Martin Burridge era sigur că o să moară – crampele abdominale bruște îl făceau să cadă în genunchi de durere. Britanicul în vârstă de 46 de ani, care nu mai avusese niciodată probleme cu stomacul, era atât de balonat încât nu mai putea mânca. A pierdut 16 kilograme în șase luni și a fost nevoit să-și ia două luni de concediu, în care a stat întins pe canapea, fără să se poată mișca. Se temea că are cancer.

În unele zile, Adela Bran, o economistă de 35 de ani din București, era atât de constipată și balonată încât burta ei devenea umflată și tare, ca și cum ar fi fost însărcinată. Timp de trei sau patru zile nu putea avea scaun. Apoi, brusc, transpira toată, îi era greață și simțea nevoia urgentă de a găsi o toaletă. Nicio investigație medicală, inclusiv colonoscopia, nu a găsit vreo problemă.

Pentru Charmaine Bleakley, de 63 de ani, din Marea Britanie, totul a început după vârsta de 40 de ani. Pe neașteptate începea să îi chiorăie burta și avea nevoie imediat să meargă la toaletă, temându-se că nu va reuși să ajungă la timp, ceea ce se întâmpla uneori. La toaletă stătea chiar și o oră, chinuită de diaree. A început să-și ia în geantă lenjerie de schimb și un deodorant de cameră. Un gastroenterolog a făcut teste pentru a depista cancerul sau boala inflamatorie a colonului, dar nu a descoperit aceste probleme. 

În toate cele trei cazuri, misterioasa boală nu era altceva decât sindromul de intestin iritabil (SII). Se estimează că acesta afectează cel puțin zece la sută din populația Europei – peste un milion de persoane. Caracteristicile care îl definesc sunt balonarea, durerea abdominală, diareea și/sau constipația recurente. Dar pot fi prezente și flatulența excesivă, crampe, arsuri la stomac, greață, vomă, epuizare, transpirație, tremur și incontinență bruscă.

Chiar dacă durerea e cât se poate de reală, testele diagnostice din prezent nu pot detecta nicio problemă. Diagnosticul se bazează pe prezența unor simptome-cheie, pe istoricul medical al pacientului și pe un proces de eliminare a altor boli.

După ani întregi în care SII a fost neglijat de studiile științifice, cercetarea în acest domeniu a luat amploare. Ea conduce la o mai bună înțelegere și la un ajutor mai concret pentru numeroșii bolnavi, observă profesorul Magnus Simrén, gastroenterolog și cercetător la Universitatea din Gothenburg, în Suedia.

„Cercetarea e foarte importantă, pentru că SII are un impact negativ uriaș atât asupra pacientului, cât și a societății, în general“, spune prof. Simrén, șeful Comitetului Științific European de Gastroenterologie. Studiile arată că mai mult de una din zece vizite la medicul de familie și cel puțin una din patru la cel gastroenterolog sunt motivate de simptome ale SII. Iar SII e pe locul doi, după răceală, în topul cauzelor absenței de la locul de muncă.

Din fericire, astăzi majoritatea persoanelor afectate de SII pot găsi moduri de a face față sau de a reduce simptomele, modalități care pot să difere de la un pacient la altul.

Dacă tu sau o persoană apropiată suferiți de SII, iată opt informații care te pot ajuta să-l înțelegi mai bine și să ții simptomele sub control:

 

1. Elimină posibilitatea altor boli.

O serie de tulburări medicale grave au simptome similare celor ale SII: boala celiacă, boala inflamatorie a colonului și anumite tipuri de cancer. Chiar dacă acestea sunt mult mai rare decât SII, ele trebuie eliminate înainte de stabilirea diagnosticului de SII, afirmă medicii.

„Boala celiacă încă nu este diagnosticată suficient“, spune dr. Niek de Wit, medic olandez de la Universitatea din Utrecht, care ajută medicii de familie să aibă o abordare mai eficientă în cazul SII. Liniile directoare europene recomandă ca toți cei care prezintă simptome asociate cu SII să facă analize de sânge pentru depistarea bolii celiace, care înseamnă intoleranță la glutenul din grâu.

Un test diagnostic nou, care descoperă calprotectina din materiile fecale, un indicator al inflamației intestinale, este în prezent folosit de majoritatea gastroenterologilor pentru a elimina boala Crohn sau colita ulceroasă. În curând, testul va fi folosit și de majoritatea medicilor de familie, spune dr. de Wit.

Cancerul de colon, stomac sau cel ovarian, în special la pacienții în vârstă la care simptomele apar brusc, trebuie de asemenea investigat, observă dr. Jutta Keller, de la Spitalul israelit din Hamburg, în Germania. „La majoritatea pacienților, dacă faci o investigație corespunzătoare poți înlătura teama de cancer, iar ei se vor simți foarte ușurați“, spune ea.

 

2. Tipuri de SII

Pacienții se încadrează în general într-unul dintre cele trei tipuri de SII: diaree (SII-D), constipație (SII-C) și alternativ (SII-A). Dar fiecare dintre aceste tipuri poate avea cauze diferite, unice fiecărui individ.

„Fiecare pacient poate avea o problemă diferită. Dar intestinul se poate manifesta într-un număr limitat de feluri“, spune dr. John Marshall, cercetător de elită în domeniul SII și gastroenterolog la Universitatea McMaster din Canada.

Cercetările indică o varietate de schimbări subtile care pot conduce la dezvoltarea SII: sistemul imunitar slăbit, prezența unei inflamații scăzute, proliferarea fibrelor nervoase în peretele intestinal sau o susceptibilitate genetică preexistentă, observă dr. Giovanni Barbara, cer­ce­tător și clinician gastroenterolog la Universitatea din Bologna, în Italia. 

Dr. Barbara și echipa lui au anunțat în toamna anului 2015 că o proteină specială, numită „zonulină“, care reglează permeabilitatea peretelui intestinului, este prezentă în proporții mai mari la persoanele cu SII. „SII este o boală micro-organică, Acum dispunem de metodele potrivite pentru a căuta aceste schimbări microscopice. Sunt convins că ne aș­teaptă descoperiri mari“, afirmă dr. Barbara. 

 

3. SII post-infecțios

Până la o treime din cazurile de SII apar în urma unei infecții gastrointestinale sau toxiinfecții cu un virus sau bacterie – SII post-infecțios (SII-PI). Printre cele mai bine documentate cazuri de SII-PI au avut loc în Canada în anul 2000, când aproape 2.500 de oameni au fost expuși la apă contaminată cu bacteriile e-coli și campylobacter, în orașul Walkerton. Subiecții au fost urmăriți timp de opt ani de către o echipă de cercetători, condusă și de dr. Marshall. 36 la sută dintre cei care s-au îmbolnăvit au dezvoltat SII. Chiar dacă majoritatea au scăpat în cele din urmă de simptome, unii dintre ei, precum fermierul Kevin Doyle, infectat la vârsta de aproape 50 de ani, suferă și astăzi. „Trebuie să am grijă. Dacă mă stresez cât de puțin, boala se manifestă iar“, spune Kevin.

Cercetările curente au descoperit că anumiți factori cresc riscul de îmbolnăvire de SII-PI: sexul feminin, o boală gravă, utilizarea antibioticelor în timpul infecției, o tulburare de anxietate și o susceptibilitate gene­tică preexistente, indică dr. Marshall. Cercetătorii caută moduri de a interveni din timp, pentru a preveni dezvoltarea pe termen lung a SII.

 

4. Descoperă ce alimente îți fac rău

Mulți oameni care suferă de SII sunt convinși că anumite alimente le agravează simptomele. Poți încerca să ții un jurnal alimentar, în care să faci legătura între ce mănânci și apariția simptomelor SII. „Mă ajută să aflu ce pot să tolerez și ce nu“, spune Adela, care a descoperit că trebuie să evi­te grâul integral, mandarinele, unele tipuri de varză și cola.

În ultimii ani, în Australia a fost dezvoltată o dietă specifică, numită FODMAP, care a atras atenția lumii și datorită studiilor care arată că 75 la sută dintre cei diagnosticați cu SII au prezentat ameliorarea simptomelor ca urmare a acestei diete. FODMAP e un acronim care provine de la oligozaharide fermentabile, dizaharide, monozaharide și polioli, car­bohidrați cu lanț scurt care se întâlnesc în multe fructe, legume, cereale și produse lactate și care au tendința de a fermenta în intestin, formând zaharuri. Liste complete cu cele peste 100 de alimente bogate în FODMAP sunt disponibile pe internet sau la dieteticieni. Fiind o dietă foarte limitată, se recomandă ca după șase-opt săptămâni să reintroduci treptat alimente, pentru a descoperi pe care le poți tolera.

Când Martin a aflat despre această dietă, a eliminat toate alimentele bogate în FODMAP, iar simptomele lui au dispărut rapid. A început apoi să reintroducă încet alimentele. A descoperit că poate consuma D-uri (lactate) și P-uri (ciuperci), dar că trebuie să evite toate M-urile și majoritatea O-urilor, în special grâul. Acum, viața lui Martin aproape a revenit la normal. 

Prof. Simrén a condus recent un studiu de control în Suedia, în care compara dieta săracă în FODMAP cu dieta tradițională pe care gastroenterologii o recomandă de mulți ani bolnavilor de SII, care pune accent pe mese mici și regulate și pe evitarea cafelei, a mâncărurilor grase și a legumelor care balonează, ca varza și fasolea. „Am descoperit că ambele diete ajută pacieții. Ar trebui să îmbinăm elemente din cele două, pentru o eficiență și mai mare.“

Recent, popularitatea în creștere a dietei sărace în carbohidrați și bogate în grăsimi (LCHF sau dieta ketogenică) – mai ales în Suedia, unde în jur de 20 la sută din populație o urmează cu scopul de a slăbi și de a ține sub control diabetul – a avut un rezultat neașteptat: mulți spun că simptomele SII s-au ameliorat considerabil. Prof. Simrén speră să înceapă un studiu asupra unei versiuni a dietei LCHF în anul următor.

 

5. Încearcă fibrele potrivite

Medicii ne recomandă de mult să consumăm mai multe fibre, dar acum ne este clar că nu orice fel de fibre. Un studiu olandez a descoperit că fibrele insolubile, precum cele din tărâțe, trebuie evitate. Creșterea cantității de tărâțe ne face chiar rău, afirmă dr. de Wit, unul dintre autori.

Dr. Peter Whorwell, directorul unei clinici specializate în SII din Manchester, în Marea Britanie, este de acord. „Primul lucru pe care îl facem e să eliminăm fibrele insolubile din cereale, grâul integral, tărâțele, biscuiții digestivi, pâinea neagră etc.“

Pe de altă parte, fibrele mai solubile, precum cele din tărâțele de ovăz sau suplimentele cu acacia sau coajă de psyllium (numită și ispaghula) le-ar putea ameliora simptomele unor pacienți. Pentru cei cu diaree, fibrele solubile absorb excesul de apă. Pentru cei constipați, ele rețin apa și înmoaie scaunul. „Un supliment zilnic de fibre solubile este o primă măsură foarte eficientă în caz de SII“, spune dr. de Wit.

Acum Charmaine ia de două ori pe zi un supliment cu fibre solubile numit Heather’s Tummy Fiber, extras din acacia și disponibil pe helpforibs.com. „Chiar mă ajută“, spune ea.

 

6. Explorează conexiunea dintre intestin și creier

Chiar dacă stresul și anxietatea pot agrava simptomele majorității celor care suferă de SII, medicii nu ar trebui să reducă SII la ceva pur „psihologic“, afirmă dr. Whorwell.

Deși explicația strict psihologică pentru SII a fost discreditată, cercetările curente arată că există o legătură puternică și complicată între intestin și creier, observă el. 

Unii oameni care suferă de SII pot avea intestine hipersensibile, care reacționează mai mult la stres și la anxietate. Tratamente ca terapia cognitiv-comportamentală, tehnicile de relaxare și mai ales hipnoza pot calma intestinul iritabil. Dr. Whorwell și echipa lui au dezvoltat „hipnoterapia direcționată la nivelul intestinului“. Cercetările arată că atât ședințele individuale cât și cele de grup sunt foarte eficiente.

„Hipnoterapia este fantastică. Aș vrea să fi auzit de ea mai devreme“, spune Charmaine, care de câțiva ani ascultă înainte de culcare CD-uri cu hipnoterapie pentru SII, mai ales când e foarte stresată. CD-urile pot fi comandate pe internet.

Dr. Whorwell le mai recomandă anumitor pacienți cu SII doze foarte mici din așa-numitele antidepresive triciclice, care acționează asupra receptorilor din creier, dar și din intestin. Medicamente ca nortriptilina, amitriptilina (Elavil) și desipramina (Norpramin) sunt eficiente la o zecime din doza utilizată de obicei în cazul depresiei. Dr. Whorwell le prescrie adesea pacienților la care nu au avut rezultate alte abordări, pentru că reduc durerea și alte simptome.

 

7. Încearcă un probiotic

Tot mai mult se crede că unii pacienți, în special cei cu SII post-infecțios, ar putea suferi un dezechilibru al coloniilor de bacterii bune care trăiesc în mod normal în intestin și ajută digestia. „Probioticele schimbă mediul intestinal într-o anu­mită măsură“, spune dr. Whorwell, care recomandă iaurtul Activia și suplimentul Align sau le propune pacienților să încerce orice probiotic de la un magazin de produse naturiste timp de câteva luni, iar dacă nu funcționează să încerce altul.

În viitor mulți cercetători prevăd apariția unor probiotice personalizate, care să înlocuiască bacteriile bune. „Sperăm ca, prin manipularea microbiomului, înlocuind bacteriilor bune care lipsesc, să contribuim la ameliorarea semnificativă a simptomelor“, afirmă dr. Marshall. 

 

8. Caută informații și sprijin

Pacienții cu SII se pot simți foarte însingurați. Este încă tabu să vorbești despre problemele de digestie în public. În schimb, în mediul online, comunitățile pacienților cu SII din toată lumea sunt în creștere. Site-ul http://www.ibsgroup.org are un registru mondial al dieteticienilor care te pot ajuta cu dieta FODMAP sau cu alte modificări ale dietei. Site-ul american helpforibs.com are informații și produse (CD-uri pentru hipnoterapie, suplimente cu fibre solubile etc.). Site-ul britanic theibsnetwork.org aparține celei mai mari organizații caritabile pentru SII și asigură sprijin și consiliere.

„Întotdeauna pun educația în capul listei. Pacienții trebuie să-și înțeleagă boala, pentru a putea să îi facă față“, crede dr. Whorwell.
 

Vote it up
177
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza