Dilema unei alpiniste

Varful muntelui era din ce in ce mai aproape. Brusc, camaradul ei a cazut. Ce sa faca? Sa continue sau sa se intoarca?
 
<p>
Sus, pe K2, cel mai greu de urcat munte din lume, toate conditiile erau prielnice pentru escalada. Alpinista austriaca Gerlinde Kaltenbrunner era pe cale sa atinga un record de-a dreptul remarcabil.
Avea sa devina prima femeie din lume care atinge primele 14 varfuri montane din lume, fara tuburi de oxigen si fara ajutorul carausilor.
K2 era numarul 14, ultimul dintre muntii lui Gerlinde, iar asistenta medicala de 39 de ani era doar la cateva ore departare de cucerirea lui.
„Fredrik! Azi e ziua noastra norocoasa!“, i-a strigat ea colegului sau suedez, Fredrik Ericsson.

Acesta intentiona sa cucereasca varful impreuna cu Gerlinde, pentru ca apoi sa coboare pe schiuri. Razele soarelui de dimineata se reflectau in ochelarii lui. Si-a ridicat vesel mana inmanusata.
Dar, la ora opt, in dimineata aceea, cand soarele urcase mai mult pe cer, dezastrul avea sa loveasca. „Eram chiar in stanga lui, putin mai jos pe panta, la o distanta de aproape trei metri, cand l-am vazut cazand“, povesteste Gerlinde, inghitindu-si lacrimile.

Dintr-odata, s-a vazut nevoita sa ia decizia vietii ei: sa continue sa urce cei 300 de metri ramasi pana la varf, pentru a-si implini visul? Sau sa se intoarca, sa renunte la escalada si sa-si caute colegul, desi in cei peste 17 ani de experienta in alpinism invatase ca nu mai putea face deja nimic pentru el?
Sa urce sau sa coboare? O decizie de luat intr-o fractiune de secunda, pe acoperisul lumii.

Ziua de 6 august 2010 parea sa fie una potrivita pentru cucerirea varfului K2, poreclit de alpinisti drept „muntele salbatic“, din cauza numarului mare de vieti pe care le-a luat ca tribut. Are 8.611 metri inaltime, fiind al doilea munte din lume ca inaltime si cel mai spectaculos din lantul Karakorum, care trece de granitele Chinei, Pakistanului si Indiei.

Cu o seara in urma, Gerlinde campase pe un platou de sub varf si era foarte increzatoare. Se afla la cea de-a sasea incercare de cucerire a varfului K2 si, de data aceasta – in sfarsit! –, visul avea sa se implineasca. Cu ceva timp in urma, tot in 2010, cucerise Everestul. Acum se acomodase perfect, era in cea mai buna forma.
Presa prezentase cursa cuceririi celor 14 varfuri ca pe o batalie intre trei femei: Gerlinde versus Edurne Pasaban, prietena ei din Spania, si Oh Eun-sun, o alpinista sud-coreeana. Coreeanca detinea recordul, dar escaladase cele 14 var-furi cu ajutorul tuburilor de oxigen si al unor uriase echipe de sprijin.

In ceea ce o privea pe Gerlinde, toate astea nu contau. Decizia ei era ferma: nu vroia sa intre intr-o competitie artificiala intre femei.  Ajunsese aici manata de pasiunea pentru alpinism, pentru linistea si magia de pe varf.
Insa isi dorea foarte mult sa ajunga pe K2.
„Fusese o seara minunata. In amurg, totul era iluminat. Vantul sufla mai incet, cu o viteza suportabila, de 15 km pe ora“, isi aminteste ea.
Gerlinde reconstituie escalada, miscandu-se cu pasi usori prin bucatarie, la ea acasa, in Padurea Neagra. Schiteaza varful K2 pe o foaie de hartie, iar in ochii ei caprui se citeste emotia.

Meteorologii estimasera ca inelul de nori din jurul varfului K2 se va disipa in cursul urmatoarei dimineti. Singura problema erau pietrele. Vara lui 2010 fusese neobisnuit de calda in Pakistan. Caldura topea gheata, care tinea laolalta aflorimentele de pietre, si acestea incepusera sa se farame.
Acest lucru s-a dovedit a fi un argument suficient de puternic pentru a-l determina pe sotul Gerlindei, Ralf Dujmovits, sa se intoarca la 7.500 m.
„E prea periculos pentru mine“, i-a spus el Gerlindei.
„El nu era atat de motivat ca mine. Deja cucerise K2. Am cazut de acord in aceasta privinta. Daca unul dintre noi vroia sa se opreasca si celalalt sa continue, atunci asta vom face, fara niciun sentiment de vinovatie. Trebuie sa te bazezi pe instinct“, spune ea.

Asa ca Gerlinde, Fredrik si un al treilea alpinist, americanul Trey Cook, au urcat pe platou. Au batatorit zapada si s-au pregatit pentru efortul final.
Cortul era un loc pentru concentrare absoluta. Desi are doar 58 de kilograme, Gerlinde cara un rucsac de 17 kilograme. Planul ei era sa cucereasca varful, carand echipamentele mai mult noaptea, inainte ca soarele sa straluceasca si sa topeasca gheata care tinea pietrele la un loc, apoi sa coboare imediat 4.000 de metri pana la tabara. Avea sa fie greu, dar era cea mai buna modalitate de a face fata lipsei de oxigen.

In jurul orei unu dimineata, Fredrik si Trey au pornit spre varf. Gerlinde a zabovit pentru a topi gheata si a umple sticlele cu apa. „Beau sase sau sapte litri de apa pe zi. Ma ajuta sa imi mentin concentrarea. Barbatii alpinisti uita adesea sa bea apa si astfel fac greseli. Femeile isi asculta mai atent organismul“, spune ea.
Gerlinde i-a ajuns repede din urma  pe cei doi. Escalada mergea bine. „Zapada imi ajungea doar pana la genunchi“, isi aminteste ea. „Au fost situatii pe K2 cand zapada imi ajungea pana la sold.“
Dupa un timp, si Trey a renuntat. Varfurile degetelor de la maini incepusera sa i se innegreasca si se temea de degeraturi. Alpinistii de performanta se pot descurca cu cateva degete amputate la picioare, dar cele de la maini sunt esentiale.

Asa, au ramas doar Fredrik si Gerlinde. Se cunosteau bine. Barbatii alpinisti se imprietenesc cand ataca inaltimile, dar, de obicei, mandria masculina si competitia ii impiedica sa formeze o legatura puternica. Femeile aduc alta atmosfera intr-o echipa de catarat.
Intr-o expeditie anterioara, Gerlinde s-a simtit tratata cu raceala de colegii de echipa kazahi. Asta pana cand i-a depasit pe traseu, l-a salvat pe unul dintre alpinisti si si-a folosit abilitatile de asistenta medicala pentru a inlocui plomba dentara pierduta a liderului echipei de alpinisti sovini. „A trebuit sa gasesc o modalitate de a absorbi saliva in timp ce ii puneam o plomba noua, asa ca i-am umplut gura cu tampoane“, spune Gerlinde, chicotind.

Totusi, Fredrik s-a imprietenit repede cu Gerlinde. In 2009, cand ea si sotul ei urcau pe K2, din tabara de la baza l-au zarit pe suedezul de 34 de ani coborand varful pe schiuri. L-au privit fascinati cu binoclurile: era o modalitate foarte periculoasa sa cobori muntele. O simpla lovire de o piatra ascunsa in zapada si schiorul isi putea rupe gatul. Dar Fredrik avea  o experienta mare in schiul extrem si se antrenase ani de zile. La fel, si colegul sau de atunci, un italian pe nume Michele Fait.
„I-am vazut cum au trecut de partile foarte abrupte“, povesteste Gerlinde, jucandu-se cu un talisman, o bratara cu margele turcoaz. „Apoi, i-am vazut oprindu-se pe o panta la un unghi de 40 de grade, iar Michele s-a rasturnat brusc.“

Fredrik s-a indreptat rapid spre baza zidului unde aterizase Michele. Gerlinde si Ralf au inaintat prin zapada timp de 30 de minute, pentru a ajunge la schior. Din pacate, in afara de a-i inchide cadavrul intr-un sac de bivuac, nu au mai putut face nimic pentru el.
„Fredrik era socat si foarte trist. Am avut grija de el“, spune Gerlinde. „Dupa aceea, am tinut legatura. Ne-am trimis e-mailuri si ne-am intalnit. Simteam ca il puteam ajuta putin, pentru ca am trecut prin experiente asemanatoare si poate ii era mai usor sa i se destainuie unei femei.“

Gerlinde s-a aflat, de multe ori, in situatia de a vedea oameni murind. Totul a inceput cu prima ei escalada, pe un munte de peste 8.000 de metri, varful Cho Oyu, din Himalaya (8.201 metri). In drumul spre varf, impreuna cu un coleg alpinist austriac, si-a montat cortul langa cel al unui alpinist rus, pe care l-a rugat apoi sa le faca o poza. Rusul s-a clatinat pe picioare, le-a facut poza, apoi a disparut in cortul sau.
Cand au ajuns la urmatoarea tabara, au aflat ca, intre timp, alpinistul din Rusia murise de rau de altitudine.
Cand au developat poza, nu li se vedeau decat picioarele. Rusul isi pierduse deja simtul orientarii. Pe masura ce Gerlinde cucerea varfurile de peste 8.000 de metri, din lantul Karakorum si din Himalaya, se confrunta cu tragedie dupa tragedie. Intr-una din cele mai ample escalade, cand avea 24 de ani, a vazut un alpinist ceh cazand intr-un gol mortal chiar pe langa ea.
In acea noapte, a notat in jurnal: „Este incredibil cum fericirea, bucuria si moartea sunt atat de strans legate intre ele“.

Pana acum, a avut o abordare mai mult filosofica despre acest subiect. „Este un lucru pe care il facem din proprie vointa. Suntem constienti de riscuri“, accentueaza ea. Iar experienta ca asistenta medicala in Austria a ajutat-o sa infrunte moartea cu seninatate.
De fapt, primul ei profesor de alpinism era un preot, parintele Erich Tischler. Acesta a invatat-o cum sa „citeasca“ muntii. Cand ai parul zburlit, inseamna ca va fi furtuna. Pe teren nesigur, e musai sa pasesti cu toata talpa piciorului. Daca esti intr-o echipa, asteapta-l mereu pe cel mai slab membru. Si, mai presus de orice, a invatat-o despre misterul muntilor, acel moment de intensitate din varf.
Gerlinde spune ca se roaga, „dar nu in sensul in care te predai in mainile Domnului, ci ale Creatorului, cel care a facut natura“.

A avut timp sa se roage cand l-a vazut pe Fredrik cazand? Nu.
A ezitat vreo secunda? Nu.
Gerlinde a decis imediat sa mearga. Dar in jos, nu in sus! 4.000 de metri in viteza catre tabara de la baza si catre trupul lui Fredrik.
Este un fapt cunoscut ca, pentru fiecare patru oameni care au ajuns pe varful K2, unul a pierit in timpul escaladei. Fredrik cazuse aproape un kilometru, dupa ce incercase sa prinda o franghie de o bucata de roca care a cedat. Asta se intampla la ora opt dimineata. Coborarea Gerlindei a durat 15 ore. Si, cumva, inca si acum pare sa fie foarte sus, la doar cativa metri de varf. Oare cand va incerca, din nou, sa-l cucereasca? Gerlinde spune ca isi va petrece multe luni meditand asupra acestei intrebari.
„Am vorbit cu Reinhold Messner, considerat unul dintre cei mai buni alpinisti, iar el mi-a spus ca fiecare vrea sa fie primul si ca ar trebui sa nu ma mai prefac ca nu vreau acelasi lucru. Dar i-am raspuns: pentru mine nu e asa. De cand eram copil am vrut sa fac lucrurile dupa puterile mele. Nu e vorba despre cine este primul sau al zecelea.“
K2 mai avea de asteptat o vreme, se pare, pana cand Gerlinde avea sa fie pregatita din nou.

Epilog: Gerlinde Kaltenbrunner a atins, un an mai tarziu, dupa o noua incercare, varful K2, pe 23 august 2011. A devenit, astfel, prima femeie care a cucerit toate cele 14 varfuri din lume de peste 8.000 de metri, fara sa foloseasca tuburi de oxigen.

</p>
<p>&nbsp;</p><strong><a href="http://diff4.smartadserver.com/call/cliccommand/4711480/[timestamp]?" target="_blank">Refinanteaza 50.000 euro cu 290 euro rata lunara. Afla cum</a></strong>
 
Vote it up
127
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza