Descopera stralucitorul Kilimanjaro

Din campiile acoperite cu ierburi din estul Africii, se ridica maiestuos cel mai inalt munte al continentului
 
<p>La numai 320 km sud de Ecuator exista un loc unde zapada nu se topeste niciodata si gheata nu se desprinde tot anul. Este varful muntelui Kilimanjaro, cel mai inalt punct al Africii, cu 5.895 m inaltime. Insusi numele sau, care in swahili inseamna „muntele care straluceste“, se datoreaza faptului ca desi poalele sale se afla la tropice, clima din varf este ca o iarna siberiana.
Kilimanjaro se afla in Tanzania, foarte aproape de granita cu Kenya, in estul Africii. Dimensiunile sale – 100 km lungime si 75 km diametru – sunt cu atat mai impunatoare cu cat muntele este izolat, neavand in preajma nici un lant de piscuri care sa-i stirbeasca maretia. S-a format acum doua milioane de ani cand, dupa o perioada de activitate vulcanica, torente neintrerupte de lava au tasnit din miezul Pamantului. Dupa ce lava unei eruptii s-a racit si s-a solidificat, ea a fost acoperita de un nou suvoi, cand o noua turbulenta a sfartecat Pamantul. In consecinta, astazi Kilimanjaro are trei varfuri separate, care corespund la trei perioade de turbulente: Kibo este cel din mijloc, conul cel mai inalt, flancat de Mawenzi la est si de Shira la vest. Dar aceasta nu este intreaga poveste a nasterii muntelui Kilimanjaro. Dupa ce activitatea vulcanica a incetat, fortele de eroziune au inceput sa-si joace rolul in modelarea lui.
 
Piscul cel mai scund, Shira, a rezultat din prima eruptie care a creat varful initial. Prabusirea si eroziunea ulterioara a acelui varf au format un podis situat astazi la 3.962 m deasupra nivelului marii. De la distanta, Mawenzi pare o excrescenta pe o latura a lui Kibo, dar este un varf de stanca dintat, abrupt, de circa 5.149 m inaltime. O sa plata de 11 km lungime leaga Mawenzi de Kibo, cel mai tanar dintre piscuri. Kibo este incununat de un crater cu un diametru de 2,5 km si 299 m adancime. In interiorul marginii sale se afla un crater mai mic, cu o groapa de cenusa care inca emana gaze sulfuroase. Kibo e singurul dintre cele trei piscuri care depaseste linia zapezilor: un camp de gheata acopera marginea craterului, extinzandu-se si in interior, iar un altul este suspendat de fata sud-vestica. Stratul de gheata coboara pana la 4.500 m, fiind astfel cel mai intins ghetar din Africa.
Datorita inaltimii si izolarii sale, muntele Kilimanjaro exercita o puternica influenta asupra propriilor sisteme meteorologice. Cand vanturile de est, dinspre Oceanul Indian, ajung la Kilimanjaro, ele sunt impinse in sus de masivitatea acestuia si isi descarca umiditatea sub forma de ploaie sau ninsoare in functie de inaltimea la care sunt deviate (cea mai mare parte a zapezii care acopera varful provine nu din norii de ninsoare de deasupra, ci din norii absorbiti din partile inferioare ale versantilor). Drept urmare, si in contrast cu ierburile savanei din campiile din jur, Kilimanjaro are mai multe zone de vegetatie.
Versantii cei mai de jos au fost defrisati pentru a fi cultivati. Padurea tropicala deasa, care incepe in jurul altitudinii de 2.000 m, adaposteste poate cea mai mare varietate de vietati: in copacii inalti traiesc multe pasari de padure; plantele dese care acopera solul ocrotesc animalele mici de marii pradatori. La altitudinea de circa 3.500 m, este vegetatie tipica de mlastina, dominata de iarba-neagra si muschi, in timp ce imediat sub limita zapezilor, flora devine mai alpina. Animale mari, ca bivolul, sau leoparzi urmarindu-si prada sunt deseori zarite pe linia zapezilor, unde este putin probabil sa supravietuiasca mult timp.
Kilimanjaro atrage mii de vizitatori in fiecare an. Unul dintre cei mai cunoscuti este scriitorul american Ernest Hemingway, care a scris povestirea „Zapezile de pe Kilimanjaro“ dupa o calatorie facuta in 1938. Iata cum descrie el muntele: „Lat cat lumea, maret, inalt si incredibil de alb in lumina soarelui.“</p>
Vote it up
474
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza