De unde vine martisorul

De cateva mii de ani, pe meleagurile noastre barbatii le ofera femeilor de 1 martie aceasta podoaba. Sa-i aflam originile...
 
<p>
Fapte cheie

Inceputurile Martisorul ar face parte din randul „actelor absolut nedatabile“, sustine cunoscutul etnolog Serban Anghelescu, in cartea Cartisor de martisor, editata de Muzeul Taranului Roman. Volumul contine o interesanta dezbatere in scris pe aceste subiect intre etnologi, scriitori, profesori, antropologi si artisti plastici. Concluzia? „Ziaristii intreaba la nesfarsit cu o candoare admirabila care sunt originile actelor absolut nedatabile. (...). Trebuie sa eludezi intrebarea sau sa improvizezi“, afirma Anghelescu. Din punct de vedere etnologic, probabil.

Daca o luam arheologic, romanii se pot mandri cu cea mai veche asezare umana descoperita in Europa, in situl de la Schela Cladovei, judetul Mehedinti, cu o vechime de opt milenii. Aici, in clisura Dunarii, sapaturile au scos la iveala, printe altele, o serie de talismane vopsite in alb si rosu, care se purtau la gat. Totodata, in teritoriul nord-dunarean al culturii neolitice Gulmenita, ce dateaza din a doua jumatate a mileniului V i.Hr., s-a descoperit o constructie rectangulara de cult cu peretii ornamentati la interior cu motive pictate in alb si rosu.

Una din principalele surse de informatii pentru etnologii din ziua de azi este studiul Sarbatorile la romani, scris de preotul si profesorul Simion Florea Marian, membru al Academiei Romane, la sfarsitul secolului XIX. El sustine teza ca martisorul este un obicei stramosesc, ale carui origini nu pot fi stabilite cu certitudine. Potrivit acestuia, din cele mai vechi timpuri, in cele mai multe regiuni din tara, exista datina ca parintii sa lege copiilor, de 1 martie, cate o moneda de argint sau de aur la gat ori la mana. Moneda era atarnata de o „cordea rosie“, compusa din doua fire de „matasa rosie si alba“ si se spunea ca purtarea ei aduce noroc.

Cateva cifre

– Vanzatorii de martisoare castiga, in medie, 1.500 de lei pe sezon din comertul cu astfel de obiecte, conform unei anchete realizate de cotidianul Evenimentul Zilei

– In Maramures, fetele care vor sa se marite tin in piept martisorul timp de 12 zile sau chiar o luna

– Cele mai vechi dovezi ale traditiei au fost gasite de arheologi la Schela Cladovei, in judetul Mehedinti, care dateaza de peste 8.000 de ani

– Pe 48 de pagini se intinde ultima dezbatere intre etnologi, antropologi, mesteri, cercetatori si profesori despre originile acestei Sarbatori, cuprinsa in volumul Cartisor de martisor (Ed. Liternet, in colaborare cu Muzeul Taranului Roman, 2007)

Dictionar de termeni

Martisor – numele popular al lunii martie este de origine latina si se trage din latinescul martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi a anului, moment in care aveau loc serbarile zeului Marte, simbol al fortelor naturii si al fertilitatii.

Snur – accesoriu care insoteste, cu foarte putine exceptii, martisorul si care, in mod traditional, este impletit din doua fire, unul alb si unul rosu. Desi pot fi gasite semnificatii diferite, cel mai adesea se considera ca rosul simbolizeaza vitalitatea femeii, iar albul da de veste despre intelepciunea barbatului.

Ghiocel – cel mai cunoscut simbol floral al primaverii. Galanthus nivalis, dupa de-numirea stiintifica, ghiocelul este originar din Europa si Asia si are o poveste foarte interesanta. Povestile populare spun ca el ar fi fost un barbat ramas vaduv cu opt copii. Dupa ce s-a recasatorit, copiii sai – patru baieti si patru fete, au fost alungati de mama vitrega. Necajiti, ei se transforma in opt specii diferite de flori. Tatal i-a cautat in lung si in lat si, neafland nimic de soarta lor, se metamorfozeaza si el in floarea ce poarta denumirea de Ghiocel.

Babe –  Exista nenumarate legende populare care circula pe marginea sarbatorii. Una dintre ele spune ca, pe vremuri, o femeie foarte rea, Baba Dochia, si-a trimis nora pe munte, la cules de fragi, intr-o zi de 1 martie. Fata se intoarce cu fructele, asa ca Dochia, crezand ca a venit primavara, imbraca noua cojoace unul peste altul, isi ia oile si porneste pe munte. Vremea frumoasa o face sa-si lepede in fiecare zi cate un cojoc. In cea de-a  zecea zi, un ger teribil o surprinde pe Baba Dochia fara niciun cojoc si o transforma, impreuna cu oile sale, in sloiuri de gheata. Cu timpul, acestea se pietrifica si raman marturie in Muntii Bucegi. Conform traditiei, intre 1 si 9 martie, fiecare are „baba“ lui. Aceasta se obtine prin adunarea cifrelor din data nasterii. Se spune ca, asa cum e acea zi, asa este si firea omului.

Dochia – nume ce provine, se pare, din calendarul bizantin, care, pe 1 martie, o celebra pe Sfanta Martira Evdokiade. In calendarul nostru ortodox ea se numeste cuvioasa mucenita Evdochia. Potrivit legendelor, snurul alb-rosu ar fi fost tors de Dochia in timp ce urca pe munte cu oile.

Mosii – pe 9 martie, in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, lasand loc celor ale mosilor, considerate, in popor, mult mai calde. In aceasta zi, gospodinele fac, in cinstea Sfintilor Mucenici, 40 de colaci. Acestia sunt copti din aluat de cozonac, fiind unsi apoi cu miere si nuca

Citate pro si contra

‘Chiar daca pare un cliseu, martie mi s-a parut mereu un prilej de sarbatoare. (...) Primeam si eu martisoare. ’
Raluca Lazarut, vedeta TV, in Unica

‘Scopul purtarii martisorului este sa-ti apropii soarele... ’
George Cosbuc, studiu privind martisorul

‘Robertei Anastase i-as da, drept martisor, o cheie. Cheia de la Camera, desigur! Iar Monicai Columbeanu, un Rolls. Dar e prea tarziu, i l-a dat deja Iri, pe ala adevarat! ’
Toni Grecu, in PRO TV Magazin

Cronologie

8.500 i.Hr. / Pe malul Dunarii fiinteaza cea mai veche asezare umana din Europa cunoscuta pana in zilele noastre (n.r.: Schela Cladovei). Aici, a fost creat primul martisor – mici talismane din pietre de rau, vopsite in alb si rosu.
70 i.Hr / Geto-dacii venereaza cele doua culori, albul fiind al zeului Zalmoxis, iar rosul al surorii sale gemene.
1786 / Se naste Iordache Golescu, primul carturar roman care a scris despre martisor, in Condica limbii romane, manuscris care se gaseste la Academia Romana.
1800 / Atat la sat, cat si la oras, martisorul era format dintr-un snur si o moneda, potrivit etnologului Irina Nicolau.
1920 / In perioada interbelica sunt  la mare cautare martisoarele din argint si din aur, de mici dimensiuni, prevazute cu o tortita pentru snur sau pentru lant.
1950 / Martisoarele ajung sa fie realizate din orice si de oricine, fie el student, pictor, artist, inginer sau electrician. Sunt folosite margele, pene, scoici, cartoane, tablite gaurite, orice poate fi modelat.
1960 / Profesorul Vasile Boroneant efectueaza primele sapaturi arheologice la Schela Cladovei. Printre vestigiile milenare scoase la iveala aici se numara si amulete, ce ar putea simboliza martisoare.
1978 / Regimul comunist permite vanzarea  martisoarelor in strada. Studentii de la Arhitectura si cei de la Arte Frumoase isi strangeau astfel bani pentru vacanta de 2 mai.

1990 / Dupa succesul inre-gistrat in randul muncitoarelor textiliste de la APACA, Petre Roman, primul-ministru din acea vreme, mai consemneaza unul: pe piata se lanseaza martisoare cu chipul lui.
2010 / Apar primele martisoare eco, realizate numai din plante si flori. Pe Facebook sunt create primele pagini ale sarbatorii.
</p>
Vote it up
185
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza