De la valoarea in bani, la valoarea in oameni

Mirela Miron a renuntat la avantajele multinationalei, pentru a-i invata limba romana pe copiii din Apuseni
 

“La 6  iau primul microbuz, iar la 9 ajung la scoala. Trei ore dus, trei ore intors”

E trecut putin de ora 6 dimineata, iar microbuzul care duce muncitorii la centrala Hidroelectrica intarzie. Calea Turzii din Cluj-Napoca e pustie, abia trece cate un taximetru ratacit sau un autobuz de transport in comun. Un bec chior, invaluit in valatuci de ceata, lumineaza anemic strada. E frig, iar Mirela Miron se plimba pe marginea strazii, sa se incalzeasca, cu ochii in patru, sa nu piarda masina. Are 39 de ani, este profesoara titulara de limba si literatura romana si aproape zilnic face naveta din Cluj-Napoca, 50 de kilometri dus, 50 de kilometri intors, pentru a-i invata carte pe copiii scolii "Pelaghia Rosu" din Marisel, in creierii Muntilor Apuseni.
Trece de 6.15 cand un microbuz alb urca gafaind Calea Turzii si trage langa trotuar. Profesoara urca, ocupandu-si locul in ultimul rand de scaune, langa geam. O ora si jumatate face pana la centrala Hidroelectrica, aflata la zece kilometri de Marisel. Acolo coboara si asteapta alte 30 de minute pana cand o ia microbuzul scolii care strange copiii din satul Rusesti pentru a-i duce la ore. N-are incotro. Ea a ales sa le predea copiilor de la tara, asa ca se descurca cum poate. Drumul nu i se deconteaza.
In microbuz e intuneric. Muncitorii picotesc in timp ce de la radio Julio Iglesias se tanguie in spaniola, fara ca nimeni sa il bage in seama. Nici Mirela Miron, care-si scoate din geanta un ghem de curele cu o mica lanterna fixata. Un fel de lampa de miner, pe care si-o asaza pe frunte.
"Nu imi permit sa pierd timpul. Pe drum citesc sau ascult conferinte la MP3, ori impletesc snururi colorate, de prins la incheietura ", spune profesoara in timp ce fixeaza fasciculul de lumina sa-i bata pe carte.
E aproape 7.30 cand microbuzul opreste in fata centralei, prima oprire spre scoala din Marisel. Mirela Miron coboara si asteapta cealalta masina intr-un mic magazin comunal. Acolo isi ia cafeaua, dupa acelasi ritual. Mereu fara zahar, pe care i-o da Mariana, cu care s-a imprietenit. Se lipeste de soba de teracota, cu paharul ieftin in mana.
Un sunet de claxon o face sa tresara. E ora 8.00: soferul de pe microbuzul scolii e punctual. Profesoara urca si se asaza in primul rand de scaune. Masina porneste spre Rusesti, satul din care aduna copiii care asteapta, cuminti, cate doi, cate trei, la marginea drumului de tara.
"Sunt copii din satele ce apartin comunei Marisel, cea mai intinsa din Romania. Masina ajunge si la zece kilometri de scoala pentru a-i prelua, casele sunt rasfirate pe dealuri… Unii stau foarte departe, vin pe jos pana la drum, iar de acasa pana la microbuz strabat pe jos alti 10-12 kilometri. Nu e usor nici pentru copii", spune dascalul.
In microbuz urca, pe rand, si copiii. Rad, povestesc, minutele trec repede.
"Fac acest traseu aproape in fiecare zi. Ma trezesc la 5 dimineata, la 6 prind microbuzul la 8 vine cel al scolii, iar la 9 sunt la Marisel. Trei ore dus, trei ore intors. Uneori vin la scoala cu masina doctoritei din sat, alteori cu vreun localnic care lucreaza la Hidroelectrica. Nu vin tot timpul acasa. Se-ntampla sa raman peste noapte la vreo familie unde sunt copii. E prea obositor sa fac zilnic naveta din Cluj si nu as da randament la ore. Trei ore dus, trei ore intors nu prea pot face zilnic, oboseala se acumuleaza", povesteste profesoara.
Ramane peste noapte in sat si pentru ca a organizat un mic atelier de cusut cu fetele din clasele mai mari, cu care si-a propus sa coase ii. Ii are si pe cei de-a opta, cu care de la 8.00 face pregatire pentru examenul de evaluare nationala din vara.
Mirela Miron preda la Marisel din 2012. Are 18 ore pe saptamana la 48 de elevi, impartiti in patru clase, de la a cincea si pana la a opta. Majoritatea sunt baieti.
La scoala din Marisel ziua incepe la ora 9 fix, cu elevii incolonati in curte, pe clase. Si cu un ritual: “tonul la cantec" - "Desteapta-te, romane!". Cand ultimul vers se termina, ca la un semn, copiii se intorc catre biserica din vecinatate si spun, in cor, "Imparate ceresc".
"Asa este aici, la scoala, traditia la fiecare inceput de ore, si se pastreaza. Asta imi place la munte, ca sunt oameni care il simt aproape pe Dumnezeu si care mai fac semnul Crucii deasupra painii proaspat scoase din cuptor", spune Mirela Miron.
Prima ora de romana o are cu cei mai mari, de-a opta, carora le-a pregatit un test. "Este un test recapitulativ, cu o durata de 30 de minute. Avem un citat din legende populare romanesti, iar intrebarile testeaza cunostintele elevilor despre familia lexicala a unor cuvinte sau formarea unui substantiv".
Nu trec zece minute, cand primele foi sunt intoarse cu fata in jos, semn ca elevii au terminat. Mirela Miron le strange. Notele la test se vor da ora viitoare.
Urmatoarea ora e cu cei de-a cincea si e una de lectura. Se citeste  "Imparatia lui Ciubotel" a scriitorului basarabean Spiridon Vangheli.
"Lipsa de lectura se cunoaste, dar sunt solutii pentru asta. Ideal ar fi sa avem carti noi, dar la biblioteca nu sunt fonduri pentru carti”, spune cu amar profesoara. Preda dupa manuale vechi, de 15 ani, dar nu se lasa. Si profita de Facebook. Pentru ca unii copii au conturi pe retea, profa de romana le-a trimis o carte in format PDF. A Sinzianei Popescu, "Calatoria lui Vlad in Celalalt Taram", "roman fantasy din mitologia romaneasca".
"Toti citesc cartea acasa, pe calculator, si spun ca le place. Aveam nevoie de carti pentru ei si am gasit solutia”. Nu-i singura.
Satula sa astepte de la altii, de la cei responsabili, salvarea educatiei, Mirela Miron a creat rezistenta. Cu un blog, unde scrie despre cartea romaneasca. "Autorii romani sunt sufocati pe piata de marketingul agresiv al traducerilor, al cartilor de succes, pentru ca sunt frumos colorate. Mi-am propus sa citesc cu elevii mei literatura romana si dintr-un spirit de patriotism. Incurajarea scrierilor romanesti ar trebui sprijinita de Guvern dupa modelul tarilor nordice, unde sunt programe guvernamentale, se aleg cele mai bune zece carti din lista, le cumpara si le trimit la scoli. Este literatura nationala”.
A treia ora o tine la a sasea. O lectie recapitulativa despre Fonetica. La pranz intra la a VII-a, unde lanseaza o provocare: scrierea unei povestiri de la o tema data, de la cuvinte cheie: "ceas", "potcoava", "floare", "mar", "pod"...
Copiii se agita, ideile se bat, se fac propozitii si fraze. La final, castigatorii primesc cate un Plus in catalog de la Mirela Miron. O profesoara atipica.
Pentru ca Mirela Miron a intrat in invatamant doar de cinci ani desi a absolvit doua facultati de profil – Limbi Clasice si Litere. Marturiseste ca la inceput nu a atras-o profesoratul, ci si-a dorit "un salariu mare si o masina de serviciu". Asa ca s-a angajat la multinationala unde a lucrat sapte ani in publicitate. "La 30 de ani mi-am pus intrebarea «ce fac eu, de fapt?» si mi-am raspuns ca fac bani pentru firma. Mi-am adus aminte ca am o biblioteca in mintea mea, ca pot sa ofer ceva si ca pot sa am satisfactii, chiar daca nu sunt bine platita. A fost greu la 30 de ani, dar am inceput a doua facultate si dupa absolvire am intrat in invatamant. Au urmat examene, cursuri de formare, titularizare. A fost greu sa trec de la un salariu mare si de la masina de serviciu, la un salariu de 900 de lei lunar. Nu am resimtit asta nici ca pe un regres, nici ca o depresie. Spun doar ca a fost dificil", povesteste Mirela Miron.
De anul trecut, Mirela Miron este profesoara de limba si literatura romana la Marisel, dupa ce a fost suplinitoare la licee "de fite" din Cluj-Napoca. "Am avut a doua nota la titularizare. Pentru mine exista posibilitatea de a ma transfera intr-o scoala din municipiul Cluj-Napoca, dar pe o perioada determinata, de un an - de doi. Cred ca nu pot sa progresez si nici elevii nu o pot face, cu profesori care se schimba o data la un an sau doi. Mi-am propus sa raman mai multi ani in Marisel pentru a  avea si eu satisfactii din munca mea, iar copiii sa reuseasca sa invete ceea ce am de oferit”
Recunoaste ca alegerea a fost grea, pentru ca ajunge tarziu acasa, obosita, are doi copii de crescut si nu mai are timp de meditatii.
"Nu regret nicio clipa hotararea luata. A meritat sa fac acest pas, pentru ca se poate lucra cu copiii din Marisel. In plus, imi place zona, imi place scoala, colegii, oamenii. Mie imi place profesia pe care o am, cred ca o fac bine si cred ca am ceva de oferit. De ce limba romana? Limba romana, limba materna, iti ofera o viziune asupra vietii, iar lectura imbunatateste nu doar vocabularul, ci si cunoasterea. Cu cat cunosti mai multe cuvinte, mai multe notiuni, experimentezi sentimente. Cred ca lectura ii va ajuta pe copii in viata, ii va ajuta sa vorbeasca corect propria limba, pentru ei, ca oameni", spune Mirela Miron.
E ora 13.00, iar microbuzul plin cu copii se pregateste de plecare. In mijlocul lor, Mirela Miron care are trei ore pana acasa. De pe dealuri, vantul pare a se inteti, iar vremea se raceste.

Sursa: www.gandul.info

Vote it up
413
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza