Cum se despart prietenii

Ce să faci când prietenia se strică şi nu o mai poţi repara.
 

Deși au trecut paisprezece ani de când nu a mai văzut-o, Suzanne Wilson Phillips are încă amintiri frumoase legate de Melissa*, femeia care i-a fost cândva o bună prietenă. „Era simpatică şi mereu plină de viaţă“, îşi aminteşte Suzanne, o femeie de 43 de ani, de profesie psiholog, care lucrează în oraşul canadian Toronto. „Când ne întâlneam, sâmbăta seara, ea era sufletul petrecerii.“

Dar, de-a lungul prieteniei lor, care a durat aproape cinci ani, Suzanne s-a simţit adesea neglijată. Amica ei adora să fie în centrul atenţiei, cu orice preţ.

„Când aveam nevoie de susţinere, Melissa nu era niciodată de partea mea“, povesteşte Suzanne. Picătura care a umplut paharul a fost momentul când Melissa a încercat să saboteze o relaţie de iubire, pe care Suzanne o începuse recent. „M-am hotărât că nu mai vreau să am o astfel de prietenă.“

Atunci a descoperit Suzanne că încheierea unei prietenii este un proces complex şi dureros, pe parcursul căruia poţi face o mulţime de greşeli. Din fericire, există câteva strategii care ne pot ajuta să trecem cu bine printr-o astfel de experienţă neplăcută.

Pasul 1: Evaluează relaţia obiectiv

Începe prin a face o analiză obiectivă şi echilibrată a situaţiei. Când eşti împreună cu această persoană, simţi că eşti un om mai bun? Poţi să o descrii cu sinceritate în cuvinte măgulitoare? Cât de implicat eşti, de fapt, în această prietenie?

Ar trebui să iei în considerare şi circumstanţele în care se află prietenul tău, mai ales dacă acesta este deprimat, a suferit o pierdere sau o traumă. La urma urmelor, cu toţii le datorăm foarte mult prietenilor noştri, iar prietenia înseamnă şi să fim alături de ei când trec prin vremuri grele.

Dr. Andrea Bonior, psiholog şi expert în relaţiile interumane din Washington, spune că semnalul de alarmă apare atunci când „priveşti în urmă şi observi un comportament deranjant, care se repetă de mult timp“.

Pasul 2: Înţelege de ce eziţi să pui capăt prieteniei

De ce este atât de greu să te desparţi de cineva? Dintr-o mulţime de motive. „Prieteniile nu sunt monogame, explică dr. Bonior. „De aceea este uşor să te simţi bine, fericit, alături de ceilalţi amici ai tăi, chiar şi atunci când o anumită persoană te întristează. Într-un astfel de caz, nu te simţi constrâns să iei atitudine sau să îţi schimbi cercul de prieteni.“

„E greu să pui capăt unei prietenii de lungă durată“, spune dr. Bonior. „Ea face deja parte din ritmul vieţii noastre de zi cu zi, iar inerţia este foarte puternică.“ Din această cauză, avem deseori tendinţa de a trece cu vederea un comportament egoist sau urât al prietenilor noştri, oricât de mult ne-ar deranja.

Pasul 3: Fugă sau confruntare?

Evitarea acelei persoane este strategia adoptată de majoritatea oame­nilor aflaţi într-o astfel de situaţie. La început, Suzanne a încercat-o şi ea: nu răspundea la apelurile telefonice ale Melissei şi se ţinea departe de localurile ei preferate, sperând ca în acest fel să scape de o confruntare dificilă. Uneori, această abordare poate avea succes, susţine dr. Bonior. „Prietenia se poate stinge de la sine, dacă sentimentul e reciproc“, afirmă ea. Deseori unii prieteni se îndepărtează pur şi simplu, în mod firesc.

„Dar dacă despărţirea apare ca o surpriză neplăcută din partea unuia dintre prieteni, celălalt prieten se întreabă de ce este evitat şi poate insista să afle motivul“, spune psihoterapeutul canadian Kimberly Moffit. În acest caz, abordarea cea mai potrivită este să aveţi o discuţie onestă. Aceast lucru i-ar putea oferi celuilalt şi şansa de a-şi repara greşeala. „Astfel îi dai prietenului posibilitatea de a corecta ceea ce nu funcţionează bine în relaţia voastră“, spune Moffit.

Dacă alegem o abordare directă, dr. Bonior ne sfătuieşte să împrumutăm cuvintele pe care le folosim într-o relaţie romantică: „Poţi să-i spui ceva de felul «Ştiu că ai observat că nu ne-am mai putut întâlni în ultima vreme. Tim­pul pe care îl pe­trecem împreună ca prieteni este important pentru mine, dar nu îţi mai pot oferi la fel de mult ca înainte»“.

Pasul 4: Suferă şi mergi mai departe

„Nu trebuie să ne fie ruşine de emoţiile pe care ni le provoacă despărţirea“, spune dr. Bonior. „Chiar dacă tu ai fost cel care a iniţiat-o, este de aşteptat ca ruptura să te întristeze şi pe tine. Este firesc să suferi, nu e nimic rău în asta.“ Expertul ne sfătuieşte să ne clarificăm sentimentele, fie gândindu-ne la asta, fie scriind într-un jurnal, pentru a nu mai ajunge în situaţii asemănătoare.

După ce am reuşit să ne înţelegem şi să ne controlăm reacţiile emoţionale, e timpul să ne lărgim cercul social. Dacă ne străduim să cunoaştem oameni noi, vom avea şansa de a începe alte prietenii, mai profunde şi mai valoroase, care să dureze o viaţă întreagă.

*Numele a fost schimbat de către redacţie.

 

CUM SĂ AJUŢI COPIII CARE SE CEARTĂ

Dr. Lawrence Cohen, psiholog american specializat în relaţia părinţi-copii, ne împărtășește cinci pași pentru a-i ajuta pe copii și pe adolescenţi să se despartă, fără să rămână cu traume.

1. Observă mai mult, vorbește mai puţin. „Ca părinţi, avem impresia că știm să dăm sfaturi bune. Dar e mai important să ne ascultăm copiii și ceea ce simt ei“.

2. Lasă deoparte traumele tale din copilărie: „Nu confunda istoria ta perso­nală cu realitatea pe care o trăiește copilul tău. Lasă-l să aibă propriile lui experienţe“.

3. Nu fi surprins! „Rupturile sociale sunt o experienţă universală, iar majoritatea copiilor îşi fac repede alţi prieteni“.

4. Dacă ai copii mici: „Vorbește cu profesorii, informează-i că există tensiuni. Ei ar putea rezolva conflictul sau ajuta la formarea unor noi prietenii“.

5. Dacă ai copii adolescenţi: „Fii empatic. Nu ţine predici“.

Vote it up
90
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza