Cum sa traiesti 100 de ani?

Gena asociata ADHD sau hiperactivitatii e unul din secretele longevitatii
 

<p>

Un studiu publicat in Journal of Neuroscience arata ca o versiune a genei care codifica receptorul pentru dopamina era cu 66% mai des intalnita in randul persoanelor care atingeau varsta de 90 de ani si mai mare decat in randul unor persoane mai tinere, similare din alte puncte de vedere. Aceasta varianta a genei duce la o reactie mai slaba la acest neurotransmitator, temperand activitatea sistemului dopaminei, ce este responsabil pentru generarea sentimentelor de placere, dorinta si recompensa si totodata pentru coordonarea miscarii.

Studiul a inclus peste 1.000 de persoane cu varste cuprinse intre 90 si 109 ani care traiesc in Leisure World, o comunitate dedicata persoanelor pensionate ce se afla in Laguna Woods, California. Participantii la studiu faceau parte dintr-un grup de 14.000 de persoane cu o educatie inalta, in mare parte de origine europeana, care au fost studiate mai intai in 1981.

Pe langa faptul ca aceasta varianta a genei era mai prezenta in randul participantilor in varsta, cercetatorii au mai descoperit ca aceste persoane erau mai active din punct de vedere fizic decat persoanele care nu prezentau aceasta versiune a genei. Oamenii de stiinta speculeaza ca acest sistem al dopaminei mai ineficient in producerea placerii ii incurajeaza pe oameni sa caute mai multa stimulare, facandu-i astfel mai activi. Inca de la studiul din 1981 cercetatorii au observat ca acesti participanti erau de doua ori mai predispusi la a face sport, ramanand mai activi decat persoanele fara aceasta varianta a genei si in 2003, cand oamenii de stiinta au colectat iar date. Acest lucru ar putea fi secretul longevitatii lor, cred cercetatorii.

Atunci cand dopamina nu este gestionata corect, acest neurotransmitator poate contribui la goana dupa placere – lucru ce poate rezulta in dependente – sau poate duce la o stare de hiperactivitate, precum ADHD. Aceste probleme sunt, de regula, asociate unui risc mai mare de a muri inainte de vreme, nu longevitatii, dar acest studiu sugereaza ca genele care duc la riscul de a suferi de aceste probleme in anumite conditii pot fi benefice in alte situatii. Astfel, nu este util sa ne gandim la gene ca fiind „rele” sau „bune”, ci sa le percepem intr-un mod dinamic.

Aceasta varianta a genei dopaminei este un bun exemplu. Aceasta gena a fost asociata ADHD-ului, tulburare care duce la cresterea cu 50% a riscului de accidente rutiere si care creste totodata riscul altor comportamente riscante care pot duce la accidentare si la moarte. De asemenea, mai multe studii arata ca exista o corelare intre aceasta varianta si promiscuitate si infidelitate, ceea ce creste riscul de a contracta o boala transmisa sexual.

In cazul in care oamenii cu aceasta varianta genetica reusesc sa depaseasc anii riscanti ai adolescentei si prima etapa a maturitatii, beneficiile aduse de activitatea fizica efectuata de-a lungul vietii se concretizeaza in prelungirea vietii cu cativa ani. Persoanele cu ADHD, de exemplu, „nu au stare”, fiind mereu in miscare – aceasta activitate constanta ar putea avea un efect pozitiv asupra sanatatii lor, permitandu-le sa evite afectiunile cronice asociate sedentarismului. Chiar si comportamentul riscant necesita efort fizic, astfel ca cei care supravietuiesc activitatilor riscante din tinerete pot trai mai mult decat persoanele care nu si-au asumat astfel de riscuri in tinerete.

Aceasta teorie pare sa fie sustinuta de noul studiu, caci analiza a relevat ca aceasta varianta a genei a dus la o crestere a longevitatii mai ales in randul femeilor. „Aceasta diferenta de sex ar putea reflecta comportamentele riscante asociate acestei gene in tinerete, precum ADHD si dependenta de droguri, ce se manifesta mai ales in randul barbatilor”, scriu autorii studiului.

Autorii cercetarii au studiat aceasta varianta a genei si la sobolani, descoperind ca animalele care au fost modificate genetic pentru a nu avea aceasta varianta traiau, in medie, cu 7%-10% mai putin decat sobolanii obisnuiti. Acest lucru s-ar putea datora inactivitatii, caci sobolanii modificati genetic nu erau la fel de activi ca sobolanii obisnuiti. De asemenea, daca in mod normal sobolanii traiesc mai mult daca au o partenera si un mediu care ofera oportunitatea de a invata si de a explora, in randul sobolanilor carora le fusese eliminata aceasta gena, acesti factori nu duceau la cresterea sperantei de viata.

Acest lucru sugereaza ca aceasta varianta a genei depinde si de interactiunea cu mediul in care exista. Alte studii au aratat ca baietii abuzati in copilarie care detineau aceasta varianta a genei aveau sanse mai mari de a prezenta tulburari de comportament, pe cand baietii ce prezentau aceasta varianta genetica fara a fi abuzati in copilarie aveau un risc mai scazut de a prezenta tulburari de comportament decat baietii fara aceasta gena.

Efecte similare au fost observate si in cazul genelor asociate depresiei, care par sa confere un avantaj in anumite condtii, si in cazul genelor asociate autismului, care par sa fie corelate cu talentul matematic si ingineresc. Toate aceste descoperiri sugereaza ca nu putem alege trasaturile doar pe baza beneficiilor cele mai vizibile: majoritatea trasaturilor, si genele ce stau la baza lor, par sa existe in diferite variante care confera atat beneficii, cat si riscuri.

</p>

Vote it up
94
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza