Cum sa gasesti un escroc

Cand un barbat a descoperit ca cineva il pacalise, luandu-l drept om bun, si-a propus sa-l gaseasca
 

<p>

Intr-o dupa-amiaza din noiembrie 2009, asteptam un tren in gara Bruxelles Sud, cand un barbat a venit la mine. Bine imbracat, de varsta mijlocie, avea o barba roscata si parea la mare stramtorare. Mi-a explicat ca e englez, ca se numeste Gary Wilson si ca adormise intr-un tren spre Bruxelles. Cand s-a trezit, a descoperit ca fusese jefuit. Bagajul, telefonul mobil, portofelul, pasaportul – totul disparuse.

M-a intrebat daca e posibil sa-i imprumut 88 de euro. Aparent, acesta era pretul biletului pana acasa, in nordul Norvegiei. El mi-a promis ca-mi va returna banii in doua zile. In timp ce vorbea, incepuse chiar sa si planga.

Nu eram sigur daca sa-l cred sau nu. La vremea aceea tocmai terminasem colegiul, iar 88 de euro reprezentau o gramada de bani pentru mine. Cu toate acestea, era vorba de cineva aflat intr-o situatie disperata. Mi-am amintit ca ma aflasem si eu in aceeasi situatie cu cativa ani in urma, cand fusesem jefuit la Barcelona. M-am gandit la panica pe care am simtit-o – acel sentiment de a fi complet pierdut si fara niciun ban intr-o tara straina.
 
In final, i-am dat lui Gary 100 de euro, pentru ca m-am gandit sa-i ramana si cativa bani pentru ceva de mancare. Omul m-a intrebat si daca o pot suna pe sotia lui in Norvegia ca sa-i spun ca e in drum spre casa. Am plecat mai departe simtindu-ma mai sarac, dar mandru de mine. Simteam ca am facut un lucru bun in acea zi, ca am ajutat un suflet de om aflat la ananghie.

Cand am ajuns acasa, am incercat sa sun la numarul pe care mi-l daduse Gary.  Era nealocat. Asta m-a lovit ca un fulger. Si totusi, nu m-am mai gandit mult timp la incident. O saptamana mai tarziu, nu-mi primisem inca banii. A trebuit sa mai treaca o saptamana pana cand am admis, intr-un final, ca fusesem inselat.
 
La inceput, m-am enervat. Si, fireste, m-am simtit ca un prost. Cum am putut cadea victima unui truc atat de evident? Pentru un moment, m-am gandit sa merg la politie. Mi-am dat seama insa ca, de fapt, nu ma deranja atat de tare intamplarea incat sa o fac. Apoi toata situatia m-a intrigat. M-am trezit ca incep sa ma gandesc la Gary. Cine era el? Din asta traia? Storcand lacrimi in fata strainilor si apeland la mila lor? Si de ce m-a ales pe mine?

Am cautat numele lui intreg – Gary Wilson-Flood – pe Google si astfel am descoperit o multime de oameni care fusesera inselati. In fiecare caz, povestea fusese aceeasi. Dar nu numai povestea: cuvintele folosite erau identice. Era ca si cum el si-ar fi exersat discursul, l-ar fi rafinat si perfectionat, ca un actor.

Acesta a fost momentul in care am decis sa fac un film despre Gary. Nu planificasem sa-l gasesc – nu sa incep cu asta, in tot cazul. Dimpotriva, m-am gandit ca trebuie sa-i fac un portret indirect intalnindu-ma cu victimele lui. Am vrut sa vad daca aveam ceva in comun. Cum mai intalneam unul, parca m-as fi uitat in oglinda.

Pe masura ce am inceput sa ma intalnesc cu ei, am descoperit ca aveam mai multe in comun decat imi imaginasem. Ei erau exact ca mine. Nu numai ca erau de varsta mea – 20 sau 30 de ani –  si barbati, ci chiar aratau ca mine: cu alura de studenti, un pic naivi, un pic artisti.

Am devenit fascinat de escroci! Cum ii conving pe oameni sa le dea bani? Am inceput prin a face mici filmulete despre investigatiile mele si le-am pus pe YouTube. La inceput, totul era treaba de amator. Mai facusem filme inainte – in mare parte documentare despre artistii belgieni, dar nimic de felul asta.

La inceput, singurele persoane care s-au uitat la ele au fost cele din familia mea. Apoi, treptat, au devenit din ce in ce mai populare. Curand, am ajuns la peste 1.000 de vizualizari. Atunci am decis ca trebuie sa fac un pas inainte si sa incerc sa-l gasesc pe Gary. Mi-am dat termen zece saptamani. Daca nu aveam sa-l gasesc pana atunci mi-am jurat sa renunt.

Au trecut noua saptamani  si inca nu aveam nici un indiciu. Apoi m-a contactat un barbat care mi-a spus ca Gary l-a abordat in acea zi in aeroportul Schiphol din Amsterdam. Am luat trenul direct spre Olanda. Nu credeam, cu adevarat, ca as fi avut prea multe sanse sa dau peste el. Dincolo de toate, nu eram sigur ca l-as mai putea recunoaste. Si, ca sa fiu cinstit, nu eram sigur ca vreau sa-l vad. Stiam ca, daca l-as fi intalnit, ar fi fost ca si cum m-as fi confruntat din nou cu propria mea prostie.

Am petrecut toata ziua in aeroport si nu l-am vazut pe Gary. A doua zi m-am intors. Daca nu l-am gasit azi, m-am gandit, asta e. Am mers intr-o cafenea, mi-am luat o ceasca de cafea, intrebandu-ma ce Dumnezeu fac, cand am ridicat privirea si l-am vazut stand la cativa pasi de mine.

Suna absurd, dar m-am panicat de n-am mai stiut ce sa fac. Dupa o vreme, Gary s-a ridicat si a iesit.

O jumatate de ora mai tarziu, el a venit spre mine. Si si-a inceput, din nou, recitalul: cum si-a pierdut el banii si tot asa. Cuvant cu cuvant, exact ca prima data. Inainte de a incepe sa planga, i-am spus ca mai cazusem o data in capcana lui si n-am de gand s-o mai fac a doua oara. Atunci m-am prezentat.

S-a dovedit ca Gary stia cine sunt. Mi-a zis ca a auzit de film si m-am gandit ca era intrigat de ideea asta. Am mers sa bem ceva si asa am aflat totul despre el. Ori, mai degraba, am aflat atata cat a fost el dispus sa-mi spuna. Facea treaba asta de aproape zece ani, mi-a zis, si castiga destui bani cat sa se poata intretina si sa stea in hoteluri, mutandu-se inainte de a da politia peste el.

Cei mai multi oameni pe care ii aborda ii dadeau bani, a sustinut el. Dar a recunoscut ca unii dintre ei deveneau agresivi, de cateva ori ajungandu-se chiar la batai. Ce m-a fascinat a fost un cod moral foarte clar. Mi-a spus ca nu era un om rau si nu se considera un hot.

Nu aborda niciodata femei, mi-a spus, pentru ca simtea ca nu ar fi fost corect. In loc de asta, interpela intotdeauna barbati tineri care aratau ca si cum ar avea bani, dar pareau si un pic naivi. Barbati ca mine. Aparent, cei mai in varsta tindeau sa fie mult mai pragmatici si mai putin milosi. A insistat, de asemenea, ca uneori a trimis banii inapoi, daca a simtit ca persoana care i-a oferit avea intr-adevar nevoie de ei.

Am inceput prin a ma enerva pe Gary. Apoi am simtit o ciudata admiratie pentru el. Si asta fiindca era atat de bun in ceea ce facea. Dar, in final, am simtit mai degraba un sentiment de tristete decat orice altceva. Era instrainat de familia lui. Nu avea prieteni, nici casa, nimic. Era un suflet pierdut, strabatand in deriva cand un loc, cand altul. La sfarsit, ne-am dat mana si ne-am urat unul altuia noroc.

Toate astea au avut loc acum doi ani. Mi-am terminat filmul si, din punctul meu de vedere, povestea se terminase. Exceptand faptul ca n-a fost sa fie astfel. Inca sunt oameni care ma contacteaza si imi povestesc cum au fost escrocati de el. Cu greu trece o luna fara sa aud ceva despre cineva din Paris, Bruxelles sau Amsterdam. Povestea este aceeasi. Intr-un fel, acesta este lucrul cel mai ciudat. Ma gandesc ca este putin probabil sa-l mai vad vreodata pe Gary. Si, totusi, banuiesc ca el va fi mereu cu mine.

Cinci escrocherii frecvente

Scrisoarea nigeriana

Victima primeste o scrisoare care se pretinde a fi de la guvernul nigerian. Un inalt functionar public spune ca ei cauta o persoana respectabila care ar putea castiga peste un milion de dolari, bani ce ar fi platiti printr-un contract de achizitii. Odata intrata in joc, victima este stoarsa de tot mai multi bani, prin diferite comisioane si taxe percepute ulterior, pentru ca schema financiara sa nu intre in colaps.

Phishing-ul

O forma de inselaciune contemporana in care un maestru al escrocheriilor trimite un e-mail in numele unei companii respectabile cerand sa se verifice detalii bancare. Victima se conformeaza. Apoi, informatiile sunt folosite pentru a trage banii din contul bancar al victimei.

Intalnirile on-line

Escrocul foloseste un site de matrimoniale pentru a cultiva o relatie romantica. „Carligul“ este faptul ca sufletul-pereche e blocat intr-o tara straina si are nevoie de bani pentru zbor ca sa se poata intalni cu barbatul sau cu femeia visurilor. Cand banii sunt trimisi, sufletul-pereche, desigur, nu se materializeaza niciodata.

Copilul bolnav

O scrisoare sfasietoare spune ca vine din partea unui copil bolnav care are nevoie de bani pentru o operatie ce i-ar salva viata. Victima este, de asemenea, rugata sa transmita mai departe mesajul, la cat mai multi prieteni.

Schema Ponzi – sistemul piramidal

Este o schema nascuta tocmai in 1919, dar care a fost folosita cu succes in cazurile fondurilor de investitii din Romania, care au crescut peste noapte si s-au prabusit violent, in perioada anilor 1990-2000. Participantilor le sunt promise sume fenomenale de bani ca profit pentru investitia facuta. Dar banii platiti nu vin din actiuni, ci de la o baza in continua crestere de noi „investitori“.

</p>

Vote it up
335
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza