Cum oprim sughiţul?

Metodele tradiţionale sunt la fel de valabile şi azi
 

De 2.400 de ani încoace, omenirea a găsit tot felul de remedii pentru sughiţ. Într-unul dintre faimoasele sale dialoguri, Banchetul, Platon însuşi a scris despre un personaj care îl sfătuia pe un altul: „ţine-ţi respiraţia… apoi fă gargară cu puţină apă şi, dacă tot nu ai scăpat de sughiţ, gâdilă-ţi nasul cu ceva şi încearcă să strănuţi.“ De atunci au trecut o grămadă de ani, dar sfaturile lui Platon sunt la fel de bune ca noile metode găsite.

Sughiţurile sunt contracţii involuntare ale diafragmei, un muşchi situat în spatele coastelor, care ajută la respiraţie. Cu excepţia spasmelor care durează mai mult de 48 de ore – o complicaţie rară, care devine o problemă de sănătate ce perturbă nutriţia şi odihna persoanei afectate – sughiţul nu necesită un tratament anume. Dar dacă vrei să scurtezi cât mai mult durata unui acces, vei găsi tot felul de remedii, care de care mai ciudate sau mai amuzante, de la trasul de limbă la mâncatul unui castravete murat în timp ce stai întins pe spate.

Foarte puţine dintre aceste metode au ajuns să convingă oamenii de ştiinţă să le testeze şi să le studieze eficacitatea, deşi unele remedii par mult mai utile şi mai intuitive în raport cu anatomia umană decât restul. De exemplu, nervul vag, care porneşte din bulbul rahidian şi ajunge în abdomen, se spune că joacă un rol în declanşarea sughi- ţurilor atunci când este iritat. Dacă distragi acest nerv cu ajutorul unui alt stimul, teoretic procesul involuntar poate fi întrerupt. De aceea se zice că sughiţul ar putea trece dacă te gâdili în cerul gurii sau atunci când tresari brusc în urma unei sperieturi. Atunci când sughiţăm putem avea între 4 şi 60 de contracţii involuntare pe minut.

    Poţi, de asemenea, să încerci să creşti cantitatea de dioxid de carbon din sistemul circulator. „Este o metodă care ţinteşte centrul respirator localizat în bulbul rahidian“, explică dr. Mark Fox. „Presupun că acest lucru anulează circuitul anormal responsabil pentru crizele de sughiţat.“ Ştim că, atunci când expirăm, scoatem afară dioxid de carbon din plămâni. De aceea e recomandat să îţi ţii respiraţia (aşa cum explica şi Platon) sau să respiri într-o pungă de hârtie, ca să blochezi cantitatea de CO2 expirată şi apoi să o inhalezi înapoi în organism.

Tehnicile ceva mai teatrale, precum sorbitul vinului printr-un şervet sau înghiţitul apei ţinând un băţ în gură, sunt comparate de dr. Fox cu farsele pe care le vedem de obicei în dese­nele animate cu Tom şi Jerry.

Vote it up
106
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza