Cum ne amuzam in comunism :)

Editorii Reader’s Digest din fostele tari socialiste va prezinta cele mai bune bancuri care circulau pe vremea Epocii de Aur
 
<p>
„Stii ce vor spune oamenii despre Brejnev peste o suta de ani? Ca a fost un fel de politician din epoca Soljenitin.“
Am auzit acest banc pentru prima oara in 1970, in Budapesta, in vestiarul baietilor din liceul meu, la coltul unde se fuma si se spuneau glume. Chiar de pe atunci am inteles ceva fundamental despre importanta glumelor pentru est-europeni. Glumele ne restaurau simtul valorilor si creau ordine intr-o lume dezordonata. Glumele ne inseninau viata si ne aduceau speranta, pentru ca expuneau minciunile de atunci si ne faceau sa ne eliberam prin ras.

Gluma cu Brejnev a devenit o emblema pentru mine. Am spus-o de sute de ori. Pana in anii ’80, provoca uimire si rasete. Mai tarziu, doar zambete timide, iar mai recent – mai ales in fata unui public mai tanar – confuzie totala. Acum doi ani, le-am spus aceasta gluma studentilor mei de la universitate, dar nu a starnit niciun fel de reactie. „Imi cer scuze, domnule profesor“ – a intrebat o studenta, care a ridicat mana – „cine este Brejnev?“

Asa ca mi-am spus, in sinea mea, ca nu a fost nevoie, totusi, de o suta de ani.
Apartin generatiei care a facut compromisuri inca din leagan. Lumea noastra era necinstita, robia era numita libertate si asupritorii erau in avangarda muncitorilor – inamicii care pretindeau ca ne sunt aliati.  Noi siam asta, chiar daca nu le puneam la indoiala autoritatea in forumuri publice oficiale. Iar cei dispusi sa accepte aceasta realitate erau, de obicei, lasati in pace.

In aceste imprejurari, glumele au devenit un instrument pentru validarea realitatii. Ascultand bancuri, invatam despre lumea in care trebuia sa traim, iar prin ele ii descopeream frontierele. Bancurile au devenit un element esential al vietii de zi cu zi, un stil de socializare, o ocazie de a capata distinctie prin insusi acest proces. Insusirea artei de a spune bancuri era chintesenta maturizarii. Inca din scoala primara, am inceput sa spunem bancuri politice, pe care nu le intelegeam pe deplin, dar pe care le auziseram acasa, unde ni se spusese sa nu le repetam vreodata. Adultii generatiei mele au continuat sa inventeze si sa spuna bancuri la petreceri.

Glumele politice te faceau sa apartii unei comunitati. Intr-o dictatura, indiferent de cat de blanda ar fi, toata lumea este de aceeasi parte. Am auzit  un banc despre Hrusciov de la un secretar de partid ungur, un banc despre Pactul de la Varsovia de la un ofiter militar, o gluma despre turnatori de la un turnator. Absurditatea situatiei este ilustrata cel mai bine in bancul despre judecatorul care se tine de burta cand rade, ceea ce il determina pe un coleg sa intrebe:

„De ce razi?“
„Am auzit un banc grozav!“
„Hai sa-l auzim!“
„Nu se poate. Tocmai am condamnat un om la trei ani de inchisoare pentru acelasi banc.“
Ne bucuram sa portretizam sovieticii ca pe niste clovni, sa facem haz de prapastia dintre teoria comunismului si punerea sa in aplicare, de propriii nostri conducatori si de critica oficiala a „imperialismului.“

La urma urmei, eram o generatie bine informata. Ascultam Radio Europa Libera si citeam carti interzise, aduse din strainatate. Intelegeam exact fiecare nuanta din limbajul oficial si foloseam ironia pentru a-l combate. Era usor de facut: viata de zi cu zi oferea sute de oportunitati in acest sens.

Cand o boala temuta a iesit la suprafata in Europa de Est, impreuna cu ea a aparut si bancul „Care este diferenta dintre SIDA americana si cea sovietica? Una este incurabila, cealalta este de neinvins“.
Prabusirea „lumii sistemului socialist“ a ingropat bancul clasic est-european. Comunitatea care il tinea in viata s-a dezintegrat. Astazi, unii rad de ceva, altii, de altceva.

Desigur, pot aparea unele situatii care readuc vechile impulsuri, cum ar fi aceasta:
Doi barbati se intalnesc in Parlamentul European.
„De unde esti?“ intreaba occidentalul.
„Din Ungaria“, raspunde celalalt.
„Aha, inteleg, din Bucuresti.“
„Nu, din Budapesta!“
„Budapesta, desigur! Unde domnul Orbán este prim-ministru.“
„Stii ce? Ai zis bine Bucuresti.“

Colectia de bancuri “comuniste”

Ca sa nu mai lungim vorba, iata colectia noastra de bancuri, la care au depus eforturi toti editorii Reader’s Digest din fostele tari comuniste:

Ce s-ar intampla daca desertul ar deveni comunist? Pentru o vreme, nimic, dar dupa aceea ar fi o criza de nisip.

Cele 7 minuni ale comunismului:
1. Toata lumea avea o slujba.
2. Desi lumea avea o slujba, de fapt nimeni nu muncea.
3. Desi nu se muncea, toate planurile de productie erau 100% indeplinite.
4. Desi planurile de productie erau indeplinite, magazinele erau goale.
5. Desi magazinele erau goale, toata lumea avea tot ce trebuie.
6. Desi lumea avea tot ce trebuie, toata lumea fura.
7. Desi toata lumea fura, nimic nu lipsea de nicaieri.

Profesoara intreaba copiii: Cum ati descrie voi socialismul?
Raspunsurile: Ca un trandafir rosu in mijlocul unei pajisti. Ca un cer fara nori. Ca...
In final, Ionica spune: „Ca un vas pe o mare in furtuna“.
„A, te referi la senti-mentul de siguranta?“, intreaba profesoara.
„Nicidecum, ma refer la faptul ca tuturor le este rau de moarte, dar nimeni nu poate iesi.“  

Brejnev, liderul partidului sovietic, se duce in vizita la Varsovia. Tovarasii polonezi il surprind cu un tablou, numit Lenin in Polonia.
Brejnev se uita la tablou si spune:
„E foarte frumos, dar cine este femeia goala?“
„Este Krupskaia, sotia lui Lenin.“
„Foarte frumos, dar cine este tipul asta care face dragoste cu ea?“
„Este tovarasul Trotki.“
„Si unde este Lenin?“
„Lenin? In Polonia.“

Prin anii ’60, presedintii  Hrusciov si Kennedy se intalnesc si incep sa dezbata: in ce tara sunt muncitorii mai fericiti. Se hotarasc sa vada cu ochii lor.
Mai intai, se duc la fabrica Ford din Detroit. La poarta vad un muncitor iesind foarte suparat.
„Ce-ai patit, John?“, intreaba Kennedy.
„Culoarea noii mele masini nu se asorteaza cu haina de blana a nevestei mele“, spune John.
Apoi se duc la fabrica Putilov din Leningrad si vad un muncitor iesind,
razand fericit.
„De ce esti atat de fericit, tovarase?“, intreaba Hrusciov.
„Pentru ca s-a anulat sedinta de partid.“
 
Eseu la o clasa de gimnaziu:
Cine este modelul tau in viata? De ce Lenin?

Ce este o gluma 5-2:
5 ani pentru cel care o spune, 2 pentru cel care o asculta.

„Bula, cu ce se ocupa tatal tau?“
„E membru de partid.“
„Si mama ta?“
„Nici ea nu lucreaza.“

Aflat intr-o vizita la Scornicesti, la parintii sai, Ceausescu observa ca televizorul este stricat.
Enervat, incepe sa-l intrebe pe tatal sau de ce nu a chemat mesterul ca sa-l repare.
Tatal sau raspunde cu echivoc:
„Vezi tu, el vine de fiecare data si inlocuieste ecranul, dar, imediat ce il repara, il stric iar“.
„Dar de ce, tata?“
„Vezi tu, cand erai copil si spuneai o prostie, te loveam. Si inca mai am acest obicei...“

Intrebare: De ce in Romania magazinele erau construite la cinci kilometri departare?
Raspuns: Sa nu se incurce cozile.

Stalin tine un discurs si, deodata, in sala, cineva stranuta.
Stalin: „Cine a stranutat?“
Nu raspunde nimeni.
Stalin: „Primul rand, la plutonul de executie!“
Intreaba din nou: „Cine a stranutat?“
Din nou liniste, asa ca Stalin ordona: „Al doilea
rand la plutonul de executie!“
Intreaba din nou: „Cine a stranutat?“
Barbatul care stranutase sta in randul al treilea, se decide sa recunoasca, pen-tru ca stie ca oricum va fi executat, asa ca spune: „Eu am stranutat!“
Iar Stalin raspunde: „Zdrastvnite (n.r.: sanatate), tovarase Ivanov!“
 
Este comunismul o stiinta?
Nu, pentru ca, daca ar fi fost o stiinta, ar fi testat-o intai pe animale.

Intr-un sat, in 1950, un activist comunist le tine o sedinta taranilor. La final, le spune sa-l intrebe orice vor. Tamas se ridica si intreaba: „Unde este carnea? Unde sunt banii? Unde este vinul?“
La urmatoarea sedinta, Janos are o intrebare:
„Unde este Tamas?“
O delegatie din SUA viziteaza o fabrica de masini din URSS. Un adevarat flux de masini trece usor prin linia de asamblare. Americanii sunt vizibil impresionati, pentru ca nu au mai vazut niciodata o productie atat de rapida. Insa unul din ei se uita sub capota unei masini si spune uimit:
„Masinile astea nu au motoare???“
„Asa e, dar sunt mai rapide ca negrii de unde vii tu.“

In vremurile socialiste, un muncitor il intreaba pe secretarul de partid:
„Vom intra curand in comunism?“
„Da! Comunismul este la orizont!“
Cand muncitorul se intoarce acasa, cauta in dictionar, pentru ca nu stie ce inseamna „orizont“. „Orizontul este linia imaginara dintre cer si pamant care devine din ce in ce mai indepartata cu cat ne apropiem de ea.“

Tito o ia pe Jovanka, sotia lui, intr-o vizita de stat la Paris. Jovanka intra intr-un magazin Dior si incepe sa probeze pantofi.
„Stiti, doamna, acesti pantofi sunt in stilul Ludovic XIV“, spune vanzatoarea.
„Imi sunt putin cam mici,“ spune Jovanka.
„Dati-mi un pantof Ludovic numarul 39, va rog.“

Un tigan batran este pe moarte si, in loc sa trimita dupa un preot, trimite dupa seful comunist local.
„Vreau sa ma inscriu in Partidul Comunist!“ spune tiganul.
„De ce? Toata viata ai fost liber ca vantul, si acum vrei sa devii membru de partid?“, se mira seful.
„Stiti, daca e sa moara cineva, as fi mult mai fericit daca acela ar fi un comunist.“

Brejnev face o vizita in Polonia. La aeroport, este intampinat de o garda de onoare si de un salut cu 21 de salve. Undeva in multimea de privitori, o batrana o intreaba pe vecina sa:
„De ce s-au auzit impuscaturile alea?“
„A sosit Brejnev.“
„Si ce? Nu l-au nimerit de prima oara?“

Suleiman, sultanul turc, care i-a invins pe unguri in batalia de la Mohacs, se intalneste pe lumea cealalta cu Brejnev, liderul partidului sovietic.
„Suleiman, cum se face ca ai domnit peste unguri timp de 150 de ani si te-au placut, iar noi numai patru ani si ne urasc?“, intreaba Brejnev.
„Nu am facut doua mari greseli“, raspunde sultanul. „Turca nu era limba obligatorie in scoli si nu le-am impus ungurilor sa sarbatoreasca batalia de la Mohacs.“

In 1956, doi oameni stau de vorba in Budapesta.
„Ce parere ai despre situatia politica?“
„Am o parere, dar nu sunt de acord cu ea.“

Intrebare: Este adevarat ca ceasurile sovietice sunt la fel de exacte ca cele elvetiene?
Raspuns: Da. Si, pe deasupra, sunt chiar mult mai rapide.

</p>
Vote it up
205
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza