Cum era viața acum 6.000 de ani?

O expoziție fascinantă la Muzeul Național de Istorie din București
 

Cum era viața acum 60 de secole? Greu de răspuns, dar deloc imposibil. Casele nu erau atât de mici precum ne-am aștepta, alimentația era bogată, însă rar cineva ajungea la 70 de ani și se putea muri de la un simplu abces dentar. O expoziție deschisă la Muzeul Național de Istorie spune cu întuneric misterios și lumini meșteșugite povestea oamenilor care au trăit acum 6.000 de ani într-o așezare din sudul țării. Puteți vedea cum se trăia în vremuri îndepărtate într-o așezare a culturii Gumelnița.

"S-ar putea ca, prin venele unora dintre noi să mai curgă sângele celor care, acum peste 6.500 de ani, dădeau viața unor civilizații absolut fascinante, una dintre cele mai mari civilizații ale Europei", a spus Ernest Oberlander-Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie a României, la deschiderea expoziției dedicate unei așezări unice.

Acum 6.000 de ani, în Valea Dunării, înflorea o civilizație ale cărei vestigii uimesc și astăzi. În România, se numeste Gumelnița (după o localitate de lângă Oltenita), în timp ce bulgarii îi spun Kodjadermen-Kranovo. Oamenii au construit acolo în intervalul 4.500-4.000 î.Hr. așezări de lungă durată, construind și movile artificiale de 12 metri înălțime.

Un loc aparte este ocupat de așezarea Sultana-Malu Roșu din județul Călărași care este unică prin faptul că a fost excavată intens din 1923 și până în prezent, descoperindu-se atât de multe lucruri, încât se poate crea o imagine fidelă a vieții de acum 60 de secole.

Oamenii de atunci trăiau în medie 35-40 de ani, însă foarte mulți mureau în copilărie, în timp ce depășirea vârstei de 70 de ani era ceva extraordinar de rar.

Locuitorii de atunci aveau concepții proto-urbane, lăsau zone mari între construcții, iar majoritatea caselor erau rectangulare și aveau suprafața de 12 mp, cele mai mari fiind însă de 45 mp. Erau realizate din lemn, lut și stuf și erau ridicate direct pe sol, după o simplă nivelare. Pereții erau din lut, iar structura de rezistență era reprezentată de stâlpi montați vertical în sol.

În general, locuința avea două camere: una cu vatră, reprezentând probabil spațiul de locuit, iar în a doua se prelucrau silexul și uneltele din materii dure animale.

Cei care au trăit pe meleagurile noastre acum 6.000 de ani aveau o alimentație mult mai sănătoasă decât noi, fiindcă nu existau alimente tratate chimic. Însă, cum nu existau antidoturi elaborate, se putea muri de la un banal abces dentar, iar bolile parazitare erau larg răspândite. Evident că nu se putea vorbi de prosperitate și diversitatea alimentelor era net inferioară celei de azi, oamenii bazându-se pe ce puteau gasi în jurul așezării. În plus, catastrofele naturale dădeau peste cap viața oamenilor preistorici, iar inundațiile sau secetele puteau aduce foametea.

Ce mâncau strămoșii noștri acum 6.000 de ani? La Sultana, în zona lacului Mostiștea, erau ușor de cules scoicile de râu și de lac, ele putand fi mâncate și crude la scurt timp dupa colectare, marele avantaj fiind că furnizează o mare cantitate de energie (peste 800 Kcal/kg. Puteau fi preparate prin opărire sau coacere pe jar și cochiliile nu erau aruncate, ci reutilizate ca unelte de răzuire sau ca podoabe.

Numărul mare de resturi osoase arată că acum șase milenii era intensă crșsterea animalelor: bovine, oi, capre, iar din diverse produse provenite de la ele se confecționau unelte, arme, podoabe sau haine. Vânătoarea nu asigura "grosul" hranei, însă era încă la un nivel important, speciile preferate fiind cerbul, calul sălbatic și mistrețul.

La capitolul plante se consuma spanacul sălbatic, troscotul, hrisc și ștevia. Cerealele cel mai des întâlnite erau alacul, graul și orzul verde, în timp ce la leguminoase domina mazarea și lintea. Fiind lângă un lac, locuitorii se bazau pe pescuit, prinzând cel mai adesea știucă, plătică, șalău, crap și biban. Desi în general peștii prinși erau mici (între 30 și 300 de grame), printre capturi ajungeau și giganți între 10 și 50 kg (exemplare rare de sturion, crap și știuca) Peștii puteau fi prinși cu mână, dar și cu harpoane sau plase țesute din fibre vegetale.   

S-au descoperit și morminte, iar lângă resturile umane au fost găsite și obiecte extrem de diverse, din os, din marmură, diin malahit, din cochilii de melci sau din scoici. Interesant este că unele dintre obiecte sunt din materii prime care vin din locuri îndepărtate, cum ar fi cochilii de melci de la Mediterană. Dacă podoabele cu care morții erau îngropați slujeau unui scop ritualic, pentru a-l însoți pe decedat în lumea de dincolo sau în drumul până acolo, nu putem decât bănui. Însă e cert că riturile funerare aveau o importanță uriașă.

Expoziția este neobișnuită fiindcă nu se bazează pe exponate foarte vechi puse în vitrine banale, ci încearcă să creeze o atmosferă de poveste  "Expoziția este neobișnuită fiindcă nu veți vedea doar unelte, oase sau podoabe, ci ea încearcă să-i scoată la lumina și să ni-i aducă mai aproape pe cei care au trăit în așezare și au fost îngropați în mormintele din jurul ei. Expoziția încearcă să-i readucă la viață și este mai mult pentru public decât pentru specialiști", spune directorul Muzeului Național de Istorie.

Expoziția este specială și fiindcă nu este "inundată" de lumina, ci e labirintică și întunecată, pentru a induce senzația de mister și pentru ca exponatele luminate să iasă mai bine în evidență.

Domină motivul lalelei în setup-ul expoziției, acesta fiind prezent pe larg în ceramica gumelnițeană. Însă este posibil ca reprezentările care nouă ne par lalele să fi fost ale unor comete care au traversat cerul și au uimit oamenii care au trăit acum șase milenii.

"Ne-am propus să rupem bariera arheologiei tipice și să creăm o atmosferă de mister. Exista și o bandă sonoră făcută special pentru aceastaăexpoziție", a spus pentru HotNews.ro curatorul expoziției, Cătălin Lazăr.

Cum era viața acum șase milenii "Erau mult mai adaptați la condițiile de mediu, reciclau mult mai multe lucruri. Dacă se chinuiau să vâneze un porc mistreț, foloseau totul din el, nu doar să mănânce, și să își facă unelte sau podoabe din oase și din ce rămânea. Trăiau mult mai apropiați de natură", mai spune Cătălin Lazar.

Expoziția se numește "Radiografia unei lumi dispărute. Privind înapoi spre trecut: Sultana-Malu Roșu, o așezare preistorică de acum 6.000 de ani"

Expoziția dezvăluie publicului istoricul unuia dintre cele mai cunoscute situri preistorice din România. Situl se află pe Valea Mostiștei, fiind prima așezare de tip tell cercetată în mod științific încă din anul 1923. Descoperirile excepționale realizate de-a lungul timpului pe acest sit, de către arheologii muzeului precum și rezultatele proiectului Arhitectură & Arheologie Experimentală (2010-2014) sunt integrate în această expoziție, sub forma unei radiografii asupra trecutului, asupra comunitaților umane de acum 6.000 de ani și a modului de viață de atunci.

Proiectul expozițional este structurat pe trei paliere:

- istoriografic (biografic) - care prezintă istoricul șantierului arheologic de la Sultana-Malu Rosu, dar și a oamenilor care au făcut descoperiri, autorii acelor fapte "necunoscute";

- arheologic pluri- și interdisciplinar - care ilustrează descoperirile arheologice excepționale realizate de-a lungul timpului în situl de la Sultana: locuințe, morminte, podoabe, vase și unelte specifice comunităților preistorice ce le-au utilizat;

- experimental - în care sunt prezentate câteva dintre rezultatele proiectului Arhitectură & Arheologie Experimentală (2010-2014).

Expoziția este deschisă în Holul Central al muzeului, în perioada 13 mai-31 decembrie 2015, putând fi vizitată de miercuri până duminică în intervalul orar 10.00-18.00 (orar de vară), respectiv 9.00 - 17.00 (orar de iarnă).

Sursa: HotNews.ro

Vote it up
343
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza