Cum e viata de ecologist

O femeie care a incercat pe propria-i piele sa traiasca exclusiv ecologist ne-a relatat experienta ei
 
<p>
Visez baloane, asa cum imi inchipui ca li se intampla clovnilor. Acesta este modul meu de a vizualiza cele 11 tone de CO2 pe care multe locuinte europene le produc in fiecare an. Suficient pentru a umfla 24 de milioane de baloane.

Planul meu este sa reduc numarul baloanelor de care sunt responsabila cu 960.000 de bucati, ceea ce reprezinta 4% din emisiile mele anuale de CO2. Vreau sa ajung la doar 2,2 tone sau 4,8 milioane de baloane. Daca am face asta cu totii, am ajunge la un nivel suportabil de CO2 pentru planeta.

Dar cum pot obtine acest rezultat? Am decis ca este momentul sa iau masuri de-a lungul intregii zile.

Prima dilema apare dupa ce ma trezesc. Sa fac baie sau doar dus? Dupa ani de informatii eco pe care le-am inghitit pe nemestecate, concluzia ar fi ca un dus este raspunsul corect. Dar s-ar putea sa nu fie asa. La un dus de durata medie, estimata la opt minute, se consuma in jur de 62 de litri de apa fierbinte, iar la o spalare similara cu debit mare, se duc chiar 80 pana la 136 de litri in doar patru minute. Iar relaxarea intr-o cada cu apa, idee respinsa pana acum, inseamna un consum de aproape 80 de litri de apa calda. Asa ca optez pentru controversata baie.

Dar, cand ies din cada, nu scot dopul. Si nici nu folosesc un prosop curat de bumbac sa ma sterg de apa, pentru ca mai tarziu ar trebui sa fie spalat. Pentru a indeparta apa de pe piele, utilizez insa un instrument din plastic, numit bodyflik, apoi ma usuc la aer. Din cate stiu, romanii foloseau par de cal.

Urmeaza imbracatul.
Asta este o problema importanta pentru mine. Sunt un avocat pasionat de ideea de sustenabilitate in industria modei. Omenirea are nevoie de 60 de miliarde de kilograme de textile in fiecare an, pentru a face blugi, tricouri si asternuturi. Terenul arabil utilizat pentru cresterea bumbacului ar putea fi folosit pentru mancare. In plus, fibrele artificiale sunt generate prin combustibili fosili. Iar procesarea si finisarea lor reprezinta o operatiune extrem de poluanta. Si, cireasa de pe tort,  hainele ajung la gropile de gunoi cu mult inainte de a fi, cu adevarat, uzate.
Asa ca mie-mi place sa ma imbrac in haine vechi, din fibre naturale. Hai sa le spunem vintage, ca sa le facem sa sune mai atragator! Cat despre pantofi, ai mei sunt realizati din materiale reciclate.

Ma intorc la cada cu apa, care se raceste rapid. Incep sa o scot cu o cana mare, pentru a uda plantele din casa si rasadurile de rosii.
Incercarea de a cultiva legume si fructe in mediul urban este cea mai noua obsesie a mea. Daca-ti cultivi singur legumele, faci mari economii, care folosesc mediului.

Asta nu doar pentru ca nu mai e nevoie de transportul lor, ci si pentru ca metodele industrializate de cultivare folosite pentru produsele care ne domina alimentatia, dar si realizarea unei singure recolte anuale, duc la secarea panzei freatice si la erodarea solului.
Astazi, lucrez de acasa. In ciuda faptului ca industria calculatoarelor genereaza o multime de deseuri, trebuie sa folosesc, totusi, computerul si sa trimit e-mailuri, la fel ca multi alti oameni. Mai intai, caut insa informatiile in carti si abia dupa aceea folosesc motoarele de cautare. Si asta pentru ca, dupa cum spune fizicianul american Alex Wissner-Gross, o cautare tipica pe internet produce 7 grame de CO2, la fel de mult ca fierberea apei intr-o cana electrica.

Asta imi aminteste ca e vremea pentru o cana de ceai! Am o cana electrica cu un rezervor dublu, care-mi permite sa fierb doar ceea ce folosesc. Aici trebuie sa mentionez ca nu toata lumea imi impartaseste pasiunea pentru folosirea ei. Odata l-am ascultat pe socrul meu injurand dispozitivul pret de cinci minute. Apropo, pliculetele de ceai ar trebui sa fie biodegradabile.
Este, de asemenea, momentul sa merg la jogging. Sa faci miscare in natura este ca si cum ai merge la un club de sport, dar fara taxe. Si, dat fiind faptul ca alergatul pe o banda timp de 30 de minute, de trei ori pe saptamana, iti creste amprenta de carbon cu 0,07 tone pe an, dar si ritmul cardiac, imi place ideea ca miscarea facuta in aer liber inseamna emisii zero.

Urmeaza mersul la cumparaturi. Imi place sa citesc etichetele. Multe dintre ele ma pun in fata unei dileme. E mai bine sa cumpar mere produse local, dar care nu sunt organice sau, mere organice importate? Se gasesc in acest detergent substante care dau stralucire culorilor, dar vor dauna iremediabil cursurilor de apa? Care este cel mai bun tip de cafea provenita din comertul echitabil (conceput ca un demers alternativ pentru combaterea, la nivel mondial, a saraciei si nedreptatii sociale)?
„Aveti nevoie de o punga?“, ma intreaba fata de la casa. „Cu siguranta nu!“, spun eu, scotand o sacosa din panza, pe care o car mereu in geanta. Sunt insasi imaginea mandriei eco.

Dar o privire rapida catre contorul de pe perete, in clipa in care ajung acasa, scoate la iveala o scapare. Alerg in sus pe scari si descopar ca am lasat aprinse niste becuri cu halogen pe hol. Nu mai sunt la fel de mandra!
Drept pedeapsa, indeplinesc cateva sarcini, printre care incep si pregatirea cinei, preparand un sos bolognez. In loc de carne tocata folosesc Quorn, un produs din microproteine. In ciuda faptului ca este un „echivalent al carnii“, facut dintr-o ciuperca crescuta in laborator, are un gust bun. Pe cuvant!

Exista o multime de tehnici simple pentru a face economie de energie in bucatarie (si nu ma refer la a sta jos si a te odihni). Una ar fi sa ai grija ca baza cratitei sa fie de aceeasi dimensiune cu ochiul aragazului, pentru a nu pierde caldura pe margine. Daca sunt folosite corect, congelatoarele si cuptoarele cu microunde sunt foarte eficiente din punct de vedere energetic.

Toata mancarea de aruncat o pun in vasul pentru compost sau o ofer ramelor pe care le cresc (desi nu le plac ceapa si citricele). Este un procedeu obligatoriu pentru o viata eco. Transfomarea resturilor de mancare in compost impiedica degajarea a 270 de kilograme de carbon in fiecare an.

In seara asta, merg la o ceremonie dedicata unor premii pentru design ecologic. Fiecare finalist a realizat o rochie din gunoaie, din bucati de material ramase nefolosite, capace de sticle sau cheite de la cutiile de bere. Se numeste upcycling. Adica poti adauga valoare deseurilor prin procesul de design. Pentru un plus de atractie, la eveniment se bea vin organic, obtinut din struguri cultivati fara ajutorul fungicidelor, ierbicidelor sau ingrasamintelor. A sosit momentul potrivit sa ciocnim un pahar de vin in cinstea unei zile cu un minim impact asupra mediului. Noroc!

</p>
Vote it up
357
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza