Cum e drumul catre aur

Un reporter special al Reader’s Digest a testat traseul cursei olimpice de ciclism, dintre Palatul Buckingham si Box Hill
 
<p>
Serpentinele au un loc special in inima unui ciclist. Pentru un sportiv care, intr-o lume ideala, escaladeaza Alpii in drumul lui spre gloria Turului Frantei, momentul cel mai dramatic si cea mai puternica satisfactie vin de la un astfel de viraj: valea e jos, departe, bicicleta se inclina si forta centrifuga a traiectoriei produce o senzatie care egaleaza cele mai puternice trairi pe care sportul le poate oferi.

Serpentinele nu sunt des intalnite in Regatul Unit, cu atat mai putin privelistile oferi-te de Alpi. Exista, totusi, surprinzator de aproape de Londra, un loc unde le poti gasi pe amandoua.  Locul se numeste Box Hill si se afla in adanca si infrunzita Surrey, cea mai ingrijita provincie a Angliei, in care mii de navetisti evadeaza in fiecare seara, dupa o zi de munca obositoare in capitala. 
 Box Hill a aprins imaginatia multora, timp de sute de ani. S-au compus chiar si cantece despre asta. De asemenea, o parte importanta din actiunea romanului Emma, scris in 1815 de Jane Austen, se petrece tot aici si John Logie Baird, pionier al televiziunii, si-a efectuat cascadoriile sus, pe pante.

In zilele noastre, locul este asociat cu ciclistii care, in weekend, sosesc dis-de-dimineata, intr-un suvoi continuu, dornici sa-si puna la incercare fortele in arena naturala cunoscuta si sub numele de Mica Elvetie. Ei isi taie drum prin Zig Zag, numele neoficial al drumului, maturand curbele prin serpentine si imbulzindu-se spre varful dealului.

Cand Londra a castigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice din 2012, iar organizatorii competitiei de ciclism au inceput sa se gandeasca la traseul pe care l-ar urma cursa de sosea, nu le-a luat mult sa decida ca Box Hill trebuie sa fie piesa centrala a evenimentului.
Desigur, ciclistii trebuie sa ajunga acolo din centrul Londrei (aproximativ 110 km dus-intors pe ruta olimpica), inainte de a inconjura Box Hill de mai multe ori.

Cand am pornit incet, in jos, spre The Mall – pe drumul regal de la Trafalgar Square spre Palatul Buckingham – m-a surprins faptul ca ruta olimpica pentru ciclisti nu este una ca oricare alta.
Etapele din Turul Frantei, cele din Italia si Spania si cursa de o zi, Spring Classics, gazduita de Tarile de Jos, duc toate de la punctul A la punctul B, iar asezarile urbane joaca un rol secundar in traseul ciclistilor. Dar Jocurile Olimpice au, intotdeauna, drept gazda un oras. Iar asta implica, de obicei, o cursa de ciclism urban si o cursa tur-retur din orasul gazda al Olimpiadei pana intr-o alta localitate.

La Jocurile de la Atena, din 2004, de exemplu, ciclistii au stat in oras toata ziua, pedaland prin cateva locuri cu adevarat minunate. Asa ca Londra a aranjat acum ca tot ceea ce-i mai frumos din cele doua lumi, cea urbana si cea rurala, sa fie vazut. Astfel, poti plonja in trecut, gratie splendorii goticului victorian de la Muzeul de Istorie Naturala. Treci, apoi, pe strazile gratioase din Kensington si, traversand cheiul pe podul Putney Bridge, peste raul Tamisa, ajungi in opulenta verde a parcului Richmond. 

Cel mai mare dintre parcurile regale ale Londrei, London’s Royal Park, cu legaturi regale care merg pana la Henric al VIII-lea, este o destinatie populara pentru ciclistii infocati, mai ales in weekend. M-am oprit si am intrebat un cuplu – Dave si Will, imbracati in tricourile clubului London Dynamo – despre locurile pe unde se vor intrece cei mai buni ciclisti ai lumii.
„Le va fi usor“, spune Dave. „Ei nu se vor intrece cu masinile.“ E adevarat ca ruta pentru ciclisti din Richmond Park a creat tensiuni intre acestia si soferi, mai ales pentru ca ciclistii prefera sa pedaleze in grupuri mari, iar viteza lor depaseste, de multe ori, limita legala.

Am iesit din Richmond Park intr-o zona cunoscuta ca Gin and Jag Belt (intr-o traducere aproximativa, Cureaua bogatasului) - o aluzie la bautura favorita (ginul tonic) si la masina preferata (Jaguarul) de locuitorii din acest bogat colt al lumii.
Pare cumva nepotrivit ca acele sosele marginite de siruri de copaci, intrerupte de case mari, cu garaje duble si masini de lux, vor rasuna de la galagia unei uriase competitii de ciclism, care va trece pe acolo.

De fapt, la scurt timp dupa cursa mea, s-a organizat o cursa profesionista, ca repetitie pentru circuitul olimpic. Asta a implicat inchiderea pe o portiune mare a circulatiei rutiere si, in vreme ce multi londonezi protestau, exasperati ca nu-si puteau folosi masinile, locuitorii din Surrey au preluat obiceiurile din Turul Frantei. Au scos mesele de picnic la marginea drumului si s-au bucurat de spectacolul competitiei.

Cand trece prin parcul Hampton Court Palace Bushy, aceasta ruta devine si o calatorie prin istoria regalitatii britanice. Traversez orase sinonime cu privilegiie exclusiviste si aristocratia. Daca in localitatile Weybridge, Woking, Guildford si Dorking gasesti si oameni cu portofelele goale, acest lucru poate fi chiar greu de sesizat cand zaresti numai siruri ne-sfarsite de masini 4x4. Incerc sa recunosc vreunul dintre fotbalistii din Premier League, pentru care aceasta zona retrasa si extrem de scumpa exercita un adevarat magnetism.

Ma aflu, acum, in punctul traseului aflat la cea mai mare distanta de in raport cu Londra, in inima regiunii Surrey Hills, si pot auzi cum ma cheama Box Hill. Dupa ce ai lasat in urma aglomerata A24, inceputul urcusului te transporta intr-un peisaj idilic-pastoral.
Box Hill nu este de fapt atat de abrupt: o sosea marginita de pomi inalti urca lin spre un luminis, unde copacii isi unesc coroanele. Pajisti incantatoare rasar pe cealalta parte. Iarba inalta se leagana in bataia vantului. Iar asta nu e cumva talanga unei vite? Ei, bine, nu, dar sunt multe aspecte care te fac sa crezi ca esti in Elvetia.

Aici incepe si povestea care arunca o umbra asupra traseului olimpic de ciclism. Box Hill este special, dar organizatorii cursei nu si-au dat seama, se pare, de acest lucru.
Pasunile sunt gazda unui numar impresionant de varietati rare ale florei si faunei, care i-au adus regiunii Box Hill statutul de Zona speciala de interes stiintific.
De aceea, in ciuda zecilor de mii de oameni care s-ar fi ingramadit sa urce dealul, organizatorii au limitat accesul la 15.000 spectatori. Acestia vor fi asezati in tribune speciale si taxati pentru acest privilegiu – lucru care starneste deja controverse.

Competitia, care a fost etichetata ca fiind probabil, cel mai mare eveniment olimpic cu intrare libera, va fi gratuita peste tot, mai putin in locurile cu adevarat importante. (Ai nevoie, de asemenea, de bilet ca sa vezi finalul cursei).
„E un fiasco“, imi spune un ciclist din Box Hill. „Era normal sa se construiasca o scena, cum exista si la Turul Frantei, unde pot sa stea mii de oameni care incurajeaza ciclistii.“
In plus, organizatorii au stabilit ca barbatii din competitie trebuie sa urce Box Hill nu o data sau de doua ori, cum e la femei, ci de noua ori. Noua! Ideea este de a da specialistilor in proba de catarare sansa de a crea o cursa mai interesanta decat ar fi putut fi daca s-ar fi ales un alt traseu. 

Marturisesc ca nu am urcat Box Hill de noua ori. Ar fi fost prea mult pentru mine. L-am urcat doar o data, doar ca sa ma bucur de serpentine si de o cafea la popasul din varf. Din pacate, ciclistii olimpici nu vor avea acest drept.
Calatoria inapoi in oras e cam neplacuta: drept pe A24, prin Esher (unde e vestitul hipodrom Sandown Park), treci prin Hamptom Court Palace pentru a doua oara, inconjori inca o data Richmond Park, treci iar peste podul Putney si, din nou, prin centrul Londrei.

Sprintul final de la The Mall, la o viteza de 65 km/ora, va fi un spectacol care merita vazut.
Sprintul meu final, trebuie spus, a lasat putin de dorit. Dar nu cred ca sportivii de la Olimpiada vor avea in fata coloane de taxiuri. Ar fi absurd, nu-i asa?

Favoritii la medaliile de aur

La barbati

 
Mark Cavendish
Campion in 2011, la The British Road Race, este cel mai bun sprinter.

Samuel Sánchez
A castigat aurul la Beijing. Spaniolul exceleaza la coborari, esentiale in circuitul din Box Hill.

Philippe Gilbert
Superstarul belgian, foarte in forma, este specialist in cursele de o zi.

La femei

Marianne Vos
Ciclista olandeza a castigat aurul la Beijing, in 2008.

Annemiek van Vleuten
Rivala lui Vos a castigat, in 2011, Cupa Mondiala la femei, dupa numai cinci ani de ciclism.

Emma Johansson
Puternica suedeza este chiar mai buna decat atunci cand a castigat argintul, in 2008.

</p>
Vote it up
320
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza