Culori din Anzi

A incercat sa-si gaseasca locul in Romania, o lume absolut noua pentru el, cu ajutorul vechilor civilizatii peruane
 

<p>

E o dimineata friguroasa si ninge din belsug. Patru politisti se opresc in dreptul unui micut magazin de pe Calea Victoriei. In prag apare Rafael Olaya Sanchez, un peruan de 38 de ani, zgribulit de frig, a carui fata se lumineaza insa de cum ii vede. „Totul bine, Rafael?“, intreaba unul dintre ofiteri.

„Ei sunt o parte din prietenii mei de aici“, ne marturiseste sud-americanul. In ultimele zile, avusese probleme cu mai multi „parcagii“, cei care isi castiga existenta cerand ilegal bani pentru un loc de parcare.  

Rafael a venit in Romania in 2003 ca sa studieze Medicina. Aflase de la un amic ca aici studiile universitare se intind pe doar sase ani si nu pe zece, ca in Peru.
„Esti nebun?“, l-a intrebat tatal sau, atunci cand Rafael l-a anuntat ca vrea sa plece la zeci de mii de kilometri de casa. Estul si sud-estul Europei sunt regiuni ale lumii pe care peruanii le asociaza si acum cu Uniunea Sovietica si regimurile autoritare de pana in 1989. Dar decizia lui Rafael era luata.

Dupa mai bine de 20 de ore de zbor, tanarul peruan se afla pe trotuarul din fata Aeroportului International din Bucuresti, cu mainile in buzunar si 150 de dolari in portofel. Compania aeriana ii ratacise toate bagajele. Asa a inceput aventura lui in Romania. Avea sa fie primul soc.

A urmat traficul, lumea, inghesuiala. „La mine acasa nu exista ambuteiaje in trafic si toti se plimba linistiti fara sa se atinga. Aici era cu totul altfel“. L-au marcat apoi blocurile. Nenumarate si intortocheate cartiere de blocuri. Toate, gri. „La mine acasa cladirile sunt colorate“, spune Rafael. Apoi a venit iarna. „La -20 de grade nici nu mai puteam respira. Am vazut cum a inghetat chiar si marea!“ Dar a hotarat ca, in aceasta lume complet straina, sa gaseasca o modalitate sa-si castige existenta si sa-si finanteze studiile.

I-a venit ideea sa imbine cele doua lumi printr-o punte care sa aduca aici traditiile mesterilor peruani, ce traiesc in Anzi si sunt considerati direct descendenti ai vechilor incasi. „Vroiam sa colorez putin aceasta lume“, marturiseste Rafael. Dupa cativa ani de incercari, in 2008 a reusit sa-si deschida in centrul vechi al Bucurestiului un magazin de obiecte traditionale peruane. Fiecare cu o poveste anume. Sunt aici caciuli, saluri si hanorace facute din lana de alpaca. Dar si cercei din melc, corn de taur sau din solzi de peste, coliere din nuca de cocos si tot felul de bijuterii facute din seminte de huayruro, ce cresc intr-un arbore amazonian de 40 de metri inaltime. „Stramosii incasi credeau despre ele ca aduc energie pozitiva si te feresc de spiritele rele“, ne spune Rafael.  

Toate obiectele sunt trimise de sora lui, care l-a ajutat sa identifice mesteri traditionali din Peru. De patru ani, oamenii care ii pasesc pragul o fac si in cautarea unei linisti anume si chiar a unui sfat, venite parca din alta lume. Il intreaba de Machu Pichu si secretele civilizatiei incase si pleaca mai fericiti, cu gandul ca urmatoarea vacanta sigur trebuie s-o faca in Peru.

Noua pasiune l-a absorbit atat de mult pe Rafael, incat a decis sa intrerupa pentru o vreme studiul medicinei pentru a se dedica in totalitate magazinului. Ambasada din Romania i-a oferit lui Rafael chiar sprijin logistic pentru promovarea culturii peruane. „Cred ca am reusit sa colorez noua mea lume“, spune el. „Ma simt ca o pasare din Anzi. Daca acum am prins vant sub aripi si am reusit sa ma inalt, ma las purtat pana acolo unde ma va duce“.

</p>

Vote it up
211
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza