Cu cine culcam copilul?

Practica de a imparti patul cu cel mic este una controversata in multe tari 
<p>Adeptii acestei tactici (co-sleeping) considera ca locul copilului noaptea este in patul parintilor. In afara problemelor de ordin emotional (care sunt puse sub semnul intrebarii de adeptii metodei), intrebarea care se pune este: cat de sigur este somnul alaturi de cei mari?
Sustinatorii somnului alaturi de parinti considera, iar unele studii le confirma, ca exista o serie de beneficii demne de luat in calcul, relateaza KidsHealth.org. In primul rand incurajeaza si usureaza alaptarea pe timpul noptii datorita proximitatii dintre mama si prunc. De asemenea este mai usor pentru mama sa-si sincronizeze somnul cu cel mic. De asemenea, somnul alaturi de cineva juta copiii sa adoarma mai usor, mai ales in timpul lor primelor cateva luni si cand se trezesc in mijlocul noptii. Nu in ultimul rand, ajuta parintii care lucreaza in timpul zilei sa recupereze si sa formeze legaturile cu cel mic.

Exista destule teorii care sa infirme faptul ca somnul copilului alaturi de copil are numai parti bune. Insa, unul dintre cele mai obiective motive de a te gandi, ca parinte, de doua ori inainte daca sa alegi sa dormi cu nou nascutul este siguranta lui. Unul dintre cele mai puternice organe abilitate care a ridicat un semn de alarma in aceasta directie este Comisia privind Siguran\a Produselor pentru Consumator din S.U.A. (CPSC). Aceasta avertizeaza parintii sa nu isi puna copiii cu varsta de pana in 2 ani sa doarma in paturi pentru adulti, afirmand reprezinta pentru copii un risc de sufocare si strangulare. Iar Academia Americana de Pediatrie (AAP) confirma.

Suporterii metodei co-sleeping sustin ca CPSC a exagerat. Acestia sustin ca parintii nu se vor rostogoli peste un copil, deoarece sunt constienti de prezenta lui chiar si in timpul somnului. Totusi, intr-un studiu facut intre 1990 si 1997 in SUA, cel putin 515 de decese in randul copiilor sub doi ani au fost legate de somnul in paturi pentru adulti. 121 dintre acestea au murit dupa ce un parinte sau un frate mai mare s-a rostogolit peste ei in timpul somnului. In mai mult de 75% dintre cazuri au fost implicati sugari mai mici de 3 luni. Intr-un alt studiu ce a luat in considerare anii 1999-2001, peste 100 de bebelusi au murit din cauza ca s-au sufocat prinzandu-si capul intre saltea si tablia patului ori in urma faptului ca au fost pusi sa doarma pe burta pe o saltea cu apa sau alte suprafete moi precum perne sau pilote.

Astfel, cea mai recomandata metoda de a dormi cu un copil de pana in 2 ani este alipirea patutului sau la patul parintilor, evitand astfel somnul celui mic intr-un pat complet nepotrivit pentru varsta si structura sa. Daca totusi este culcat in patul adultilor, nu este deloc indicat ca langa acesta sa doarma alti copii (acestia nu vor realiza in somn prezenta celui mic), adulti in stare de ebrietate, sub influenta oricarui medicament care scade puterea de concentrare sau foarte obositi, care risca sa cada intr-un somn profund.

Teoriile privind somnul parintilor sunt impartite. Sustinatorii co-sleeping considera ca parintii care impart patul familiei dorm mai bine, deoarece copiii nu trebuie sa se trezeasca pe deplin si sa strige pentru a le fi satisfacute nevoile. Oponentii acestei metode sustin contrariul, insistand ca separarea paturilor asigura un somn mai bun atat pentru parinti cat si pentru copii. In plus, cel mic invata sa asocieze somnul cu proximitatea unui parinte, ceea ce ar putea fi o problema in cazul somnului de pranz sau in serile in care, la ora de somn a copilului, parintele inca mai are treaba.

Ceea ce au stabilit clar studiile facute de laboratoarele de somnologie este ca mamele care dorm alaturi de copii lor isi alapteaza micutii mai des pe parcursul noptii, desi a doua zi, la trezire, nu-si amintesc toate interactiunile, relateaza naturalchild.org.
Mutarea celui mic din patul parintilor in patul propriu, in cazul in care parintii au optat penru metoda co-sleeping, este mai usoara pana la implinirea varstei de 6 luni – atat pentru parinti cat si pentru copil – inainte ca obiceiul sa se inradacineze si sa induca alte probleme de dezvoltare (cum ar fi anxietatea de separare). Expertii in pediatrie din ultimele decenii au atras atentia ca alegerea ca cei mici sa doarma in patul parental are o serie de consecinte negative serioase, pentru parinti si pentru copii. Specialisti si autori cartilor de ingrijire a copilului, precum Dr. Spock, Dr. Brazelton si Dr. Ferber sustin ca metoda co-sleeping creaza obiceiurile negative sau tulburari de somn la copii si incurajaza o dependenta nesanatoasa.

Dr. Catalina Dumitrescu, psiholog clinician specialist si psihoterapeut, considera ca “Bebelusul poate sa doarma singur inca de la inceput, din prima zi. Desigur, conteaza si modul in care a fost nascut. Unei mame care a nascut prin cezariana ii va fi mai greu sa se miste, fiind normal ca bebelusul sa fie plasat in imediata proximitate. Chiar si asa, mutarea este bine sa se faca inainte de implinirea varstei de 7-8 luni, cand se va dezvata mai greu. Cu cat creste, cu atat mai mult copilul va specula latura emotionala a adultilor si va fi mult mai greu de mutat. Recomandat este sa doarma singur, iar asta ajuta si la relatia de cuplu a parintilor si la dezvoltarea copilului caruia ii va fi mult mai usor sa se obisnuiasca cu anumite situatii pe masura ce crest, avand o latura mai independenta”.</p>

Vote it up
246
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza