Criza barbatului in apa rece

Mi se intampla adesea sa iau decizii proaste, care ii afecteaza pe ceilalti. Uneori, si pe mine insumi
 
<p>
Iata-ma, in urma unei astfel de decizii, pana la genunchi in apa lacului Siutghiol din Mamaia. E noua dimineata si un vant aspru imi taie respiratia. Apa e rece si verde. Mi-au amortit picioarele. Il privesc uimit pe tipul cu un pistol in mana, catarat pe ponton si ma intreb ce naiba caut aici.

Se aude un foc de arma si 400 de barbati si femei sar in apa verde. Incep sa dau bezmetic din maini si din picioare. Mai am cateva luni pana implinesc 43 de ani si am luat startul intr-o proba de triatlon. Trebuie sa inot 1,5 kilometri, sa dau la pedale 40 si sa alerg alti zece. Imi place sportul. Am terminat sase curse de maraton in ultimii ani, dar triatlonul e cu totul altceva. Imi dau seama de asta cand prima gura de apa verde imi ajunge in stomac.

Concursul de la Mamaia are si o proba de stafeta: unul inoata, unul e pe bicicleta si altul alearga. In apa e mare inghesuiala, se inoata pe laturile unui triunghi marcat de balize. M-am bazat pe antrenamentul meu de alergare si nu prea m-am pregatit la inot si la bicicleta. Iar acum suport consecintele. Inghit alta gura de apa. Pe langa asta, trebuie sa suport si o gramada de lovituri din partea celorlalti inotatori.

Acolo, in mijlocul lacului Siutghiol, am realizat ca m-am aruncat cu capul inainte intr-o chestie care ma depasea. Datul din maini intr-un lac, toamna, nu are nicio legatura cu inotatul in piscina incalzita si calma. Pe la jumatatea cursei, ochelarii de inot au cedat. Nu-i alesesem bine. Acum se odihnesc pe fundul lacului. Fara ochelari a fost si mai greu. Orbecaiam prin apa verde.

La un moment dat, chiar am crezut ca s-a terminat. Am simtit ca un pumnal infipt in pulpa stanga. M-am oprit. Ma tineam cu greu la suprafata si am vrut sa le fac cu mana tipilor din barcile de salvare. Dar mi-a trecut iar prin cap ca facusem o tampenie si m-am pedepsit sa termin cursa. Cu carcelul prins de pulpa, parca trageam dupa mine un rechin agatat de picior.
Am iesit ametit din apa rece si verde. Trecusera 42 de minute de la start. Am inceput sa alerg spre biciclete. Ma simteam destul de bine pentru spaima prin care trecusem. Ma astepta sotia. M-am schimbat, m-am hidratat. Am halit un tub de miere cu vitamine si m-am urcat in sa.

Culmea! Nu iesisem ultimul din apa. Inotasem mai bine decat imi imaginasem. Am inceput sa dau vartos la pedale. Nu stiu de ce, tot timpul aveam senzatia ca 40 de kilometri sunt multi doar cand ii alergi, nu si pe bicicleta. Iar ma inselasem. Crunt, de data asta. Cand trei tipi au trecut lejer pe langa mine, dand rar la pedale, dar deplasandu-se de doua ori mai repede. Am crezut ca erau super-antrenati. Dar in scurt timp au inceput sa treaca si altii la fel.

Atunci mi-am dat seama de doua lucruri: primul – ca habar n-am sa merg pe bicicleta si al doilea – ca n-am bicicleta potrivita. La fel ca si ochelarii, bicla mea arata bine, dar nu era pentru sport, ci pentru relaxare. Totusi, am decis sa termin cursa. Ma bazam pe picioarele mele antrenate. Chiar am crezut ca voi reusi, dar, cand mai aveam vreo trei kilometri, picioarele mele dragi s-au blocat. Efectiv nu le mai puteam indoi. Nu mai raspundeau la comanda. M-am dat jos de pe bicicleta si am pornit pe langa ea. Mergeam cam teapan. Am incercat sa ma asez pe marginea drumului, dar n-am putut. Intr-un tarziu, sotia, realizand ca am patit ceva, m-a reperat.

Nu eram suparat. De la inceput am realizat ca facusem o prostie. Intr-un fel, eram multumit ca o astfel de greseala nu ma costase mai mult. Nu-mi rupsesem nimic. Nu ma alesesem decat cu o usoara febra musculara.
Nici acum, la cateva saptamani dupa, nu-mi dau seama cum am putut fi atat de tampit. M-am gandit ca doar criza varstei de mijloc impletita cu cea economica poate da nastere unei astfel de inconstiente. In fond, ar trebui sa ma bucur ca am supravietuit si pot scrie despre experienta ratata a unui barbat care se apropie de 43 de ani si se comporta ca un copil. Habar n-am daca-i bine sau rau.

* Emilian Isaila este publicist si scriitor.

</p>
Vote it up
425
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza