Crima inainte de rasarit

Descopera o poveste reala, desprinsa parca din filmele politiste, care a dat peste cap viata dintr-un intreg oras
 

<p>

Cu putin inainte sa rasara soarele, acasa la doctorul Andrew Bowers a sunat telefonul. Vocea de la celalalt capat al firului era calma si inexpresiva: „E moarta.“

Desi era inca ametit de somn, Bowers, specialist in medicina interna la spitalul din Dunedin (oras situat in regiunea Otago din South Island, Noua Zeelanda), nu avea nevoie ca cel care vorbea sa se recomande, nici sa-i spuna cine murise. Puternicul accent afrikaans era al lui Colin Bouwer, psihiatrul de 49 de ani din Africa de Sud, a carui sotie, Annette, fusese internata si externata de mai multe ori, dupa ce, cu sase saptamani mai inainte, fusese adusa la spital in coma hipoglicemica.

Andrew Bowers fusese medicul Annettei Bouwer – un medic de-a dreptul socat acum. De obicei, coma hipoglicemica e cauzata de medicamentele care scad nivelul de glucoza, precum insulina. Dar Annette, care avea 47 de ani, nu suferea de diabet, iar testele de sange nu au detectat nicio urma de tratament diabetic. Dupa o a doua coma, Bowers s-a gandit ca ar fi putut avea o tumoare care secreta insulina, insa rezultatele testelor nu au fost clare, lucru care, in cele din urma, l-a determinat pe Bowers sa prescrie efectuarea unei biopsii pancreatice, cu scopul de a depista o eventuala tumoare.

Dupa interventie, nivelul zaharului din sangele Annettei a revenit la normal si, in asteptarea rezultatului biopsiei, a fost externata in decembrie 1999, chiar in Ajunul Craciunului. In afara de problema cu glicemia, era o femeie sanatoasa, iar medicii nu-i puteau spune motivul pentru care, in mod repetat, se imbolnavea atat de grav.

Acum, la mai putin de o luna dupa trecerea in noul mileniu, Bowers era uluit. „Medicul de familie a refuzat sa semneze certificatul de deces“, i-a zis Colin Bouwer pe un ton calm. Poti veni sa-l semnezi tu?“

In clipa in care Andrew Bowers a sosit la resedinta Bouwer, intrebandu-se de ce medicul de familie refuzase sa semneze certificatul de deces, a dat peste o scena care i-a ridicat si mai multe semne de intrebare decat raspunsuri. La fata locului venisera atat politia si ambulanta, cat si Anne Walsh, una dintre colegele lui Colin Bouwer, carismaticul sef al departamentului de psihiatrie de la Spitalul Dunedin, pe care colegii il descriau drept o persoana „extraordinara“ si „impresionanta“, un om cu o nemaipomenita putere de empatie.

Scena mortii era si ea tulburatoare. Annette zacea intinsa pe pat, cu cearsaful dat la o parte si patura trantita pe jos. Aceste detalii i-au sugerat lui Bowers faptul ca, inainte sa moara, Annette se zvarcolise violent, motiv pentru care internistul s-a intrebat de ce nu-i oferise nimeni ajutor.

Bouwer i-a explicat ca dormea in alta camera si nu auzise nimic, dar lui Bowers i s-a parut ciudat, pentru ca, de obicei, oamenii cuprinsi de dureri fac multa galagie. Iar cand a cerut sa i se arate glucometrul Annettei – un instrument pentru masurarea zaharului din sange –, uimirea lui s-a transformat in neliniste. Pe masura ce citea inregistrarile mai vechi pastrate in memoria aparatului, Bowers a descoperit ca, in ultimele zile, nivelul zaharului fusese extrem de scazut. Annettei ii fusese foarte rau, lucru care ar fi fost evident pentru oricine.
– Colin, ar fi trebuit sa primeasca ajutor. Ce s-a intamplat?, a intrebat Bowers.
Bouwer i-a raspuns pe un ton aspru:
– Ah, n-a vrut sa fie ajutata din cauza suferintelor pe care a trebuit sa le indure cat a fost internata.

Bowers s-a aratat foarte ferm in privinta nevoii de a efectua o autopsie, pentru a exclude o eventuala tumoare sau complicatiile post-chirurgicale drept posibile cauze ale mortii, dar Bouwer nici nu voia sa auda de asa ceva. „Certificatul trebuie semnat cat mai repede“, a insistat Bouwer, „pentru ca Annette este evreica si trebuie s-o incinerez pana la sfarsitul zilei.“
Bowers abia acum afla ca pacienta lui era evreica, dar, din cate stia el, in mod traditional evreii nu isi incinerau mortii, ci ii ingropau. Oricum, Bowers era hotarat sa nu se lase grabit de colegul sau mai experimentat, drept care a insistat ca nu va semna certificatul de deces fara sa prescrie si o autopsie. Bouwer nu a avut de ales.

Apoi, chiar cand Bowers se pregatea sa plece, Anne Walsh s-a apropiat de el.
– Ce bine ca se va face autopsia, mai ales dupa ce s-a intamplat saptamana trecuta, i-a spus ea lui Bowers.
– La ce te referi?, a intrebat-o el.
– Pai Annette l-a acuzat pe Colin ca incearca s-o omoare.

Lui Bowers nu i-a inghetat sangele in vene. (Asta avea sa se intample mai tarziu, dupa o serie de alte socuri, precum cel de la inmormantarea Annettei: la insistenta lui Colin Bouwer, internistul fusese unul dintre cei care purtasera sicriul si, cu aceasta ocazie, aflase ca sotia psihiatrului nu era evreica, ci o crestina evlavioasa.) Oricum, dupa discutia cu Anne Walsh, s-a intors la spital si l-a sunat pe procuror.

Minciunile lui Colin Bouwer erau cu adevarat extravagante – si, privite retrospectiv, de-a dreptul nerusinate –, si, totusi, oameni foarte inteligenti, multi dintre ei psihiatri priceputi in a citi caracterul si motivatiile unui om, l-au crezut pe cuvant. La scurta vreme dupa ce sosise in Otago, Bouwer le spusese colegilor sai ca, pe cand era tanar, fusese inchis fara proces de catre autoritatile din Africa de Sud, care il torturasera pentru convingerile sale anti-apartheid – ba chiar sustinuse ca il cunoscuse personal pe Nelson Mandela. (In realitate, Bouwer lucrase cativa ani pentru armata sud-africana.) Dupa moartea Annettei, psihiatrul a plecat pentru o luna in Africa de Sud, iar cand s-a intors la Dunedin, era complet chel. Sustinea ca facuse chimioterapie, deoarece fusese diagnosticat cu cancer de prostata. (O alta minciuna – dar macar aceasta avea un scop, dupa cum s-a dovedit ulterior.)

Adevarul era ca doctorul Colin David Bouwer absolvise Facultatea de Medicina la Universitatea Pretoria in 1975, dupa care se specializase in psihiatrie la Universitatea Stellenbosch. O cunoscuse pe Annette – pe atunci, fizioterapeut – la o intrunire Mensa International (organizatie ce reuneste persoanele cu un coeficient de inteligenta foarte ridicat). Era foarte inteligent si, potrivit colegilor, un bun terapeut. Intr-un interviu pentru un articol in The New Yorker, femeia care l-a angajat pe Bouwer la spitalul din Dunedin lauda „intuitia lui extraordinara“.

„E capabil sa citeasca oamenii si sa-si dea seama care le sunt vulnerabilitatile si punctele forte“, sustinea Sarah Romans, fosta directoare a Departamentului de Medicina Psihologica de la Universitatea Otago, adaugand ca Bouwer avea o „capacitate cameleonica“ de a se adapta la asteptarile oamenilor.

Masiv si cu o barba deasa, Bouwer era inzestrat cu o spontaneitate si o energie care, adaugate inteligentei sale, il faceau atragator pentru femei. Cand politia din Dunedin a inceput sa-l ancheteze, a iesit la iveala faptul ca avusese aventuri cu colegele. Dar Anne Welsh a sustinut ca si-a inceput relatia sexuala cu Bouwer abia dupa decesul Annettei si ca, inainte sa moara, aceasta nu avusese nimic impotriva prieteniei lor.

Ea era persoana complexa care s-a prezentat in fata lui Andrew Bowers la Spitalul Dunedin, in noaptea cand Annette a intrat in coma pentru prima oara. Si bineinteles ca intalnirea lor a debutat cu o minciuna.
„Mi-a zis asa: «Sunt medic. Sunt psihiatru si farmacolog», ca si cand ar fi vrut sa-mi spuna: «Si o sa-ti spun ce sa faci»“, isi aminteste Bowers, care a simtit imediat ca ceva era in neregula.

Dar impresiile lui cu privire la Annette Bouwer erau diferite de ale sotului ei. I se parea o femeie fermecatoare, inteligenta si preocupata de sanatatea ei. Nu i s-a aratat deloc ca o persoana deprimata, cu inclinatii sinucigase.
Annette era pacientul ideal, cu o singura exceptie: nu suporta mancarea de spital. „Cerea sa i se aduca mancare de acasa – era una dintre fixatiile ei“, ne explica Bowers. Iar cel care ii aducea mancarea era chiar sotul ei.

Ca scena pentru o crima, Dunedin – oras universitar –, are o atmosfera usor gotica, ce indeamna la premeditare cu sange rece. Intemeiat de prezbiterieni scotieni, dar construit cu banii cautatorilor de aur, acest port asezat pe coline are reputatia unui oras sobru, ba chiar un pic mohorat.
Probabil ca Bouwer a confundat aceasta atmosfera posomorata cu o atitudine de indiferenta. Prin comparatie cu metropolele din Africa de Sud, nu se intampla mare lucru in acel oras cu o populatie de doar 120.000 de locuitori. Intr-adevar, Bouwer i-a spus odata unui membru al familiei sale din Africa de Sud ca Dunedin ar fi locul ideal pentru a comite o crima, intrucat politia locala nu era in stare sa investigheze niciun caz complex.
Dar pietrele aruncate intr-un lac mic si linistit sunt mult mai usor de observat.

Profesorul Han-Seun Yoon este medic legist cu reputatie internationala, dar o persoana foarte modesta – probabil rezultatul educatiei sale japoneze si al celor 25 de ani petrecuti in Dunedin. Cand a depus marturie la procesul lui Bouwer, a castigat imediat simpatia juratilor, spunand, in treacat, ca vor trebui sa inteleaga in doar cateva ore lucruri pe care el le invatase in 30 de ani.

Yoon a fost cel care a examinat mostrele prelevate din pancreasul Annettei Bouwer. Si tot Yoon a fost legistul de serviciu in ziua cand Andrew Bowers a venit sa ceara ca Annette sa fie autopsiata. Legistul a simtit ca ceva era in neregula: examinarea in cadrul spitalului a unei persoane care decedase in afara lui era un lucru neobisnuit.

Cand a auzit ca ar putea fi vorba de otravire, banuielile i s-au accentuat.
Dupa ce a facut autopsia si nu a gasit nicio cauza evidenta a mortii, legistul a hotarat sa ia legatura cu autoritatile.Discutiile succesive cu politia din Dunedin n-au adus insa nicio lamurire. Nemultumit ca nu inregistreaza niciun progres, Yoon l-a tras de limba pe un ofiter de la morga si a aflat ca politia nu stia nimic despre zvonurile cu privire la otravirea Annettei.
Nefiind genul care lasa o problema nerezolvata, Yoon a luat legatura cu sergentul Brett Roberts de la departamentul de omucideri.

Oare cand incepe sa iasa la iveala o „crima perfecta“? Insistenta lui Andrew Bower in ceea ce priveste efectuarea unei autopsii a constituit un moment critic. Dar suspiciunile lui Yoon au fost cele care, pana la urma, au determinat politia sa examineze cazul mai indeaproape.

Yoon a trimis la un alt laborator mostre de tesut, sange, urina si stomac. Asupra acestora s-au efectuat teste medico-legale mai amanuntite decat cele realizate initial in cadrul spitalului. Rezultatele urmau sa fie gata in sase luni. Dar cand raportul medico-legal a fost, in cele din urma, intocmit, a constituit o adevarata bomba.

Andrew Bowers isi aminteste ca sergentul Roberts a venit in cabinetul sau cu raportul toxicologic realizat pe baza mostrelor trimise la analiza. Raportul punea in evidenta prezenta in corpul Annettei a unei mari cantitati de medicamente hipoglicemice, dintre care unul – Metforminul – era prezent intr-o concentratie de cinci ori mai mare decat nivelul maxim inregistrat de obicei la un diabetic. Acum, era limpede ca moartea Annettei nu survenise din cauze naturale.

Un rezultat tulburator? „M-as fi putut gandi ca fusese vorba de o sinucidere“, isi aminteste Bowers, „dar mi se parea improbabil.“

Privelistea de la primul etaj al sediului politiei din Dunedin, unde se afla departamentul de omucideri, este dominata de minunata turla gotica a catedralei First Church. Este o priveliste incantatoare, dar putina lume stie ca aceasta catedrala se ridica pe o platforma construita de sute de oameni, care, folosind tarnacoape si lopeti, inaltasera dealul Bell Hill cu 12 metri.

In investigatia declansata de insistenta lui Colin Bouwer se pastra ceva din spiritul inaintasilor care „mutasera muntii“ pentru a ridica lacasul. Pentru Jim Doyle, sergentul-sef care conducea ancheta, si pentru adjunctul sau, Brett Roberts, avea sa fie cel mai complex, mai exhaustiv si mai solicitant caz din carierele lor, unul aproape fara precedent la nivel international. Fiecare membru al echipei de investigatii a fost instruit de catre un doctor pensionat, specializat in subtilitatile medicale ale cazului. Instructajul a fost atat de amplu, incat o politista a fost in stare sa-si diagnosticheze copilul cu diabet.

Convorbirile telefonice ale lui Bouwer au fost puse sub urmarire. Timp de cateva luni, politia l-a investigat fara ca acesta sa stie nimic: i-a interogat in secret pe colegii lui, a recuperat toate mostrele biologice care ii fusesera prelevate Annettei pe timpul sederii ei in spital, precum si fisele sale clinice, si a facut perchezitii la toate farmaciile de la sud de raul Waitaki. Toate acestea fara ca cineva sa sufle o vorba despre ancheta.
„Stiam ca, daca lui Colin Bouwer i-ar fi ajuns la ureche zvonul ca era suspectat, ancheta ar fi fost compromisa“, ne explica Doyle. „Pentru ca  omul era un manipulator foarte abil.“ In cele noua luni de investigatii, fiecare zi le aducea politistilor noi informatii, care le permiteau sa realizeze tot felul de conexiuni surprinzatoare.

In cele din urma, au descoperit un scenariu infiorator: Bouwer – despre care fostii lui studenti marturisisera ca deschisese, la un moment dat,  o dezbatere despre comiterea unei crime perfecte prin injectarea de insulina intre degetele de la picioare ale victimei – a falsificat retete pentru a obtine medicamentele pentru otravirea Annettei. I-a administrat suficiente substante – in mancare, a presupus politia – incat sa creeze un tipar: starile de coma si internarile la spital aveau rolul de a crea iluzia verosimila a unei sanatati din ce in ce mai subrede. Politia a aflat ca, la un moment dat, Bouwer i-a trimis unui expert in otravuri un e-mail in care il intreba daca testele medico-legale puteau detecta prezenta anumitor medicamente in sange.

Comparand inregistrarile facute de glucometrul Annettei cu drumurile lui Bouwer la diferite farmacii, politia a reusit sa-si faca o imagine despre ce se intamplase in casa lor, in ultimele zile ale Annettei. „Numarul de pastile si concentratia de medicamente au crescut“, sustine Doyle. „Am descoperit ca Bouwer cumparase midazolam – drogul pe care violatorii il administreaza victimelor – si insulina cu o zi inainte de moartea Annettei.“

Si totusi, in ciuda acestui plan minutios, Bouwer si-a dat seama, probabil, ca tot ar putea starni suspiciuni. Asa ca, la momentul la care a fost arestat, avea pregatit deja un alibi.

Roberts isi aminteste de primul interogatoriu cu un pic amaraciune. Timp de cateva luni, se instruise cu privire la datele medicale, iar in saptamana dinaintea arestarii, intocmise un dosar cu intrebari. „Dat fiind ca aveam de-a face cu o persoana atat de bine pregatita, trebuia sa fiu aproape la fel de bun ca el“, spune Roberts. „Dar primul lucru pe care mi l-a spus a fost: «Brett, trebuie sa-ti spun ceva: in mai multe randuri, am cumparat medicamente sub nume false.» Ei bine, planul meu pentru interogatoriu fusese, astfel, dat peste cap complet.“

Bouwer i-a spus lui Roberts ca fusese diagnosticat cu cancer de prostata – ceea ce explica faptul ca se intorsese din Africa de Sud cu capul ras –, ca era foarte deprimat si ca stransese medicamente ca sa se sinucida. Ba chiar scrisese un mesaj sinucigas intr-un fisier de pe computerul sau. Apoi a sugerat ca, cel mai probabil, Annette descoperise medicamentele si le luase ea.

Spre surprinderea lui Bowers, multi dintre colegii psihiatrului, fascinati de personalitatea lui, erau foarte inclinati sa tina cu el. Asa ca, imediat dupa arestare, angajatii spitalului s-au impartit in doua tabere. Cand politia a sigilat cateva incaperi ale spitalului pentru a efectua perchezitii, unii medici le-au trantit usa in nas si au sustinut ferm ca „Bouwer n-ar fi putut face una ca asta“.

Oare cu ce fel de om se confrunta politia? Pentru a afla, Roberts s-a deplasat chiar in Africa de Sud, strabatand drumul de la Cape Town la Pretoria, pentru a-i interoga pe membrii familiei sale, pe fostele lui sotii si fostii lui colegi.

Imaginea  pe care a obtinut-o astfel era cea a unui sarlatan complex.
Bouwer isi falsificase notele in timpul facultatii si, o vreme, ii fusese chiar suspendat dreptul de a profesa medicina pentru ca avea obiceiul sa-si administreze petidina (un analgezic opioid – n.red.). De asemenea, in momentul intoarcerii in Africa de Sud, dupa moartea Annettei, furase retetarul medical cu antetul unui urolog, pentru a falsifica documente care sa ateste ca avea cancer de prostata.

Dar care a fost motivul lui Bouwer? La proces, acuzarea a sugerat ca voia sa obtina cei 260.000 de dolari neozeelandezi (200.000 de dolari americani) din asigurarea de viata a Annettei, dupa care sa se casatoreasca cu Walsh. (Doyle sustine ca politia o considera pe Walsh drept „un pion nevinovat“ si ca inregistrarile convorbirilor telefonice atesta faptul ca nu stia nimic de planul lui Bouwer.) Si totusi, pare o motivatie improbabila pentru o crima. Nu era o suma mare pentru Bouwer.  In plus, de ce si-ar fi facut scrupule din pricina unui al treilea divort?

„Poate n-o sa aflam niciodata“, ne explica Doyle. „Am investigat o multime de crime ale caror motive ne-au ramas necunoscute…“
La urma urmelor, e posibil ca motivul sa fi fost chiar dorinta de a comite o crima perfecta. Iar Bouwer, condamnat dupa doar trei ore de deliberari, la inchisoare pe viata, sentinta pe care si-o ispaseste acum intr-o inchisoare de langa Dunedin, aproape ca a reusit sa scape basma curata.
Daca Andrew Bowers n-ar fi insistat pentru autopsie si daca Han-Seung Yoon n-ar fi fost atat de scrupulos, moartea Annettei Bouwer ar fi fost pusa pe seama unor cauze naturale.
„Slava Domnului ca avem doi medici atat de suspiciosi!“, concluzioneaza Jim Doyle.
     
Epilog: Desprinsa parca din filme, povestea are si o urmare incredibila: la patru luni dupa arestarea lui Bouwer, fiul sau dintr-o casnicie anterioara, Colin Bouwer Jr., a fost acuzat in Africa de Sud de uciderea propriei sale sotii. Capul de acuzare a fost omucidere cu premeditare, iar fiul lui Bouwer a pledat vinovat.

</p>

Vote it up
206
Ai votat deja!Voteaza