Copii terorizati zi si noapte!

Agresorii din spatiul virtual isi terorizeaza victimele permanent. Efectele pot fi tragice. Trebuie sa facem ceva!
 
<p>Julia Bosma era speriata. Mesajele soseau incontinuu pe messenger si pe telefonul mobil. „Inchide-ti gura puturoasa!“ „O sa-ti spargem fata!“ „Stim unde locuiesti…“ Oriunde s-ar fi aflat, copila de 12 ani nu putea scapa de fetele care, in urma cu doua luni, ii fusesera prietene
Julia abia astepta sa inceapa gimnaziul in orasul olandez Haarlem, in apropiere de Amsterdam. Dorea sa-si faca prieteni noi, fete alaturi de care sa-si petreaca timpul liber si carora sa le impartaseasca secretele ei. Timp de cateva saptamani a si reusit, pana cand, in octombrie, o lectie de pian a impiedicat-o sa ajunga la intalnirea din centrul orasului. Un lucru minor a capatat o importanta exagerata si fetele s-au intors impotriva ei.
La scoala, bicicleta ei era vandalizata, iar pe holuri alti elevi o impingeau mereu de la spate. Dar mai grava era agresiunea online – la scoala si acasa, zi si noapte. Asta o ingrozea. Nu mai putea manca si nici dormi.
Nu ma simt in siguranta, isi spunea tot timpul. Dar ce putea face?
Astazi, actele de intimidare in randul elevilor trec dincolo de curtea scolii. Ca si Julia, victimele nu-si mai pot gasi refugiul nici acasa. De cand exista  telefoane tip smartphone, laptopuri si console pentru jocuri, agresorii lor navigheaza in voie prin spatiul virtual, urmarindu-le, trimitand mesaje la orice ora din zi si noapte, creandu-si identitati false si atacandu-le pe cele reale. Pentru ca lumea online este o una fara ziduri.
 „Copiii tai pot folosi acele telefoanele pe care le cumperi pentru ei nu doar ca sa tina legatura cu voi. Pot spiona. Pot face inregistrari. Aceste mobile sunt periculoase“, spune Bamber Delver de la fundatia olandeza Kinderconsument (organizatie dedicata tinerilor consumatori), coautorul cartii Generatia WiFi.
Statisticile despre cyber-agresiune nu sunt clare, unul dintre motive fiind faptul ca este, totusi, o practica recenta. „Acum doi ani, nimeni nu stia ce inseamna asta“, spune Baltazar Rodrigues, inspector in cadrul diviziei pentru infractiuni informationale a politiei portugheze. „Insa, de vreun an, politia a inceput sa primeasca cel putin o plangere pe zi.“
Un studiu al Uniunii Europene asupra activitatii juvenile in mediul online, publicat anul trecut, arata ca 6% din 25.000 de copii si adolescenti din 25 de tari au fost agresati in spatiul virtual. Romania a fost si ea inclusa in acest studiu, iar datele releva o situatie ingrijoratoare: 21% din copiii romani au fost suparati sau deranjati de ceva pe internet, 19% au fost expusi la imagini sexuale in spatiul virtual, 32% au declarat ca au comunicat pe internet cu cineva pe care nu-l cunosteau, iar 13% s-au intalnit cu un astfel de necunoscut. In tara noastra, in numai doi ani de functionare a componentei Helpline, dezvoltata in cadrul proiectului Sigur.info, au fost primite peste 620 de apeluri si sesizari. Printre problemele semnalate se numara: hartuirea si abuzul pe internet (209), furtul de date personale (142), cazurile de frauda si spam (25), pornografie (20) si santaj (20).
In unele tari europene s-au realizat o serie de studii nationale, iar concluziile arata care este amplitudinea fenomenului:
• In Olanda, aproape un sfert din copiii de 12 ani si 19% din cei de 13 si 14 ani au fost agresati in spatiul virtual, conform unui studiu care a inclus 1.250 de copii.
• In Spania, dintre cei 2.101 de copii cu varste intre 11 si 17 ani chestionati, 17,4% erau agresati prin intermediul telefonului mobil, iar 22,5% – prin internet.
• In Republica Ceha, dintre 12.500 de copii cu varste intre 11 si 16 ani, 59,4% fusesera intimidati in spatiul virtual.
• In Germania, un studiu realizat in iunie 2011 pe un esantion de 1.000 de elevi cu varsta intre 14 si 20 de ani a aratat ca 36% fusesera tinta agresiunii in spatiul virtual.
• In Rusia, un studiu ce a cuprins 1.025 de copii cu varsta intre 9 si 16 ani, a aratat ca 20% fusesera agresati atat online, cat si in afara spatiului virtual.
„Copiii rusi declara ca sunt agresati la fel de mult online ca si in viata reala“, spune Galina Soldatova, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Moscova.
Alte studii, inclusiv studiul Sofiei Buelga, profesor de psihologie sociala la Universitatea din Valencia si autoarea raportului din Spania, au inclus si fenomene precum inregistrari video postate pe YouTube si pagini create pe site-uri de socializare, precum Facebook, cu scopul de a exprima ura fata de o anumita persoana.
„In Spania este o mare problema“, spune ea. „Poti gasi pagini de internet precum Toti impotriva Mariei. Efectele pe care acestea le au asupra victimei pot avea consecinte grave, ajungand pana la sinucidere.“
Sunt povesti dureroase. Una dintre ele este cazul fetei de 12 ani, din Ungaria, care nu putea intelege de ce era evitata de colegii ei d clasa. Asta pana a aflat ca pe un site de socializare fusese creata o pagina in numele ei, plina de comentariile rautacioase pe care ea le-ar fi scris despre ceilalti.
Sau cazul baiatului autist de 16 ani din Olanda, care nu a putut protesta in timp ce colegii sai de clasa au postat pe YouTube inregistrari cu el in situatii jenante, timp de doi ani si jumatate. Cand au fost prinsi, vinovatii au declarat ca, pur si simplu, nu se asteptau ca parintii sau politia sa monitorizeze site-ul. Sau povestea gemenilor in varsta de zece ani din Bondoufle, in Franta. Chinuiti in viata reala, la scoala, de colegi care le furau ochelarii sau caietele, ei au inceput brusc sa primeasca si e-mailuri jignitoare. „Eu am ultimul cuvant, idiotule“, spunea unul dintre acestea. „Nu te mai preface ca stii sa te bati. Daca te imping cu degetul, cazi la pamant.“
Este usor sa fii agresiv in spatiul virtual, dar nu este usor sa ripostezi, asa cum a descoperit Julia din Haarlem. Fata de 12 ani simtea ca nu are cui sa-i ceara ajutorul. Dupa doua luni, a cedat si a sunat-o pe mama ei, Janine Bosma, la birou. „Pot sa vin sa te vad?“, a intrebat-o.
Janine si sotul ei stiau ca Julia avea probleme, dar nu-si inchipuiau ca sunt atat de grave. Totul o sa se rezolve, isi spuneau ei. Inteligenta, sociabila si cu o vointa puternica, Julia putea sa se apere singura. Dar, cand fiica ei a su-nat-o, Janine si-a dat seama ca avea nevoie de ajutorul lor.
– Nu ma lasa in pace, plangea Julia.
– Trebuie sa fii puternica si sa ii spui profesoarei, i-a spus Janine.
– Dar toata lumea ma va uri!
Dat fiind ca, de obicei, copiii nu sunt dornici sa-si marturiseasca problemele, nu este usor pentru profesori sa monitorizeze ce se intampla in spatiul virtual. Si cu atat mai putin sa-l controleze. „Cei mai multi profesori se simt responsabili“, spune Heidi Vandebosch, profesor asistent de comunicatii la Universitatea din Antwerp, Belgia. „Dar scolile nu stiu ce materiale trebuie sa foloseasca pentru a-i educa pe elevi in aceasta privinta. De asemenea, multor profesori le surade ideea unei campanii impotriva agresiunii in randul elevilor, dar se tem ca tehnologia pe care o vor folosi va fi prea sofisticata pentru ei.“
In Franta, profesorul de matematica Thierry Cadart afirma ca uciderea, in iunie 2011, a unei fete de 13 ani, in apropiere de Montpellier, reprezinta un exemplu tragic de motiv pentru care profesorii si parintii trebuie sa fie mai informati in ceea ce priveste interactiunile elevilor in spatiul virtual. Dupa ce victima si o alta eleva s-au certat in spatiul real si, apoi virtual, din cauza unui baiat, fratele in varsta de 14 ani al celeilalte fete, un campion local la box, a asteptat ca victima sa iasa de la scoala. Acolo a lovit-o de mai multe ori, surprinzand-o cu un upercut mortal. Acum este acuzat de crima si supus unui proces de evaluare psihiatrica.
Ca si in cazul din Montpellier, de prea multe ori se intampla ca agresiunea din spatiul virtual sa treaca de sicanari si sa ajunga la violenta. Intr-un caz recent din Rusia, cativa baieti de nici 14 ani, din apropiere de St. Petersburg, s-au infuriat pe un baiat de 12 ani ,pentru ca nu le-a adus berea promisa si a pierdut zece din cele 60 de ruble (1,50 euro) pe care i le-au dat pentru a o cumpara. L-au agresat sexual pe baiat, au filmat atacul cu un telefon mobil, apoi l-au aratat prietenilor. Un portal de stiri foarte accesat, Fontanka.ru, a postat inregistrarea pe site-ul sau. Mediatizarea cazului i-a adus site-ului un avertisment din partea autoritatilor, constituind primul pas in procesul de inchidere a unui canal media.
Intr-un alt incident, un tanar de 17 ani din Berlin a incercat, in martie, anul trecut, sa puna capat agresiunii pe care prietena lui o indurase timp de saptamani intregi. Dar intalnirea cu agresorii nu a rezolvat nimic. Un grup de adolescenti, incluzandu-i pe agresori, l-a inconjurat pe baiat intr-o statie de metrou, continuand sa-l loveasca chiar si dupa ce acesta a cazut inconstient la pamant. A stat doua zile in spital, cu hemoragie. Sase tineri au fost acuzati de vatamare corporala, in timp ce politia germana continua sa-i caute si pe ceilalti participanti la atac.
„Lumea s-a schimbat“, spune Cadart. „Telefoanele mobile sunt mai mici, elevii sunt experti in utilizarea lor, iar noi trebuie sa tinem pasul.“ Profesorii insisi pot fi tintele unor astfel de atacuri. Intr-un studiu din 2010, 47% dintre profesorii din scolile primare si secundare din Olanda au recunoscut ca au fost „ocazional“ victimele agresorilor in spatiul virtual. De multe ori, profesorii sunt filmati cand sunt sicanati in timpul orelor pana cand cedeaza, iar clipul este postat pe internet.
In ziua de azi, eforturile de a opri agresiunea in spatiul virtual se concentreaza in mare parte pe prevenire si consiliere. In Dordrecht, Olanda, la scoala elementara „Prins Bernard“, a fost lansat, in 2007, un curs intensiv de informare asupra violentei in spatiul virtual. Creat de De Kinderconsument, tinta acestuia sunt copiii intre 10 si 12 ani.
„Incercam sa le aratam ca este foarte suparator sa primesti mesaje care nu sunt adevarate sau in care sunt folosite porecle si cuvinte urate“, spune directorul scolii „Prins Bernard“, Frank Wijnbeek. „Am vrut sa ii determinam sa se gandeasca la ce fac.“
Frida Lindén, care preda copiilor de 12 si 13 ani dintr-o suburbie din orasul suedez Gothenburg, este unul dintre putinii profesori de la scoala ei care are cont pe Facebook. Prin intermediul acestuia poate sa comunice cu elevii ei fara sa ii intimideze. „Ei spun ca ma pricep“, recunoaste ea razand. „Dar orice elev din scoala noastra are calculator cu acces la internet wireless. Trebuie ca si profesorii sa invete. In scoala noastra folosim un program numit Instruire social-emotionala. Folosim filme pentru a porni discutii si vorbim mult in timpul orelor despre legislatie si actele de defaimare.“ </p>
Vote it up
496
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza