Copii pentru copii

Ioana este doar unul dintre sutele de adolescenti voluntari, care ii invata engleza pe copiii din familii defavorizate
 

In urma cu mai bine de un an de zile, Ioana Dobranici, era o alta persoana, un alt copil, sau, mai bine spus un altfel de adolescent decat cel de azi. Iar zambetul pe care i-l aduce pe fata acest gand fetei care abia a implinit 18 ani e unul de satisfactie. Ii place ceea ce a devenit, modul in care si-a schimbat viata. Cand se uita in urma, se intreaba cum de este posibil ca ea sa se fi transformat din fata care nu putea suferi copiii mai mici in educatoarea, profesoara, indrumatoarea si prietena lor. “|in minte ca inca de la varsta de zece ani, ma enervau cei mai mici ca mine. Nu stiam sa le vorbesc si nici nu voiam sa fiu in preajma lor. Nu intelegeam ce vor si nici cum sa ma port cu ei nu stiam”, isi aminteste tanara cu o privire verde in care se vede ca abia asteapta sa-ti povesteasca de micutii pe care acum ii instruieste si ii invata limba engleza.

Copil singur la parinti, Ioana a avut privilegiul unei copilarii fericite, dar, cu toate acestea abia astepta sa scape din scoala generala, unde, fiind genul de copil mai cuminte si retras nu a reusit sa-si faca prea multi prieteni sau sa demonstreze cu adevarat ceea ce poate. Intrarea la liceul Ion Luca Caragiale, din Bucuresti, i-a deschis o lume noua atat in ceea ce priveste relatiile cu cei de varsta ei, cat si relatia cu scoala, ajungand sa fie a doua din clasa.

Desi ii placea matematica, faptul ca fizica si chimia nu au atras-o in scoala generala, pentru liceu s-a indreptat spre o clasa la uman, astfel ca a trebuit sa inceapa cursuri de engleza si parintii au inscris-o la Shakespeare School, din Bucuresti, unde mergea de doua ori pe saptamana. Imediat a indragit modul de predare relaxat, sub forma unui joc.

“Era total altceva fata de scoala asa cum o stiam eu. Engleza se invata distrandu-te in acelasi timp, iar temele sunt facute sa le percepi ca pe ceva amuzant si nu o continua corvoada, asa cum se intampla in cazul scolii romanesti”, spune Ioana. A urmat patru ani cursurile de engleza, pana a ajuns pana la ultimul nivel de predare. Dar, anul trecut, chiar cand absolvea, a primit un e-mail prin care era intrebata daca ar fi interesta de voluntariat in cadrul scolii de engleza, respectiv sa tina cursuri pentru copii mai mici, in special pentru cei fara posibilitati materiale ai caror parinti nu-si permit sa plateasca cursurile unei astfel de scoli.

Eleva in clasa a X-a, Ioana, o adolescenta ce incerca sa-si descopere drumul in viata a zis totusi sa incerce desi mai pastra din senzatia unei relationari dificile cu copii mici. “Ma gandeam ca poate nu o sa le placa de mine si ca imi va fi dificil sa comunic cu ei. Dar, m-au ajut mult cursurile de pregatire care ni s-au predat inainte, special an acest scop”.

Totusi, in prima ei zi de profesoara de engleza, Ioana s-a simtit ca un fel de Gulliver in tara piticilor. Apoi incet-incet si-a intrat in rolul atat de degajat al acelui alt fel de profesor care prin distractie ii invata pe copii o limba straina. Mai mult decat atat, Ioana si-a atras si alti colegi de liceu in aceasta frumoasa initiativa. “Acum suntem aproape 100 de voluntari care facem cursuri de engleza cu cei mici, iar unii dintre ei sunt de la mine din liceu”.

Daca o intrebi despre micutii ei elevi, ochii Ioanei stralucesc de mandrie. Ii iubeste pe toti, dar unul, efectiv, a uimit-o cu adevarat. “M-a impresionat enorm copilasul acela. A invins cancerul de doua ori si se vede pe el dorinta mult mai accentuata decat a celorlalti de a absorbi mai mult si mai repede. Chiar am propus sa fie mutat la o clasa de avansati pentru ca efectiv nu mai avea ce sa invete din ceea ce trebuia eu sa predau celorlati. E mult mai matur decat cei de varsta lui. Se pare ca experienta prin care a trecut l-a facut sa vada viata in alt fel”.

In alt fel vede acum viata si Ioana, la un an de cand a decis sa fie voluntar. Si ea s-a maturizat. “Sunt mult mai serioasa, mai organizata, am mai multa rabdare, mai multa energie si acum imi plac extraordinar de mult copiii mai mici. Fiecare dintre ei vrea sa fie centrul universului si chiar sunt. Si, cumva, printr-o minune, au devenit si centrul universului meu”, spune fata zambind.

Daca o intrebi ce vrea sa faca mai departe, Ioana pare foarte determinata:" Imi voi continua studiile cu unele economice si sper ca apoi sa prind o bursa in strainatate. dar pana atunci mai e ceva timp, si nu voi renunta la ceea ce fac acum", spune ea.

Pacat, totusi, ca ne pleaca acesti copii!

Vote it up
334
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza