Citadela marelui Zimbabwe

Timp de secole, cel mai mare monument de piatra din Africa sub-sahariana a nedumerit cercetatorii 
 
<p>In Africa au existat multe civiliza\ii prospere inainte de sosirea negustorilor arabi care s-au stabilit aici in secolul XI. Cateva sute de situri cu ruine de piatra au fost descoperite intre raurile Zambezi si Limpopo, dar dintre acestea cel mai impresionant este Marele Zimbabwe, de la care isi trage numele statul modern de azi (fosta Rhodesie de Sud).
Zimbabwe este forma anglicizata a cuvantului african care inseamna „case de piatra“ desemnand ruinele din piatra, material de construc\ie neobisnuit in Africa. Complexul Marele Zimbabwe se intinde pe mai mult de 80 ha la capatul unei vai. Situl este dominat de Marea Ingraditura, marginita de un zid exterior in forma de elipsa, cu o circumferin\a de 250 m. Trei gauri inguste in zid duc spre interiorul impar\it de alte ziduri de piatra, pasaje si incaperi. Cel mai curios element al Marii Ingradituri este turnul conic de langa zidul exterior. Splendid exemplu de zidarie in piatra uscata, el are o inal\ime de 11 m si o circumferin\a la baza de 17 m. Forma seamana cu cea unui granar construit de agricultorii tribului local Shona, dar, fiind total solid, destina\ia sa ii nedumereste pe arheologi.
La circa 700 m de Marea Ingraditura, in varful unui deal de granit, este un alt complex de ruine, denumit Fortarea\a de pe Colina sau Acropolis. Trepte inguste, doar cat sa poata urca pe ele o persoana, duc la un interior labirintic ce consta dintr-o serie de mici ingradituri. ±apte pasari din steatita, despre care se presupune ca au o semnifica\ie religioasa, au fost gasite in aceste sanctuare interioare; pasarea este acum emblema na\ionala a statului Zimbabwe.
Negustorii portughezi care au venit in Africa in secolul XVI in cautarea aurului au fost primii europeni care au auzit de Marele Zimbabwe. Istoricul portughez Joao de Barros a publicat in 1552 o carte in care descrie bogatele campuri de aur gasite acolo si niste cladiri mari din piatra uscata numite „simbaoe“ de localnici.
Dupa circa 40 de ani misionarul portughez Joao dos Santos a men\ionat aceleasi cladiri in scrierile lui, relatand ca unii africani le considerau a fi ruinele minelor de aur care apar\inusera reginei din Saba sau, poate, regelui Solomon. Dos Santos credea ca erau minele de aur din Ophir, men\ionate in Biblie ca sursa a aurului regelui Solomon.
Nici un portughez nu a vazut in realitate Zimbabwe – povestirile despre existen\a sa fusesera preluate de la negustori africani. Cu toate acestea, ei au identificat pamantul biblic Ophir si ideea a fost adoptata si de al\i europeni care au perpetuat-o in literatura lor. Olandezii, care s-au stabilit in Africa de Sud la mijlocul secolului XVII, au incercat sa gaseasca ruinele de piatra ale Ophirului, dar n-au reusit.
In 1871, geologul german Karl Mauch a vizitat Marele Zimbabwe si in relatarea sa detaliata a afirmat ca erau ruinele palatului reginei din Saba. Dar in 1905, arheologul britanic David Randall-MacIver a respins brusc aceasta idee si a inceput sa excaveze Marea Ingraditura si Acropolele. El a sugerat ca, departe de a fi antic, complexul a fost inceput in secolul XI si terminat in secolul XV. Studii arheologice ulterioare au confirmat acest lucru, adaugand ca actualul sit a fost intemeiat in secolul III.
Majoritatea exper\ilor sunt de acord ca Marele Zimbabwe este african ca origine si concept, dar nimeni nu poate explica de ce a fost construit din piatra si nu
din materialele tradi\ionale, adica lemn si mal. Ruinele minelor din apropiere (de unde se extrageau metale pre\ioase) arata ca aici era probabil centrul unei culturi miniere africane, care a decazut in secolul XV. Arheologul britanic Roger Summers, care a cercetat aceste mine in 1958, a ajuns la concluzia ca metodele miniere erau identice cu cele folosite in districtul Kolar din India, sugerand ca existase o influen\a din aceasta \ara. Descoperirea unor obiecte arabe si persane a dovedit ca locuitorii din Marele Zimbabwe aveau contacte cu lumea exterioara si ca faceau probabil un nego\ intensiv. Istoricii au sugerat, de asemenea, ca in secolul IX Zimbabwe era un centru de sclavi, de unde se transportau africani in \arile arabe.
Desi s-au stabilit cateva date despre Marele Zimbabwe, ele sunt numai cateva piese dintr-un puzzle, care e departe de a fi rezolvat. Identitatea oamenilor care au construit marile cladiri este inca un mister si sunt pu\ine indicii despre cauzele abandonarii sitului.
E greu sa ob\ii dovezi reale in lipsa unei limbi scrise. Si astfel, marile ruine de piatra se inal\a in peisajul din varful colinei, ca singura dovada ramasa despre o civiliza\ie pierduta in timp.</p>
Vote it up
184
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza