Cel mai detestat nume din stiri

Tony Burman, fost sef de stiri la CBC, pariaza acum pe Al-Jazeera English pentru a aduce un nou suflu in jurnalismul american
 
<p>Sunt trei forte care modeleaza lumea, mi-a spus candva un reporter arab pe care l-am intalnit in Fasia Gaza: banii, femeile si jurnalismul.
In ceea ce priveste prima si a treia forta, se poate sa se fi referit in special la Qatar, tara a mall-urilor luxoase si a proprietatilor imobiliare sclipitoare. Un milion si jumatate de oameni traiesc pe aceasta prelungire care iese la Golful Persic din coasta Arabiei Saudite, fiind orientata spre coasta Iranului la nord-est. In ultimul deceniu, micul emirat din desert s-a remarcat pe scena mondiala mai ales investind bani intr-un domeniu surprinzator: jurnalismul. Din 1996 incoace, acest stat finanteaza Al-Jazeera, canalul de televiziune care a revolutionat mass-media din regiune. 

Al-Jazeera (in araba inseamna "Peninsula") si-a construit renumele prin faptul ca s-a opus status-quo-ului, starii de fapt de pana la ea. Primul canal de stiri din lumea araba care emite 24 de ore din 24 a fost lansat in 1996 de emirul Qatarului, la un an dupa ce il inlaturase de la conducerea tarii pe tatal sau, aflat in vacanta in Elvetia. Lovitura de stat, care a constituit inceputul unei ere a liberalizarii in emirat, nu a fost nimic in comparatie cu revolutia pe care a declansat-o Al-Jazeera. Infiintarea acesteia a insemnat includerea in discursul public din zona araba a pluralitatii punctelor de vedere, ceea ce a scandalizat pe toata lumea.
Mandatat cu misiunea de a transmite "atat o parere, cat si cealalta", intr-un amestec de stiri si talk show-uri cu participarea publicului, canalul a oferit posibilitatea de a se exprima atat comentatorilor israelieni si americani, cat si scepticilor religiosi, fundamentalistilor islamici, aparatorilor drepturilor femeilor si disidentilor politici. De aceea, si-a atras nenumarate acuzatii din toate partile: ca e instrument al Mossad-ului, al CIA sau Al Qaeda.

Era de asteptat ca aceasta televiziune sa-si faca inamici printre statele arabe. Este interzisa in Irak, Tunisia si Algeria, iar pana in vara lui 2009 nu emitea nici in Arabia Saudita. Profesorul american de stiinte politice Marc Lynch spune ca ea "a criticat mereu starea de fapt, represiunea politica sau stagnarea economica". Preluand puterea informationala din mainile liderilor de stat, a permis punctelor de vedere candva considerate eretice sa patrunda in sufrageriile si cafenelele arabilor.

Prin lansarea Al-Jazeera English (AJE), acest post isi propune sa faca la fel si in lumea vorbitoare de limba engleza. In mai putin de trei ani de la lansarea sa din 2006, AJE a devenit principalul canal de stiri din Orientul Mijlociu, care relateaza stiri din tarile in curs de dezvoltare. Fiind prima statie de televiziune din lume cu sediul in partea de sud a Globului, are o misiune indrazneata: sa inverseze fluxul de informatie, care de obicei curgea dinspre tarile bogate din nord catre tarile mai sarace de la sud de Ecuator. Astfel, si-a propus sa devina "o portavoce a celor fara voce", prin demersuri jurnalistice serioase in regiuni despre care se relateaza prea putin.
Cu 69 de birouri regionale, unde lucreaza oameni ce provin din aproximativ 50 de natiuni, si cu studiouri la Doha (in Qatar), Washington, Londra si Kuala Lumpur, AJE transmite stiri si reportaje diverse. Programul unei zile poate relata despre un trib nomad din care fac parte si principalii lideri rebeli din Darfur, un proces intentat impotriva companiei exportatoare de fructe Chiquita pentru ca a finantat grupari paramilitare din Columbia, efectele crizei financiare globale asupra producatorilor de covoare din Pakistan, cresterea masiva a vanzarilor de arme in Emiratele Arabe Unite. AJE e receptionat in 180 de milioane de locuinte, din peste 100 de tari.

Razboiul din Fasia Gaza din anii 2008 si 2009 a fost pentru Al-Jazeera English ceea ce a fost primul razboi din Golf pentru ceea ce atunci era doar o mica si prea putin cunoscuta retea de televiziune prin satelit, CNN. Fiind singurul post TV international de limba engleza cu sediul in Fasia Gaza in timpul celor trei saptamani de atacuri militare israeliene, cand si-au pierdut viata 1.300 de palestinieni si 13 israelieni, AJE avea stirile pe care toata lumea le vroia, dar nu le putea obtine, caci Israelul interzisese accesul jurnalistilor in zona de razboi. Atunci, relatarile Al-Jazeera au facut inconjurul lumii, primind premii si laude din partea mediilor de informare internationale, printre care Los Angeles Times, Le Monde si ziarul israelian Haaretz.
La Forumul Presei Arabe, organizat in Dubai in mai anul trecut, jurnalistul de investigatii Seymour Hersh a spus: "Al-Jazeera a spart viziunea monopolizanta a Occidentului asupra conflictelor din Orientul Mijlociu si nu numai. Relatarea evenimentelor din Gaza a fost cu adevarat remarcabila. Multe televiziuni n-au avut de ales si au transmis aceste reportaje si imagini, fiindca pur si simplu erau de o mare profunzime. Gaza a dovedit, daca mai era nevoie, obiectivitatea si profesionalismul Al-Jazeera".

Administratorul acestei operatiuni ambitioase este Tony Burman, fost redactor-sef la CBC News, televiziunea publica din Canada. Jurnalist pana-n maduva oaselor, el si-a inceput cariera la finele anilor ’60, ca reporter la ziarul Montreal Star, unde tatal sau era editor de stiri.
Angajat de CBC ca producator radio-TV la inceputul anilor ’70, si-a luat o pauza de un an, perioada in care a lucrat ca freelancer in America de Sud. Apoi s-a alaturat din nou televiziunii publice canadiene. Reporter de teren curajos, el s-a facut remarcat ca producator in anii ’80 si, la inceputul anilor ’90, cand a relatat de pe teren conflictele din America de Sud, razboiul civil din Sudan, eliberarea lui Mandela din inchisoare in Africa de Sud si foametea din Etiopia. In cele din urma, a fost numit sef al departamentului pentru Europa, devenind ulterior manager. Ca sef al departamentului de stiri, a fost genul de lider pe care jurnalistii erau recunoscatori sa-l aiba alaturi.

Burman a demisionat de la CBC in 2007, dupa 35 de ani de cariera. "S-a spus atunci ca a plecat ultimul mare jurnalist din echipa de conducere", povesteste Beth Haddon, colega cu Burman la CBC, in anii ’80. "Tony a reprezentat jurnalismul de calitate, caracterizat prin corectitudine, echilibru, verificarea stirilor si discurs public."
Burman are reputatia ca isi apara jurnalistii cand reportajele lor starnesc controverse. Si nu se teme sa isi asume pozitii controversate daca exista probe care le sustin. Asemenea calitati il ajuta nu numai sa conduca acum departamentul global de stiri al AJE, ci si campania de patrundere pe piata media din Canada si SUA, unde companiile de cablu si satelit nu sunt dispuse sa se asocieze cu un canal de televiziune care mult timp a fost perceput drept "Televiziunea terorii".

Miscarea lui Burman a venit intr-un moment cat se poate de bun, cand presa occidentala se afla intr-o criza fara precedent, deoarece, pentru prima data de la aparitia televiziunii, aceasta incepe sa-si piarda statutul dominant. Confruntandu-se simultan cu scaderea incasarilor din publicitate si diminuarea audientei, care se indreapta spre internet, chiar si titani ai printului ca Boston Globe sau New York Times se lupta sa ramana pe piata, in timp ce altii si altii pier pe zi ce trece. Birourile din strainatate au fost cel mai afectate de masurile de reducere a costurilor, atat in presa scrisa, cat si in televiziune.
Dar Al-Jazeera si-a propus sa deschida zece birouri noi anul acesta, inclusiv unul in Canada, pe care Burman il considera foarte important. El crede ca, daca AJE a primit licenta de emisie in Canada, va fi mult mai usor sa incheie acorduri de transmisie cu retelele de cablu, care inainte se fereau de ei.

Felul in care Al-Jazeera English a relatat conflictul israeliano-palestinian a adus acest post in atentia lumii, dar a si reprezentat o sursa majora de opozitie la adresa sa. Frank Dimant, vicepresedinte executiv al B’nai Brith Canada, o organizatie evreiasca, a declarat pentru saptamanalul Jewish Tribune: "Intrarea unui post ca Al-Jazeera de limba engleza in locuintele canadienilor nu poate decat sa ofere inca o supapa pentru o inversunata propaganda antiisraeliana. Al-Jazeera afirma ca e un mijloc de informare nepartinitor, dar nu pacaleste pe nimeni".
Burman insa spune: "Argumentul ca Al-Jazeera English nu ar trebui sa emita in America de Nord fiindca, citez, «este antisemit», e unul fals". Anul trecut, el s-a intalnit cu liderii evreilor din Canada si au cazut de acord sa stabileasca un comitet consultativ, care sa le asigure o voce in continutul editorial al emisiunilor AJE. Ulterior, Congresul Evreilor din Canada, care facuse lobby insistent impotriva licentierii versiunii de limba araba a postului, a decis sa nu se mai opuna cererii canalului Al-Jazeera English de a obtine licenta de emisie in Canada. Si organizatia B’nai Brith s-a decis, in final, sa nu se impotriveasca intrarii AJE pe piata media din Canada, cu conditia de a face parte si ei din comitetul consultativ.
Pentru Tony Burman, controversa e pretul pentru jurnalismul indraznet. Al-Jazeera, crede el, "va fi un post controversat in fiecare clipa a existentei sale. Acesta este, in mare, si scopul ei: sa tina lucrurile in fierbere, oferind un teren propice pentru schimbare".</p>

Vote it up
129
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza