Ceasuri elvețiene - precizie la secundă

O călătorie interesantă în lumea ceasurilor elvețiene
 

Telefonul mobil a înlocuit de mult ceasul de mână, ca instrument de indicare a orei exacte. Totuşi, industria ceasurilor din Elveţia continuă să fie înfloritoare. Autorul acestui articol a făcut o incursiune fascinantă în lumea unui produs de care nu mai avem, de fapt, nevoie.

„Acest mecanism nu va trece testul“, spune o femeie îmbrăcată în halat de laborator. Pe ecranul din faţa ei, unul dintre câmpurile cu indicatorii de performanţă s-a înroşit. În jur de 5% dintre mecanismele de ceasuri trimise pentru certificare pică testul oficial. La următoarea încercare, pe ecran apare doar culoarea verde: nu este nimic în neregulă la acest lot.

În ziua în care vizitez laboratorul, este verificată acurateţea a 39.350 de mecanisme de ceas. Le Locle, un orăşel elveţian aflat aproape de graniţa cu Franţa, găzduieşte unul dintre cele trei laboratoare administrate de Contrôle Officiel Suisse des Chronomètres (COSC). Procesul de certificare durează 15 zile.

„Verificăm funcţionarea fiecărui mecanism, în raport cu valori de referinţă furnizate de trei ceasuri atomice“, spune directorul laboratorului, Andreas Wyss.

Un mecanism care trece testul este recompensat cu valorosul certificat COSC, primind astfel dreptul de a fi etichetat ca fiind „cronograf“. Rolex, una dintre cele mai mari mărci din lume, are pe cadranele ceasurilor sale inscripţia „Superlative Chronometer Officially Certified“. Acest producător elveţian trimite absolut toate ceasurile pentru a trece rigurosul proces de certificare COSC. De aceea, cronografele sunt considerate elita mondială a ceasurilor.

Lumea ceasurilor este împărţită în două: ceasurile electronice cu cuarţ şi cele mecanice. Piaţa bunurilor de larg consum este plină de ceasuri alimentate cu baterii, mecanismul acestora având ca element principal un cristal de cuarţ. Ceasurile mecanice sunt alimentate de energia unui resort spiralat. Oscilaţiile sunt reglate de o serie de componente - rotoare, punţi, sisteme de roţi dinţate, arcuri - astfel încât limbile să se mişte în jurul cadranului în ritmul dorit.

Spre deosebire de ceasurile cu cuarţ, cele mecanice nu au nevoie de o baterie pentru a funcţiona. În schimb, arcul spiralat este tensionat fie manual, folosind un buton numit coroană, fie automat, folosind energia furnizată de mişcarea mâinii celui care poartă ceasul. Pentru asta sunt necesare sute de piese mici. Unele având mai puţin de doi milimetri.

Ceasurile trimise pentru examinare la laboratorul COSC din Le Locle ajung acolo fără carcase, dar bine protejate în capsule de plastic.

– Astfel se elimină, pe cât posibil, factorii perturbatori, explică Wyss.

Testarea se face într-un mediu controlat, unde nu pătrunde praful. Temperatura ambiantă, presiunea aerului şi umiditatea sunt verificate la fiecare zece secunde.

Trecem prin camerele termoizolate, unde sunt păstrate mecanismele ceasurilor. Când Wyss deschide uşa, suntem întâmpinaţi de un jet de aer cald şi uscat. „Treizeci şi opt de grade“, spune el, arătând spre un cărucior cu sute de mecanisme.

În camera următoare, mecanismele sunt răcite la opt grade. Sunt expuse acestor două temperaturi câte o zi, apoi petrec celelalte 13 zile la 23 de grade Celsius, aşezate în diferite poziţii.

„Mecanica este afectată de gravitaţie şi de temperatură, iar aceşti factori au impact asupra acurateţii. Cu cât un ceas este mai bun, cu atât este mai puţin perturbat de schimbări“, spune Wyss.

Ca un ceas să poată fi cronograf, mecanismul lui nu trebuie să devieze cu mai mult de 0,6 secunde pe zi în timpul testării termice. Nu trebuie să o ia înainte cu mai mult de şase secunde sau să rămână în urmă cu mai mult de patru secunde pe zi.

Eu nu port ceas la mână. Ca să aflu cât e ora, e suficient să arunc o privire la ecranul telefonului. Acesta se sincronizează cu acelaşi sistem de referinţă utilizat de laboratorul de teste din Le Locle, deci ar putea trece şi cel mai dificil test de acurateţe. Nu există ceva mai precis. Totuşi, piaţa de ceasuri cronograf creşte constant: în ultimii 30 de ani, numărul de mecanisme care au primit certificarea a crescut de peste şase ori, ajungând la 1,7 milioane anual.

În Elveţia se produc mai multe ceasuri cronograf decât oriunde altundeva în lume. Testul standardizat efectuat de COSC se supune normelor internaţionale ISO 3159. Testarea cronografelor are loc şi la Besançon, în Franţa, sau la Glashütte, în Germania.

Dar COSC a început să restricţioneze, acum câţiva ani, procesul de testare exclusiv la mecanisme fabricate în Elveţia şi destinate ceasurilor elveţiene. Asta s-a întâmplat când producătorii din Asia au început să inunde piaţa cu ceasuri ieftine cu cuarţ. Ceasurile mecanice erau considerate demodate. În următorul deceniu, aproape două treimi dintre cei 90.000 de angajaţi din industria elveţiană a ceasurilor şi-au pierdut slujbele.

Cum se face însă că peste 55.000 de oameni lucrează iar în această indus-trie? Întrebarea îşi găseşte răspunsul într-o călătorie în „Valea Ceasurilor“, numele informal dat bastionului elveţian al ceasurilor din regiunea Jura, şi la Ludwig Oechslin care, la momentul vizitei mele, era pe cale să se retragă din funcţia de director al Muzeului Internaţional al Ceasurilor, din oraşul La Chaux-de-Fonds. Redresarea industriei de ceasuri, explică Oechslin, nu se datorează doar succesului repurtat de Swatch, marca de ceasuri atât de bine promovată şi comercializată.

„După un fel de paralizie indusă de şoc, fabricanţii au început să transforme dezavantajele aparente ale mecanismelor lor scumpe şi complexe în atuuri. În prezent, ceasurile mecanice sunt purtate cu mândrie, în loc să fie ascunse“, spune Oechslin.

În anii 90, el a fost unul dintre primii care au creat ceasuri cu carcase transparente, pentru a se vedea mişcările mecanismului.

Mai târziu, s-a alăturat companiei Ulysse Nardin, pentru a realiza un ceas – Freak – care nu avea mare lucru în afară de mecanism: nici cadran, nici limbi. „Întreg mecanismul se mişcă astfel încât să indice trecerea timpului. Mecanica şi designul sunt unul şi acelaşi lucru“, povesteşte entuziasmat bărbatul de 62 de ani.

Ceasul ca ornament. Nicio altă marcă nu promovează această filozofie mai bine decât Greubel Forsey. Nu ai cum să ratezi clădirea aflată în mijlocul câmpului, la jumătatea distanţei dintre Le Locle şi La Chaux-de-Fonds: un copac din sticlă care se ridică din pământ. Cine lucrează aici are nevoie de multă lumină.

La Greubel Forsey lucrează 110 persoane, printre care şi Irène Arendo. În sala de şedinţe cu lambriuri de lemn, aflată într-o veche clădire de patrimoniu, conectată printr-un pasaj subteran la noua anexă a clădirii, Irène îmi spune: „Nu cumperi un ceas mecanic pentru a şti cât e ceasul. Îl porţi pentru că apreciezi meşteşugul şi tradiţia. Contează aspectul şi frumuseţea mecanismului“.

Compania înfiinţată de francezul Robert Greubel şi de englezul Stephen Forsey, cu zece ani în urmă, produce doar 100 de ceasuri pe an. Cel mai ieftin model costă vreo 263.000 de euro. Şi asta nu pentru că ceasul ar fi încrustat cu diamante. Preţul reflectă anii petrecuţi pentru proiectarea produsului şi cele nouă luni necesare pentru fabricarea lui.

Irène lucrează pentru Greubel Forsey de opt ani. Cunoaşte fiecare operaţie din procesul de fabricaţie a unui ceas. A învăţat meseria la Bordeaux. Acum, la 35 de ani, studiază pentru masterul în orologerie, la Universitatea de Ştiinţe Aplicate şi Artă din Elveţia. Centrul universitar afiliat acestei facultăţi, HES-SO HE ARC, este singura instituţie care desfăşoară studii post-universitare pentru inginerii ceasornicari.

Nu o deranjează faptul că, probabil, nu-şi va permite niciodată să cumpere unul dintre ceasurile produse de patronii ei. Preferă să colecţioneze ceasuri vechi, deşi rareori le poartă.

E nevoie de mai multe săptămâni de lucru meticulos şi extenuant pentru a asambla miniaturalele opere de artă formate din atât de multe de piese. Văzând complexitatea unui mecanism de ceas, cu toate rotiţele lui minuscule, realizez că e mult mai poetic decât să te uiţi la telefonul mobil. Şi mai e şi sentimentul minunat că, purtând un astfel de ceas, controlezi, într-un fel, trecerea timpului.

Vote it up
226
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza