Ce se intampla cu clima?

Anul trecut s-au inregistrat cele mai calde inregistrate vreodata, de la inceputul masuratorilor meteorologice, in 1880 
<p>Concluzia apartine unui raport al Centrului National pentru Date Climatice din Statele Unite, citat de AFP. Astfel, lunile martie, aprilie si mai 2010 s-au inregistrat temperaturi-record, iar temperatura combinata a pamantului si a oceanelor a fost cu 0,68 grade Celsius mai mare decat media secolului XX.

Chestiunea nu mai e doar o profetie a vestitorilor sfarsitului lumii: planeta noastra se incalzeste tot mai tare si vor fi consecinte serioase pentru omenire. E cunoscut deja ca temperaturile medii sunt in crestere inca de pe la mijlocul secolului trecut, iar intre anii 1995 si 2006 s-au inregistrat 11 dintre 12 cei mai fierbinti ani de cand au inceput sa se efectueze regulat masuratori ale temperaturii. Cat de mult se incalzeste sau se raceste planeta noastra depinde in mare masura de stratul de aer din jurul ei: amestecul potrivit de dioxid de carbon, condens si alte gaze din atmosfera este cel care asigura un climat constant pe Terra. Razele soarelui patrund prin aceasta atmosfera pana pe Pamant si-i incalzesc suprafata. Aceasta reflecta o parte din razele solare, in timp ce o alta parte din ele este retinuta de gazele din atmosfera, incalzind-o. Fara acest efect de sera, temperatura medie de pe planeta noastra s-ar situa undeva la minus 18 grade Celsius.

Dupa spusele multor cercetatori, acest echilibru ar fi periclitat: noi, oamenii, consumam foarte multa energie si ardem pentru ea cantitati uriase de petrol, gaz si carbuni. La arderea acestor materii prime este emanat in atmosfera, printre altele, si dioxid de carbon (CO2). Gazul acesta, impreuna cu alte gaze de sera, are efectul unui pulover de lana: cu cat e mai mare densitatea lor in aer, cu atat mai putina caldura se pierde. Iar concentratia de CO2 din atmosfera a crescut cu peste 30% in ultimii 250 de ani. Consecinta: planeta se incalzeste din ce in ce mai tare.

Oamenii de stiinta nu mai au nicio indoiala  asupra acestui lucru, peste tot inregistran- du-se  temperaturi mult mai mari decat in ultimii 2.000 de ani, atat in perioadele calde, cat si in cele reci. Iar temperaturile in crestere topesc ghetarii din munti si pe cei de la poli. Nivelul oceanelor a crescut in secolul XX cu 10-20 de centimetri la nivel global si este in continua crestere. Iata si motivul pentru care coastele trebuie asigurate cu diguri mai inalte. Regiuni joase precum Bangladesh sau delta fluviului Gange ori ca a Nilului pot deveni nelocuibile in urmatorii ani. Si milioane de oameni ar trebui evacuati si stramutati in alte zone. Consecintele politice ale unor asemenea migrari sunt de neinchipuit, fiind similare cu cele ale unor mari secete sau foamete.

Pro si contra
“Specialisti renumiti au prezis ca ne raman mai putin de zece ani pentru a diminua drastic emisiile gazelor in atmosfera.” Al Gore, Premiul Nobel pentru pace (2007)

“Cresterea frecventei si intensitatii evenimentelor extreme, o consecinta a fenomenului de incalzire globala.” Ion Sandu, directorul Administratiei Nationale de Meteorologie

“O politica a reducerii drastice in consumul de energie ar aduce cu sine urmari economice dezastruoase.” Iain Murray, Institutul pentru Initiativa Privata, Washington

“Avantajele economice ale unei reduceri a consumului de emisii CO2 ar putea fi mai mari decat costurile provocate de aceasta.” Rajendra K. Pachauri, presedinte Comitetul IPCC

Dispute
Dezbaterile dintre experti se invart in jurul contributiei umane la incalzirea  globala. Specialistii de la Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei (IPCC), institutie infiintata, in 1998, de Organizatia Meteorologica Mondiala, nu se indoiesc, de exemplu, de faptul ca de vina pentru cea mai mare parte a schimbarilor climatice este pofta de energie extrem de mare a oamenilor. Realizand un simplu calcul, au ajuns la concluzia ca temperaturile din secolul urmator vor creste cu pana la 2,4 grade, chiar daca emisia de CO2 ar scadea din 2015 la nivel mondial. Tot ei cer o reducere drastica a emisiilor de CO2. Analistul Iain Murray, de la Institutul pentru Initiativa Privata, o organizatie care sustine piata libera in Statele Unite, se teme, pe de alta parte, ca pagubele economice ale unei asemenea reglementari ar putea fi mult mai mari decat dezavantajele unei incalziri globale.

Discutii exista si in ceea ce priveste planul de actiune. Tarile puternic industrializate, responsabile pentru cea mai mare parte a emisiilor de CO2,  incep macar partial sa reduca din emisiile gazelor toxice. ~n schimb, state in plina dezvoltare, precum China sau India, inregistreaza un grad de emisii in crestere si-si cer dreptul la propria dezvoltare industriala, pentru a ajunge si ele in „liga intai“ a puterilor economice. Problema bunastarii  ascunde un mare potential de conflict, iar acest lucru s-a vazut in decembrie la Conferinta de la Copenhaga, cand nu s-a reusit semnarea unui acord international obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru combaterea schimbarilor climatice.
~n decembrie 2009, 45.000 de experti si politicieni din intreaga lume s-au intalnit la Copenhaga in incercarea de a gasi o solutie pentru a combate schimbarile climatice.

Ce va fi in viitor
Protocolul de la Kyoto reglementeaza pentru statele UE o emisie de CO2  in medie cu 8% mai mica fata de anul 1990, pana in anul 2012. Valorile pentru fiecare stat in parte variaza: Germania, de exemplu, urmeaza sa faca o economie de 21%, Romania de numai 8%. Tot in aceeasi idee a fost introdus in 2005 si asa-zisul negot de emisii.  Fiecarui stat ii este alocata o anumita cantitate de gaze de sera pe care  ii este permis sa le emita in fiecare an. Statele care emit mai putin isi pot vinde drepturile de emisie
altora. Printre acestea se numara si tara noastra, care a inregistrat  o puternica reducere a capacitatii industriale dupa Revolutie.

Dupa calculele facute de forumul de experti IPCC ale Natiunilor Unite, nivelul marii va creste pana in anul 2100, in functie de cantitatea de gaze emise, cu 20 pana la 60 de centimetri. Romania a pierdut deja  2.400 de hectare de plaja in ultimii 35 de ani. Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, sustine ca aceasta ar putea chiar disparea complet in urmatorii 22 de ani, daca nu se intervine rapid.

Cert e ca o scadere semnificativa a nivelului poluarii nu va putea fi obtinuta fara a lua in calcul metode noi de obtinere a energiei, precum cea solara, eoliana sau hidro. Teoretic, razele solare ar fi arhisuficiente pentru a potoli foamea de energie a omenirii. Concernele energetice de top planuiesc, de exemplu, sa construiasca,  in cadrul asa-zisului proiect  Desertec, centrale solare uriase in Sahara, care sa alimenteze cu energie Europa, Orientul Apropiat si Africa de Nord pe viitor. Pana si centralele atomice sunt mai putin nocive pentru planeta decat sursele obisnuite de energie: ele nu emit decat 4-9 % din emisiile de CO2 ale unei centrale cu carbuni de aceeasi capacitate. </p>

Vote it up
344
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza