Canalul Casiquiare

Este singurul canal natural din lume care leaga doua sisteme fluviale importante traversand cumpana apelor
 
<p>
Daca arunci o crenguta in apele mocirloase ale fluviului Orinoco, in inima padurii tropicale din sudul Venezuelei, ea ar putea ajunge in cele din urma in Oceanul Atlantic prin delta fluviului, la sud de insula Trinidad. Dar aceeasi crenguta are una din patru sanse sa ia o cale diferita spre mare.
La circa 320 km de la izvor, Orinoco este sugrumat intr-un canal ingust dintre doua conuri stancoase izolate, cate unul pe fiecare mal. Astfel constrans, fluviul navaleste intre aceste obstacole si, dupa ce scapa, coteste brusc spre sud-vest si se imparte in doua. Trei patrimi din apa sa coteste din nou spre nord, continuand sub denumirea de fluviul Orinoco; restul intra intr-un canal lat de 46 m, care este impins in malul sudic de presiunea apelor de inundatii.

Aici incepe canalul Casiquiare. O crenguta supta de aceasta conducta unica poate pluti 355 km pana cand canalul se uneste cu Rio Negro, un afluent al Amazonului, dupa care se varsa in Atlantic prin delta Amazonului, la aproape 1.600 km sud-est de delta Orinoco-ului. Geografii nu cunosc un alt canal precum Casiquiare. Se pare ca este singurul canal natural din lume care leaga doua sisteme fluviale importante traversand cumpana apelor (pamantul care separa doua bazine de rauri) dintre ele.

Dupa ce se desprinde de Orinoco, Casiquiare serpuieste spre sud-vest intr-o serie de meandre, marginite pe ambele parti de paduri tropicale. Marindu-si volumul datorita afluentilor, canalul formeaza o serie de torente si cand ajunge la Rio Negro, atinge latimea de 530 m. In multe alte parti ale lumii, acest canal ar fi considerat un rau propriu-zis, dar in America de Sud, Casiquiare pare mic in comparatie cu alte sisteme fluviale uriase ale continentului.

Misionarii si conchistadorii care s-au luptat cu jungla pentru a cuceri pamant si aur pentru Spania – si suflete de indieni pentru Dumnezeu – au fost primii europeni care au relatat despre ciudatul canal care unea doua mari fluvii. Manati de goana dupa aur, primii exploratori au facut diverse tentative de a localiza legendarul lac Parima in luncile de la est de Casiquiare, pe ale carui maluri se credea ca se afla cetatea Manoa, care includea El Dorado.

Cand, in 1639, un preot misionar numit Padre Acuña a povestit prima data despre un canal care lega Orinoco din nord cu Rio Negro din sud, nimeni nu l-a crezut. O suta de ani mai tarziu, preotul iezuit Joseph Gumilla a publicat The Orinoco Illustrated (Orinoco ilustrat), un jurnal care continea hartile unui mare lant muntos inaccesibil, care, sustinea el, se afla intre sistemele fluviale Orinoco si Amazon. In 1744, negustorii de sclavi portughezi au indrumat un alt explorator pe Casiquiare, din Orinoco spre Rio Negro, si au relatat calatoria lui la Academia de Stiinte a Frantei. Dar parintele Gumilla a refuzat sa admita existenta canalului si a publicat o replica indignata, Orinoco Illustrated – and defended (Orinoco ilustrat si aparat). S-au organizat alte expeditii in urmatorii 20 de ani, dar Alexander von Humboldt (1769-1859), considerat de Charles Darwin „cel mai mare calator stiintific al tuturor timpurilor“, a fost cel care a adus dovezi decisive ale existentei canalului Casiquiare.

Impreuna cu insotitorul sau, botanistul Aimé Bonpland, Humboldt a intreprins studii botanice, zoologice si geologice in America de Sud intre 1799 si 1804. In 1800 ei au urcat pe canal de la Rio Negro intr-o canoe mare, vaslita de o echipa de indieni. Humboldt a considerat cele zece zile in care a ajuns la Orinoco cel mai nenorocit episod al intregii expeditii.

Orinoco si Casiquiare sunt rauri „albe“, impanzite de insecte; apele limpezi, intunecate, ale raurilor „negre“, sunt, prin contrast, acide si relativ lipsite de viata. Pentru expeditia Humboldt, calatoria de la intunecatul si acidul Rio Negro la apele mai albe ale canalului Casiquiare a insemnat inmultirea insectelor pe masura ce inaintau spre nord. Europenii se infasurau in cearsafuri si se ungeau cu unsoare ranceda de crocodil incercand in zadar sa scape de muscaturile insectelor. In cele din urma, dupa zece zile de suferinta, canoele au ajuns la Orinoco. Humboldt dovedise clar ca nu exista un lant muntos.
</p>
Vote it up
345
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza