Camera comorilor

Fosta splendoare a unei vechi vistierii regale straluceste mai puternic dupa restaurarea unei parti a Palatului Regal din Dresda
 
<p>Se aud ecouri de pasi in camera exterioara a tezaurului. Un zumzet de voci soptite umple incaperea. Turisti de pe toate continentele privesc fermecati comorile care lucesc in lumina blanda: inelul-sigiliu al lui Martin Luther, Biblia regelui suedez Gustav Adolf, bolul de aur al tarului Ivan cel Groaznic, relicve ale istoriei mondiale. "Great!"; "Magnifique!"; "Berauschend!", exclama vizitatorii in toate limbile pamantului.
Acest festin de comori medievale si renascentiste din camera exterioara a tezaurului de la Palatul Regal din Dresda (Dresden Residenzschloss) este doar preludiul unei opere baroce in mai multe acte. Creatorul este Friedrich August I (1670-1733), cunoscut ca Augustus cel Puternic, print de Saxonia si, mai tarziu, ca Augustus al II-lea, rege al Poloniei. A fost un conducator cu un apetit pentru prestigiu si cu o lipsa de moderatie care nu si-au gasit egal nici macar in epoca monarhiei absolutiste. Numarul amantelor acestuia este legendar, iar numarul copiilor pe care i-a avut cu ele este la fel de fabulos. Se spune ca acest despot a lasat in urma sa cateva sute de copii cu sange regal si o colectie inestimabila de pietre pretioase si bijuterii.

Pentru a adaposti aceasta colectie, Friedrich August a transformat vistieria saxona intr-un asa-numit "Depozit Secret". In secolul al XVI-lea deja era cunoscuta ca Vistieria Verde, datorita verdelui-aramiu care imbraca peretii. Wettin, Casa Regala saxona, isi expunea inca de atunci comorile in splendidele camere, saloane si holuri, dar numai pentru un grup restrans si select de oameni. De exemplu, in decembrie 1755 si in ianuarie 1756, au fost 20 de vizitatori: 15 aristocrati - dintre care opt nobili polonezi -, trei comercianti straini si doi invatati din Dresda.
Camera exterioara a vistieriei, in care nobilii din secolul al XVIII-lea nu puteau intra decat dupa ce isi predau sabiile, are acum sistem de securitate cu monitorizare video si climatizare. Accesul "este limitat la 120 de persoane pe ora - in total 960 pe zi", spune dr. Stephan Adam, de la Colectiile de Arta ale Statului, din Dresda. "Expertii in sisteme de climatizare au calculat numarul de oameni pe metru patrat la care instalatia poate face fata, precum si care este capacitatea la care aerul conditionat trebuie sa functioneze ca sa compenseze pentru caldura degajata de vizitatori."
Dupa vreo zece secunde, un murmur usor anunta deschiderea usii de sticla catre punctul principal de atractie: vechea Vistierie Verde. Incepe o calatorie in timp, spre epoca regalitatii.
Patrundem imediat in atmosfera crepusculara a Camerei de Chihlimbar. Primul exponat care ne atrage atentia este un bufet de chihlimbar din Konigsberg, datand din anul 1728, pe care Friedrich Wilhelm I al Prusiei i l-a daruit "dragului sau frate" Augustus cu ocazia vizitei pe care acesta i-a facut-o la castelul din Berlin la 2 iunie 1728. Pe langa acesta, stralucesc in penumbra misterioasa diverse obiecte de arta produse in atelierele din Konigsberg si Danzig (Gdansk): cupe si figurine, lanturi si scoici, ghirlande de trandafiri, cufere si sicrie. Aurul de la Marea Baltica, galben ca mierea, este sensibil la lumina.

La cativa pasi distanta, lumina blanda a zilei strabate vistieria. Apoi, trecand prin Camera de Fildes, razele se strecoara printre usi. O suprafata totala de 400 de metri patrati de oglinda va capta privirile vizitatorilor care strabat eleganta sala de primire, atat de utila si incantatoare in vremurile rafinamentului regal. Podelele de marmura lucesc, candelabrele de cristal scapara scantei, oglinzile inclinate sclipesc, scoicile argintii licaresc, bijute- riile stralucesc. Regele Augustus s-a inconjurat de cele mai extravagante bogatii in timpul vietii.
Desi destinul lui politic nu a fost la fel de sclipitor, a fost considerat drept unul dintre cei mai importanti regi ai Europei. Era dornic oricand sa isi puna la incercare forta fizica. Cand avea chef, il scotea pe trambitasul curtii pe fereastra tinandu-l doar intr-o mana. Se spunea ca putea sa rupa potcoavele ca pe bete, sa infasoare farfuriile de argint ca pe clatite si sa smulga limba ursilor cu mana goala.
Inima vechii vistierii este Sala Pietrelor Pretioase, care se intinde pe 212 metri patrati. Sub stucatura de secol XVI a tavanului se iau la intrecere pentru a castiga atentia vizitatorilor baldachine sculptate, o galerie de portrete ale stramosilor din neamul Wettin, ornamente de cristal cu perle mari, neslefuite, si cupe incrustate cu pietre pretioase.

Ca toate comorile lui Friedrich August, aceste obiecte de pret nu sunt decat in aparenta dedicate unui scop practic. Niciodata saxonii sau descendentii lor nu au baut din cupele facute din cochilii de melc marin sau din oua de strut, niciodata nu s-au atins buzele cuiva de vreo halba de argint decorata cu fildes. Dovada ca lucrurile asa vor sta si in viitor sunt cei de la serviciul de paza al Colectiilor de Arta ale Statului, postati la fiecare cativa metri de aceste obiecte. Majoritatea exponatelor nu sunt protejate de pereti de sticla. Dar camere de filmare ascunse si un sistem de alarma supravegheaza fiecare centimetru patrat.
Nu doar sistemele de securitate i-au preocupat pe saxoni. A fost nevoie de 45 de milioane de euro, cinci ani de munca intensa si o multime de proiectanti, evaluatori, firme de constructii, restauratori si artizani pentru a aduce vistieria regala a comorilor la stralucirea pe care o avea inainte de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Colectia a fost adusa inapoi din Rusia in anul 1958. Fusese luata in mai 1945 de "comisia pentru trofee" a Armatei Rosii. In 1974 a fost expusa la Dresden Albertinum, un muzeu situat pe malurile Elbei, pe Brühlsche Terrasse. La vremea respectiva, Palatul Regal era inca un morman de daramaturi si funingine. Abia in 2004 a fost posibila prima expozitie in noua Vistierie Verde, de la etajul superior. Vechea Vistierie Verde, acum restaurata, se afla la primul nivel, chiar dedesubt, si a fost deschisa in luna septembrie a anului 2006.
De atunci, peste un milion si jumatate de vizitatori s-au inghesuit sa vada cele doua parti ale expozitiei. Cei mai inversunati clienti asediaza casa de bilete pana la apusul soarelui, ca sa prinda mult ravnitele bilete pentru vechea Vistierie. Stephan Adam spune entuziasmat: "Zilele de vacanta si sambetele sunt aproape toate rezervate de vizitatori care s-au inscris pe listele noastre pana la vara viitoare".

Dar cei pentru care aceasta parte din fabuloasa calatorie prin timp este deocamdata inaccesibila, exista totusi sansa de a vizita etajul superior si de a privi fascinati bogatiile de aici. In noua Vistierie Verde nu se aplica aceeasi regula a unui numar restrans de vizitatori pe zi.
Ceea ce fascineaza aici sunt creatii artistice valoroase, ceasuri, cupe, piese care vorbesc despre arta prelucrarii lemnului si obiecte rare si stranii ca samburele de cireasa sculptat. In prima camera, Camera Electorilor, o fregata de fildes, a carei velatura in fir de aur este lucrata cu mare delicatete, pare sa navigheze prin valuri de lumina. Un strungar de la curte, Jacob Zeller, a creat aceasta miniatura in jurul anului 1620 pentru strabunicul lui Augustus cel Puternic. Straniile creatii de fildes din aceasta incapere amintesc de picturile suprarealiste ale lui René Magritte.
Spre surpriza lor, multi vizitatori americani si japonezi descopera ca, de fapt, cultura "nemtalailor" nu se rezuma doar la ceasuri cu cuc, sorturi de piele, case din paianta si legende cu Lorelei. Cutreiera prin incaperile din Camera Comorilor ca si cand ar fi in transa. Sunt uimiti de "Serviciul de cafea din aur". Acest serviciu pentru cafea si ceai din aur masiv numara 45 de piese si este rezultatul a patru ani de munca. Bijutierul curtii de la Dresda, Johann Melchior Dinglinger, a lucrat aceste piese pretioase pentru domnul si stapanul lui si le-a prezentat la festivalul de Craciun din 1701.

Mai departe, vizitatorii raman fara cuvinte in fata unei replici a "Casei Regale din Delhi", o alta opera de arta creata de Dinglinger. A fost realizata intre anii 1701 si 1708 si reprezinta ziua de nastere a marelui mogul din India, Aurengzeb, si palatul acestuia. Acest mare despot oriental, un contemporan al lui Augustus cel Puternic, troneaza pe un munte de bijuterii. Demnitarii din regat sunt reprezentati stand alaturi de mogul, cu suita si cu servitorii lor. Augustus a platit pentru aceasta piesa la fel de mult ca pentru construirea Palatului Moritzburg: 58.485 de reichstaleri. Un muzician din orchestra din Dresda castiga doar 300 de taleri pe an in perioada respectiva.
Intr-un final se ajunge in Cabinetul Watzdorf, unde se afla stralucitorul ac de palarie cu celebrul Diamant Verde, cea mai mare piatra pretioasa de acest fel din lume. Pentru aceasta podoaba de 41 de carate, fiul si succesorul lui Friedrich August, regele Augustus al III-lea al Poloniei, a sustras in 1741 din banii statului. Pretul obiectului a fost de aproximativ 400.000 de taleri, adica o data si jumatate din valoarea constructiei Frauenkirche, catedrala din Dresda. Cand regele Friedrich cel Mare al Prusiei a aflat, se spune ca ar fi ridiculizat apetitul celuilalt cap incoronat pentru fast si pentru fleacuri. Dar probabil ca "Batranul Fritz", cum era el poreclit cu afectiune, era doar un pic invidios pe seamanul sau.</p>

Vote it up
142
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza