Când animalele se poartă ca oamenii

Nouă poveşti care prezintă animalele în cele mai interesante ipostaze
 

Urşilor Panda le place să hoinărească

Există oare ceva mai simpatic decât un pui de panda? Poate, doar un copilaş drăgălaş. Până şi cuvântul panda e drăguţ. De fapt, puii se comportă uneori asemenea copiilor: dorm în aceleaşi poziţii şi pun preţ pe degetul lor mare (ursuleţii panda îl folosesc pe al lor pentru a ţine bambusul la care ronţăie toată ziua). Panda sunt timizi din fire. Chinezii au poreclit animalul Miss Panda pentru comportamentul său sfios, ursuleţul obişnuind să-şi ascundă faţa cu o lăbuţă sau să-şi acopere capul când întâlneşte un străin. De asemenea, ei sunt şi jucăuşi: conform unui site chinezesc de călătorii, urşilor panda le place să hoinărească prin gospodăriile aflate la munte şi să-şi bage nasul în oale şi tigăi. Deşi la maturitate devin solitari, hoinărind singuri şi întâlnindu-se doar o dată pe an, pentru a se împerechea, le place şi să se cuibărească lângă alte animale. Dacă li se oferă ocazia, vor dormi alături de animale domestice, la fel ca noi!

 

Balenele spun „mulţumesc“

În fiecare iarnă, timp de aproape douăzeci de ani, Michael Fishbach, director la organizaţia Great Whale Conservancy, a călătorit alături de alţi cercetători pe Marea Cortez, din largul coastelor de vest ale Mexicului, pentru a studia balenele albastre şi pe cele cu cocoaşă. În 2011, el şi echipa lui au observat o balenă cu cocoaşă prinsă într-o plasă de pescuit şi au petrecut mai multe ore încercând să o elibereze. După ce au reuşit, balena a înotat alături de barca lor timp de o oră şi a făcut vreo 40 de salturi afară din apă – era felul ei de a le mulţumi.

 

Pisica îşi cinsteşte stăpânul

O ramură de salcâm, şerveţele de hârtie şi o ceaşcă de plastic sunt doar câteva dintre darurile pe care Toldo, o pisică devotată de trei ani, gri cu alb, le-a pus la mormântul fostului ei stăpân, Iozzelli Renzo, în Montagnana, Italia, în fiecare zi, începând cu septembrie 2011, când bărbatul a murit. Renzo a adoptat-o pe Toldo dintr-un adăpost, când pisica avea trei luni, iar cei doi au dezvoltat o legătură trainică. După ce Renzo a decedat, Toldo a urmat sicriul la cimitir, iar acum „face de gardă“ la mormânt timp câteva ore, din când în când, spune familia lui Renzo.

 

Câini care conduc maşini

Trei câini din Noua Zeelandă au condus recent o maşină Mini Cooper modificată, cu aproximativ 30 de km/h, pe un circuit amenajat pentru cursele de maşini. Inginerii au înălţat schimbătorul de viteze şi pedalele şi au adăugat mânere la volan. Cascadoria a reprezentat o campanie a Societăţii din Auckland pentru Prevenirea Cruzimii împotriva Animalelor, având ca scop demonstrarea inteligenţei canine şi creşterea numărului de adopţii din adăposturile de animale. După luni de antrenament şi, bănuim noi, multe pungi cu bunătăţi, Monty, un schnauzer uriaş, Porter, un metis de ciobănesc scoţian, şi Ginny, o corcitură de ogar scoţian, au urmat comenzile dre-sorilor şi au băgat maşina în viteză, au apăsat pe acceleraţie şi au condus volanul cu labele. De când filmul cu acest test-drive a apărut online, toţi cei trei câini au fost adoptaţi.

 

O pisică însoţeşte un câine orb

După ce Terfel, un Labrador Retriever maroniu, de opt ani, din Nordul Ţării Galilor, Marea Britanie, a făcut cataractă anul trecut, câinele a început să se lovească de ziduri şi de mobilă. Curând, câinele, care fusese atât de energic pe vremuri, îşi petrecea majoritatea timpului în culcuşul lui, incapabil să-şi mai vadă singur de drum. Dintr-un capriciu, stăpâna lui Terfel, Judy Godfrey-Brown, a lăsat o pisică fără stăpân, pe care a numit-o Pwditat, să se aciueze pe lângă casa ei. Felina a ales drumul cel mai scurt pentru câine şi a început să-şi folosească labele pentru a-l conduce pe Terfel în grădină. Acum, cele două animale, care aveau mici şanse de prietenie, dorm împreună, iar Pwditat îl ajută pe Terfel să meargă acolo unde îşi doreşte.

 

Marmote care se împrietenesc cu un băieţel

O colonie de marmote din Alpii Austriei s-a ataşat de Matteo Walch, un băieţel de opt ani a cărui familie îşi petrece vacanţele în zonă. Marmotele din Alpi sunt cele mai mari din specia lor, uneori cântărind până la şapte kilograme. În mod normal, ele bat din cozi, ţipă şi fluieră pentru a le avertiza pe celelalte marmote dacă apare vreun pericol. Dar, în cazul lui Matteo, comportamentul lor a fost complet diferit, permiţându-i băiatului să le hrănească, să le mângâie şi chiar şi-au atins reciproc nasurile! „Privindu-le, simt că intru în conexiune cu natura“, spune Matteo. Mama băiatului a fotografiat interacţiunea dintre fiul ei şi marmote de când Matteo avea doar patru ani şi era mai aproapiat de dimensiunea lor.

 

Leilor le pasă de părul lor

Conform lui Peyton M. West, expert în evoluţia şi comportamentul animalelor, leoaicele curtează activ lei cu coama bogată, în special seara, când este vremea pentru socializare şi îngrijire. Desigur, în zilele noastre, această discriminare a chelboşilor este dezavuată de femei şi bărbaţi, dar leii au rămas de modă veche. Când izbucnesc conflicte între membrii unui clan de lei, animalele cu plete curgătoare beneficiază de un tratament special.

 

Maimuţe care socotesc

Dacă maimuţele capucin ar fi condus lumea, poate că am fi putut evita recenta criză economică. În cadrul unui experiment condus de Keith Chen la Universitatea Yale, SUA, maimuţele capucin au demonstrat că pot înţelege preţurile şi bugetele, ca şi dorinţa de a evita pierderile când li s-a cerut să cumpere mâncare cu jetoane. Maimuţica din imagine arată ca şi cum şi-ar verifica acţiunile la bursă pe un telefon inteligent.

 

Porumbeii îşi servesc ţara

Viteza şi simţul orientării i-au făcut pe pinguinii mesageri foarte căutaţi în timpul Războaielor Mondiale, aceştia fiind cele mai decorate animale din istoria militară. Treizeci şi doi de porumbei mesageri au primit medalia Dickin, o distincţie britanică care răsplăteşte curtoazia sau devotamentul animalelor în timpul războiului. În prezent, porumbeii se culcă pe laurii lor. Ei au căzut în dizgraţia cadrelor militare şi nu mai sunt folosiţi de armată – cel puţin în zilele noastre.

 

Fotograful Tim Flach a realizat portrete de animale pentru cartea sa, More Than Human (imagini reproduse cu permisiunea Abraham Books, abrahambooks.com).

Vote it up
208
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza