Boala care ne fura vietile

Pentru toti cei atinsi de Alzheimer, se intrevede ajutor si speranta
 
<p>
Intr-o zi, incerci sa citesti o carte, dar nu intelegi cuvintele. Apoi te ratacesti chiar in vecinatatea casei. Se poate intampla chiar sa nu-i mai recunosti pe cei pe care ii iubesti. Trupul tau e inca aici... dar tu ai plecat.
Maladia Alzheimer a fost identificata, pentru prima data, in 1906, de savantul german Alois Alzheimer. In prezent, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca ar fi 18 milioane de oameni care sufera de diferite forme ale acestei boli. Se estimeaza ca numarul va creste la 34 de milioane pana in 2025. Impactul asupra societatii va fi urias.

Persoanelor din categoriile de risc sau care sufera deja de aceasta boala, ori celor care au in grija un bolnav, le prezentam cele mai importante sfaturi pentru a preveni boala, dar si pentru a intarzia simptomele. Afla cum poti face fata acestei maladii, dar si informatii despre tratamentele eficiente, din prezent si viitor.

Cum stii daca e vorba despre Alzheimer?
Oricine se poate chinui, din cand in cand, sa-si aminteasca titlul unui film vechi ori numele unei cunostinte. Sau chiar ce cauta cand deschide frigiderul. Dar simptomele afectiunii cu numele de Alzheimer sunt mult mai dramatice decat pierderile ocazionale de memorie.

Oamenii care au Alzheimer in stadiu incipient nu sunt capabili sa faca ceea ce obisnuiau sa faca, cum ar fi sa plateasca facturi sau sa socoteasca banii necesari pentru cumparaturi. Un studiu publicat anul trecut in Jurnalul Asociatiei Medicale Americane (Journal of the American Medical Association) caracterizeaza simptomele drept „metoda canarului in mina de carbune“, semnaland astfel inceputul dementei (n.r.: pe vremuri, minerii purtau cu ei canari in colivii, pentru a detecta gazele de mina care ucideau mai intai pasarile). Simtul mirosului se diminueaza mult inainte ca boala sa apara. Iar debutul ei poate sa-i determine pe unii sa devina foarte suspiciosi cu persoanele in care avusesera intotdeauna incredere. 

Daca tu sau cineva drag tie prezinta simptome asemanatoare, mergi la medic pentru o evaluare. De obicei, medicul testeaza memoria folosindu-se de teste cognitive standard. Intrebarile variaza, dar pacientul poate fi pus sa numere descrescator de la 100 din sapte in sapte, de exemplu, sau sa scrie invers cuvinte obisnuite. Daca aceasta sarcina se dovedeste a fi prea dificila, doctorul va dori probabil sa faca alte teste, inclusiv o scanare RMN a creierului.

Chiar daca nu este folosita la scara larga, analiza lichidului spinal este considerata unul dintre cei mai clari indicatori ai bolii. „Se masoara nivelul de proteine implicate in Alzheimer, iar rezultatul, combinat cu cel de la RMN, ofera un diagnostic corect in 85-90% dintre cazuri“, sustine Kaj Blennow, medic si profesor in neurochimie clinica la Spitalul Universitar Sahlgrenska, din Suedia. 

Cum tratezi simptomele
Daca Alzheimerul este diagnosticat, exista medicamente puternice care trateaza simptomele, incluzand Aricept, Exelon si Mentamine.
Aceste medicamente pot imbunatati memoria si pot reduce simptomele temporar, spun multi experti, dar nu dau rezultate la toata lumea. Conform declaratiilor profesorului Blennow, „evolutia pe termen lung nu este bine cunoscuta“, iar boala probabil ca va reveni in cele din urma. Doctorul tau poate sa-ti recomande un program de exercitii. Cateva studii sugereaza ca exercitiile ar putea ajuta la incetinirea evolutiei bolii, chiar si dupa aparitia simptomelor.

Tot medicul tau ar putea, de asemenea, sa-ti recomande anumite vitamine. Un studiu recent arata ca o doza mare de vitamine B12 si B6 incetineste rata de contractie a creierului si intarzie subrezirea memoriei cu pana la doi ani. 
O noua bautura medicinala, Souvenaid (facuta din nutrienti esentiali si incluzand acizii grasi omega 3), este  acum in probe clinice si se asteapta sa fie disponibila, in curand, pe baza de reteta, in Europa si in America. Dupa 24 de saptamani, persoanele cu Alzheimer intr-un stadiu incipient, care au baut Souvenaid, au inregistrat scoruri mai bune la testele de memorie decat cei care au consumat lichid placebo.

Greselile din cercetare pot duce la succes
Oamenii de stiinta invata, adesea, la fel de mult din greseli, pe cat invata din succese. In ultimii 20 de ani, majoritatea cercetarilor facute in privinta medicamentelor pentru Alzheimer s-a concentrat pe incercarea de a curata placile de proteine amiloide din creierul persoanelor bolnave. Dar multe din aceste medicamente nu au avut cine stie ce efect. „Noi, cel putin, nu am auzit pana acum de vreunul care sa aiba succes“, spune dr. Wendy Noble, de la King’s College din Londra.

Imensul esec al unui vaccin pentru aceasta afectiune i-a determinat pe savanti sa-si indrepte cercetarile intr-o noua directie. In 2002, testele clinice pentru vaccin au fost oprite, dupa ce mai multi pacienti au murit din cauza unor efecte secundare. 

Dupa mai bine de patru ani, nu se inregistrasera imbunatatiri semnificative in cazul voluntarilor pentru vaccin care, in timp, au murit din cauza bolii. Dar autopsiile au aratat ca doi dintre acesti pacienti nu mai aveau, practic, placile in creier. Prin urmare, vaccinul a reusit sa elimine placile, dar, cu toate astea, altceva continua sa le distruga creierul. „Acel altceva s-a dovedit a fi o alta proteina, numita tau, care creeaza o incurcatura intre celulele creierului. „In ciuda absentei placilor amiloide, patologia tau ramane“, spune dr. Noble.

Cercetatorii au ajuns la o concluzie surprinzatoare: odata ce dezordinea provocata de tau ajunge la un anumit nivel, procesul de distrugere a celulelor „poate sa continue fara placi“. Informatia ii apartine lui John Hardy, profesor in neurostiinte la Institutul de Neurologie UCL, din Londra. 

Prin urmare, se stie acum ca exista un punct fara intoarcere, dupa care curatarea placilor nu mai are sansa de a stopa boala. Dar nimeni nu stie deocamdata care este cu exactitate acel punct. E posibil ca, in ideea de a opri Alzheimerul, un medicament tintit pentru placi sa poata fi recomandat inainte ca primele simptome – si primele dezordini – sa apara. Asta nu inseamna ca medicamentele nu ar trebui sa fie tintite pe placi, dar se pare ca tintirea lor reprezinta doar o parte din rezolvarea problemei.
Si ceea ce completeaza cocteilul medicamentos al viitorului e faptul ca unele medicamente au fost deja directionate impotriva buclucasei proteine.

Tratamente de viitor
Mai multe companii farmaceutice sunt pe cale sa-si indrepte cercetarile catre evolutia proteinei tau si a dezordinilor produse de aceasta.
Epothilone D este, mai degraba, asemanator agentului Taxol in chimioterapie si a fost recomandat initial in lupta contra cancerului. Spre deosebire de Taxol, Epothilone D poate sa patrunda in creier – lucru esential pentru combaterea deteriorarii celulelor creierului. In testele pe cobai, s-a descoperit ca Epothilone D exact asta face, reusind sa incetineasca pierderea memoriei. Noscira, o companie biofarmaceutica spaniola, testeaza in acest moment un medicament care combate dezordinea provocata de proteina tau, Tideglusib, pe 308 pacienti cu Alzheimer, in 55 de spitale din cinci tari. Si medicamentul Davunetide, produs de compania canadiana Allon si destinat dezordinilor facute de tau, inregistreaza, se pare, succese pe un esantion mic de pacienti cu pierderi usoare ale memoriei.  

Cercetatorii studiaza Alzheimerul din mai multe puncte de vedere si nu se concentreaza doar pe prezenta unor proteine anormale in creier. Ei au descoperit deja ca exista si alti factori care duc la pierderea memoriei. Unul dintre acestia este insulina, esentiala in functionarea creierului. In diabet, corpul nu produce suficienta insulina, ori nu foloseste insulina cat sa functioneze normal. Insulina actioneaza aproape ca un nutrient in creier.

Acest fapt i-a determinat pe anumiti cercetatori sa incerce sa picure adanc insulina prin narile unor voluntari, ca aceasta sa ajunga la creier. Intr-un mic studiu facut pe persoane cu Alzheimer incipient pana la moderat, insulina pare sa incetineasca deteriorarea creierului.

Cercetari recente in domeniul epilepsiei indica si o alta directie. Neurologii de la Universitatea California  au raportat ca, prin stimularea unor electrozi implantati in creier la un mic esantion de pacienti cu epilepsie, acestia au fost capabili sa-si imbunatateasca memoria si chiar sa invete lucruri noi. Un alt studiu arata ca plasturii cu nicotina cresc atentia celor cu pierderi temporare ale memoriei, iar un medicament bazat pe nicotina se afla deja in primele stadii de cercetare. 
Luna de luna, noi informatii se adauga la acest puzzle.

Marturii

Viata cu Alzheimer

Tania Lovinescu, 88 de ani, poeta si prozatoare, a scris romanul Ma numesc Alzheimer, dupa ce sotul ei s-a imbolnavit, la 50 de ani:

"Sotul meu avea 50 de ani, era atat de tanar si, dintr-o data, nu a mai stiut cine e, unde e, ce face. Tocmai se refacuse dupa un atac de cord pe care-l avusese la 37 de ani. Am fost cu el la un doctor, care a pronuntat un cuvant pe care nu-l auzisem in viata mea: Alzheimer. Acum, il aud, din pacate, mult prea des.

In zilele in care nu eram foarte fericita, pentru ca se adunasera probleme – doi copii la scoala, sotul bolnav –, nu-mi dau seama cum mi-a venit aceasta indrazneala, pentru ca eu ma consideram doar un  gazetar de treaba, imi faceam meseria, am adunat poezii si am facut o carte care a starnit valuri: Arpegii de toamna. In loc sa cante bucuria vietii, acea carte prezenta lucruri grave“, a povestit scriitoarea, intr-un interviu pentru Jurnalul National.

Dupa mai multi ani, Tania Lovinescu incepe sa scrie textele pentru melodiile lui Florin Bogardo. „Succesul mi-a dat atata putere, incat boala nu a mai avut dimensiunile ei atat de tragice, ci a devenit una din componentele vietii mele.
Cand am scris romanul Ma numesc Alzheimer, am primit foarte multe scrisori de la femei. Cartea descrie pas cu pas viata familiei noastre, cu evolutia implacabila a bolii si cu eforturile noastre disperate de a gasi solutii acolo unde nu puteau fi gasite. Nu s-a descoperit motivul pentru care apare si, ceea ce este ciudat si ce spun doctorii, e ca adevarata boala o fac cei de 50 sau 60 de ani. Pentru ca la 70 de ani, 80, de acum vorbim de batranete, senilitate, oboseala. Exista un tratament care incetineste si daruieste oarecum viata, dar mi se pare prea putin “.
Ma numesc Alzheimer, roman scris in Israel si aparut in 1995 la Bucuresti, este dosarul psihologic al unei boli fara crutare, ce loveste „varsta a treia“, nimicind aspiratiile intregii familii, degradand relatiile cuplului, facand din ritualurile calde ale caminului un jalnic si patologic substitut. Romanul a cunoscut un  mare succes.

Gabriel Prudent, 78 de ani, din Franta, patron al unui mic magazin, a avut grija de sotia sa, Bernadette, pana la moartea ei, la 76 de ani:

"Am intalnit-o pe frumoasa mea Bernadette in 1958, intr-o sala de dans. Era insotita  de un coleg, iar ochii ei ma implorau s-o salvez. Am invitat-o la dans. Acesta a fost inceputul.
Ne-am casatorit in 1959, am avut trei copii si, mai tarziu, am inceput afacerea impreuna. Bernadette era o iubitoare a muzicii clasice, ii placeau cartile si plimbarile prin padure. Era inalta si eleganta. Am fost mandru de faptul ca-i eram sot.
Intr-o zi, in 1993, Bernadette a mers la o plimbare si s-a ratacit, pierduta, timp de trei ore. A fost diagnosticata cu Alzheimer. Apoi, boala a progresat. Bernadette se ratacea chiar si in propria casa. Am angajat un manager pentru afacerea noastra, ca s-o pot ingriji tot timpul. Doua ore pe saptamana ma ajuta o femeie platita de primaria locala. In afara de asta, n-am primit niciun ajutor.
Cu cat simptomele bolii se agravau, cu atat aveam mai putini prieteni. Eram disperat sa vorbesc cu cineva, dar pana si pentru copiii nostri boala ajunsese un subiect tabu.
Mi se intampla mai des sa-mi pierd rabdarea cu ea, lucru pentru care m-am urat dupa aceea. Dar erau si nopti in care trebuia sa schimb cearsafurile de doua ori si sa curat podeaua.
La sfarsitul lui 2006, apasat de vina, am dus-o pe Bernadette la un sanatoriu. Am vizitat-o zilnic, timp de doi ani. Intr-o zi, cand am ajuns, o sora a anuntat-o: „Doamna Prudent, iata-l pe sotul dumneavoastra“. Bernadette s-a uitat la mine si a tresarit: „Nu va cunosc, domnule. Nici macar nu sunt maritata. “ Stiusem ca aceasta zi va veni. Dar nimic nu te pregateste cu adevarat pentru asta."

Jouko Alho, 64 de ani, din Finlanda, membru fondator al Circului Nuokku, diagnosticat cu maladia Alzheimer in 2005:

"Nu mi-a trebuit niciodata o agenda. Aveam totul in capul meu. Dar, la un moment dat, dupa operatia de bypass pe care am suferit-o la sfarsitul anului 2002, sotia mea a observat ca incepusem sa uit lucruri. Tot ea a contactat un doctor.
Pentru ca multi oameni au, de regula, probleme cu memoria dupa o operatie la inima, medicul mi-a facut cateva teste de memorie si o scanare a creierului. Stiam ca ceva nu este in regula, dar nu-mi imaginam cat de grava e problema. Scanarea creierului a aratat ca o parte din hipocampus era de culoare gri. Acele portiuni nu mai functionau. Mi s-a spus ca e posibil ca mintea si memoria mea sa fie distruse. Aveam Alzheimer.
M-am panicat. Sa lucrez cu copiii la circ era viata mea, iar asta insemna ca trebuie sa ma pensionez. Am cedat afacerea angajatilor mei mai devreme decat as fi planificat. Si am alunecat intr-o adanca depresie.
In cele din urma, am mers la o intalnire  a asociatiei locale a celor loviti de Alzheimer. Cineva de acolo a intrebat: De ce nu faci cateva dintre trucurile tale de magie? Asa ca am facut. Si asta m-a scos din disperare. Mi-am dat seama ca, daca mai pot face trucurile, inca sunt eu. 
Acum exersez trucuri pentru propria mea sanatate si pentru a aduce bucurie celor care sunt in suferinta si care nu-si permit sa plateasca. Doctorul a zis ca ultimul lucru pe care il voi pierde vor fi abilitatile mele de magician, pe care le-am cultivat de pe vremea cand eram inca un pustan. Dar memoria mea de scurta durata a disparut intr-atat, incat adesea mi se intampla sa fac doi pasi si sa nu mai stiu pentru ce. Asta ma sperie un pic. Dar scriu tot ce e important in jurnalul meu, iar lucrul acesta ma ajuta foarte mult.
Sunt convins ca sotia mea poate sa spuna mai multe despre momentele acelea intunecate, in care nici ma-car nu mai stiam unde sunt. De cateva ori m-am pierdut si de atunci nu am mai iesit din casa neinsotit.
Acum traim o viata simpla, o zi e la fel cu cealalta. Dimineata ne verificam agenda. Rareori ne gandim dincolo de ziua respectiva."

Ce anume ajuta la prevenirea sau intarzierea dementei?

Studii recente arata cum sa-ti intaresti sistemul de protectie al creierului. Cele mai multe metode se refera la cateva schimbari simple in modul de viata, unele dintre acestea putand fi de ajutor chiar si dupa ce apar primele simptome.Interesant este faptul ca cele mai multe dintre solutiile pe care le-au identificat cerce-ta-torii pentru a preveni sau a intarzia Alzheimerul – incluzand aceste schimbari in sti-lul de viata – reduc, de asemenea, si inflamatia. Este oprita astfel deteriorarea celulelor creierului, ce conducea la boala. De exemplu, se stie ca exercitiile fizice sunt utile ca antiinflamator, iar adultii mai in varsta care fac sport regulat au un risc mai scazut de a-si pierde memoria, potrivit mai multor studii.
Iata cum poti sa-ti intaresti sistemul protector al creierului:
– O dieta bogata in peste, fructe, nuci si legume cu frunze verzi reduce inflamatiile cronice. Totodata, scade si riscul de Alzheimer, afirma un studiu facut pe 2.000 de adulti si publicat anul trecut, in aprilie 2011, in Archives of Neurology.
– Oamenii care iau regulat medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina, sunt mai putin predispusi la Alzhei-mer.
– Cafeaua si consumul moderat de vin pare sa protejeze creierul, asa cum bauturile cu un continut ridicat de alcool au un efect contrar.
– Cei cu studii superioare si cei care vorbesc curent doua limbi tind sa aiba o rata mai mica in a ajunge la dementa. Chiar daca educatia nu poate preveni si nici impiedica formarea unor proteine anormale ori stoparea inflamatiei creierului, Kaj Blennow spune ca in creierele celor educati s-ar putea face totusi suficiente conexiuni pentru a fi restabilite zonele afectate.

Descoperire: cum se propaga dementa

PE 1 februarie 2012, cercetatorii de la Universitatea Columbia, din New York, si cei de la Universitatea Norvegiana de Stiinta si Tehnologie din Trondheim au anuntat ca descoperirile lor ar putea schimba modalitatea de tratare a Alzheimerului. Ei au demonstrat ca boala se propaga in creier de la prima celula afectata la urmatoarea si tot asa... Afecteaza, practic, fiecare celula conectata cu o alta,  pe un drum predictibil, ducand astfel la distrugerea abilitatii de a gandi si de a-si aminti a pacientului.

Cercetatorii o stiu deja de multa vreme: cu cat simptomele sunt mai puternice, cu atat este afectata o parte mai mare a creierului. Dar majoritatea cercetarilor s-a concentrat pe placile proteinelor beta amiloide.
Placile se formeaza intre celulele creierului, iar cercetatorii cred ca acestea interfereaza cu semnalele care se transmit de la o celula la alta si duc la proasta functionare a celulelor, care, in cele din urma, mor. Se pare ca aceste placi apar cu zeci de ani inainte ca simptomele sa-si faca aparitia.
Mai exista o proteina anormala, numita tau, care distruge celulele din interior. Aceasta proteina pare sa ruineze celulele relativ rapid. Iar deteriorarile cauzate de proteina tau par sa se instaleze odata cu primele simptome ale bolii. 

In creierul unor persoane care au murit in stadiile de inceput ale bolii, aceste dez-ordini anormale au fost gasite intotdeauna intr-o regiune mica a creierului, numita cortex entorhinal. Pacientii care sunt in stadii avansate ale bolii au, de asemenea, dezordini in acea mica regiune – dar si in altele care vin in contact cu aceasta. Cei care au murit in ultimele stadii aveau afectate, practic, toate celulele din zona gandirii si memoriei, pe portiuni care erau toate conectate intr-un anume fel la acea mica zona a cortexului.

Totusi, cercetatorii nu au putut dovedi ca maladia Alzheimer se raspandeste cu adevarat. Poate, spun unii, toate celulele creierului dezvolta Alzheimer in acelasi timp, dar unele rezista mai mult timp, in timp ce altele mor mai devreme.

Apoi, cercetatorii au implantat proteine umane anormale tau chiar in regiunea incriminata a creierului - cortexul entorhinal - unor cobai modificati genetic. Ei au observat cum celulele umane tau au trecut din acea regiune a creierului in urmatoarea, celula cu celula.
In natura, soarecii nu pot dezvolta proteine tau umane, asa cum nu-si pot dezvolta brate sau picioare de om. Daca celulele tau umane se dezvolta intr-o alta regiune a creierului unui soarece si nu acolo unde cercetatorii au pus-o prima data, singura explicatie este aceea ca s-au raspandit din celulele introduse de specialisti.
Inca nu se stie care este legatura dintre placi si acele dezordini anormale, dar exista niste teorii. „Multi experti cred ca placile sunt precum tragaciul care poate declansa boala, iar acele dezordini anormale, criminalul care se ocupa de executarea celulelor“, spune Karen Duff, cercetator doctor la Universitatea Columbia .
De ce sunt aceste descoperiri importante? Daca cercetatorii inteleg cum progreseaza boala, atunci ei vor sti ce fel de medicamente ar putea-o opri. Astfel, este posibil ca, intr-o zi, anumite pastile sa aiba capacitatea sa „blocheze boala in stadii incipiente“, spune Karen Duff.

</p>
Vote it up
252
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza