Bilet catre cosmos

Pentru 1.000 de euro pe minut, si tu poti calatori acum in spatiu. Afla de la noi cum
 
<p>
Ca om de afaceri de succes, care detine imobile in Luxemburg, Jean Ries isi permite sa zboare cu propriul avion cu patru locuri. Barbatul, in varsta de 51 de ani, tata a patru copii, a inceput sa zboare de la 15 ani. El a infiintat o fundatie care le da sansa celor imobilizati in scaune cu rotile sa experimenteze euforia de a pilota un avion si a inaugurat primul muzeu al aviatiei din Luxemburg. 
„Zborul este marea mea pasiune“, spune el, dar a fost o pasiune din care lipsea ceva.
„Cand aveam noua ani, ma uitam la televizor cum Neil Armstrong si Buzz Aldrin paseau pe Luna, in 1969. De atunci imi doresc sa ajung in spatiu.“

Acum, a venit si vremea lui. Jean Ries este unul dintre primii 100 de oameni care s-au inscris sa devina astronauti la compania magnatului Richard Branson, Virgin Galactic, cea dintai linie spatiala comerciala din lume. Conform atestatului primit in urma programului de pregatire, Ries ar putea sa iasa din atmosfera Pamantului si sa experimenteze imponderabilitatea la 110 kilometri altitudine, in zbor suborbital, pana la finele lui 2012.

In cei 50 de ani de cand Iuri Gagarin a iesit pe orbita Pamantului, intr-o capsula mica, pe 12 aprilie 1961, alti 520 de barbati si femei din 38 de tari l-au urmat in spatiu. Compania Virgin si-a propus sa trimita in spatiu peste 500 de astronauti pe an. „Voi fi primul din Luxemburg“, spune Ries cu mandrie.

Dar compania Virgin nu foloseste obisnuita tehnica a rachetelor teleghidate de la sol. Va lansa la mare altitudine VSS Enterprise, dintr-o nava-mama revolutionara, numita VMS Eve. Aceasta are doua fuselaje identice, asezate la distanta unul fata de celalalt si unite printr-o aripa de 42,6 metri, ceea ce o transforma in cea mai mare aeronava din fibra de carbon construita vreodata. Pilotata din fuselajul din partea dreapta, e de patru ori mai rezistenta decat otelul, dar cantareste de patru ori mai putin si poate transporta o incarcatura de aproximativ 16.000 de kilograme.

Incarcatura aceasta este, de fapt, nava spatiala reutilizabila VSS Enterprise, de 18,2 metri lungime. Aceasta va fi purtata la o altitudine de 15.000 de metri, inaltime de la care se va lansa, cu sase pasageri si doi piloti, cu o viteza de patru ori mai mare decat cea a sunetului, dincolo de linia Kármán, la 100 de kilometri distanta de Pamant. Acolo unde incepe in mod oficial spatiul.

Cum testele de zbor s-au succedat in ritm alert, Ries si ceilalti pionieri s-au indreptat catre Philadelphia, pentru un antrenament de doua zile in simulatorul de antrenament in spatiu STS-400, de la Centrul National de Antrenament Aerospatial si Cercetare (NASTAR), cel care ofera „experienta de pe Pamant cea mai apropiata de un zbor real in spatiu“.

Intrat in cabina simulatorului, Ries a fost conectat la aparate de medicii care urmau sa-l monitorizeze. „Te poti opri oricand“, i-au spus. Nici vorba, s-a gandit. Inchis inauntru, l-a auzit pe „pilot“: „Am atins altitudinea de lansare“. Ries putea sa vada acum curbura Pamantului si cerul de deasupra, care devenea, din bleu, purpuriu, apoi negru.
„In momentul acela, am simtit desprinderea rachetei, care s-a departat de nava-mama.“
„Lansarea incepe in 3, 2, 1... Am pornit.“
„Eram impins in sus, intr-un urcus vertical foarte rapid, iar inertia m-a trimis cu putere inapoi in scaun. Am prins 3.800 km/h in trei secunde.“
A simtit o greutate imensa din cap pana la degetele picioarelor. Indicatorul de gravitatie arata 4. Corpul i se ingreunase de patru ori. A inceput sa isi contracte muschii, asa cum a fost invatat, ca sa mentina vasele de sange deschise, sa previna vederea indreptata numai inainte si sa nu-si piarda cunostinta.

Dupa 110 kilometri, Ries era fascinat. Nu doar de spatiul din fata lui, dar si de imaginile de pe ecranul lateral.
„Sa vad California de la mare distanta, sub noi, disparand cu o viteza uluitoare, e de-a dreptul impresionant.“
„Nu trebuie sa ai o constitutie de erou de filme politiste ca sa fii astronaut la Virgin“, afirma directorul comercial Stephen Attenborough. „Avem controale medicale riguroase, dar nu ii supunem pe cursanti la forta gravitationala pe care o experimenteaza pilotii adevarati. Din cei 100 de oameni pe care i-am antrenat, au fost doar doi carora a trebuit sa le recomandam sa nu faca asta.“
Un singur lucru nu pot auzi cursantii in timpul unui „zbor“ la NASTAR. Si acela e celebrul indemn al pilotului: „Acum puteti sa va parasiti locurile.“ Centrifuga nu poate simula imponderabilitatea. Pentru senzatia asta, va trebui sa mai astepte pana la zborul adevarat, cand motorul rachetei se opreste si, in linistea spatiului, cei sase astronauti se ridica din scaune ca sa pluteasca liberi, admirand Pamantul prin cele 12 ferestre de dimensiuni mari.

Dupa cinci minute de imponderabilitate, se vor intoarce la locurile lor, si Enterprise va cobori in zbor planat inapoi pe Pamant, folosind aripi rotative revolutionare, pentru a controla si a incetini reluarea traiectoriei, transformand-o dintr-o racheta Mach 3 in nava care atinge cea mai mare altitudine din lume.

Enterprise s-a intors din primul zbor cu oameni la bord in octombrie 2010, coborand de la o altitudine de 13.700 metri. In mai 2011, si-a etalat, pentru prima data, capacitatile sale unice de reintrare in atmosfera. A aterizat in perfecta siguranta, la 11 minute si 5 secunde dupa lansarea de la peste 15.600 metri. Pilotul Pete Siebold a declarat nava ca fiind „una de vis pentru un pilot care face teste“. Urmeaza aprinderea motorului rachetei pentru iesirea efectiva in spatiu.

La fel ca Jean Ries, Richard Branson a fost fascinat de aterizarile pe Luna. Presedintele companiilor din Grupul Virgin, a carui avere a fost recent evaluata la trei miliarde de lire sterline, a inceput ca antreprenor la sfarsitul anilor ‘60, in perioada de glorie a misiunilor Apollo.
In timpul erei sovietice, Branson spune ca Mihail Gorbaciov l-a intrebat daca ar vrea sa cumpere un loc pe Soyuz, pentru a merge la Statia Mir Space in calitate de prim turist in spatiu. Dar colapsul Uniunii Sovietice si un pret de 50 de milioane de dolari l-au facut sa renunte la idee.
La inceputul anilor 2000, Branson l-a intalnit pe inginerul aerospatial american Burt Rutan. Branson a descoperit ca Rutan construia o aeronava in mica sa fabrica din Desertul  californian Mojave. Pierduse Pemiul Ansari X, in valoare de 10 milioane de dolari, pentru construirea primei aeronave finantate privat de iesire in spatiu.
Aeronava SpaceShipOne, a lui Rutan, era realizata din fibra de carbon usor, dar foarte rezistenta, si urma sa fie lansata de pe nava-mama cu doua fuselaje fabricate identic, WhiteKnightOne.
Rutan a castigat Premiul X in 2004 si Branson a vazut in el „viitorul turismului spatial. Construise o aeronava accesibila si sigura“.
De indata ce sprinta la 100 kilometri, SpaceShipOne plictisea nu numai pilotii, dar si brandul Virgin. Branson a facut atunci un targ: Rutan urma sa ii construiasca lui o aeronava mai mare, care sa ia la bord clienti dispusi sa plateasca.

In anul urmator, Virgin Galactic s-a deschis pentru inchirieri. Biletele costau 200.000 de dolari pentru o calatorie de 150 de minute, dar Jean Ries nu a stat pe ganduri. „Mi-am platit cotizatia si am devenit membru fondator.“ In sase luni, Virgin obtinuse peste 11 milioane de dolari de la cei care visau sa devina astronauti. Azi, sunt 460 de persoane care au depus in contul companiei peste 60 de milioane de dolari, iar alti 80.000 si-au exprimat dorinta sa ajunga in spatiu.

In octombrie 2010, Branson s-a alaturat prietenului sau, celebrul astronaut american Buzz Aldrin, si altor 30 de viitori cosmonauti din indepartatul desert din New Mexico. Aparute din senin, cele doua fuselaje ciudate ale navei-mama (numita VMS Eve, dupa numele mamei lui Branson), care sustineau intre ele VSS Enterprise, au aterizat pe noua pista de 3.000 de metri de pe Spaceport America. Este primul aeroport pentru rachete si sediul Virgin Galactic, unde se afla aproape de finalizare si o cladire moderna din sticla si otel, desenata de Norman Foster.
„Proiectul a fost realmente provocator pentru echipa, dar spatiul este o afacere foarte excitanta“, spune Branson.

Compania isi propune, pana la sfarsitul celui de-al doilea an de zboruri, sa vina cu alte trei aeronave-mama si cu cinci nave spatiale.
Primele teste de zbor suborbital sunt preconizate la inceputul lui 2012, dar Virgin nu promite o data exacta pentru primele zboruri comerciale. In timp ce Galactic sustine sus si tare ca „spatiul este un teritoriu Virgin“, apar si alte companii care intra in aceasta cursa. In aprilie 2011, la 50 de ani de cand Gagarin a devenit primul om care a ajuns in spatiu, Space Expedition Curaçao (SXC) s-a deschis pentru afaceri. Si-a propus sa ofere calatorii platite incepand din ianuarie 2014, in California, intr-o racheta pe nume Lynx. Printre fondatorii olandezi ai SXC se afla locotenentul-general Ben Droste, in varsta de 56 de ani, fostul comandant-sef al Fortelor Aeriene Regale din Olanda, si maiorul Harry van Hulten, de 41 de ani, un pilot care face teste pe un model F-16 si care a zburat atat pentru Fortele Aeriene din Olanda, cat si pentru cele din Statele Unite. Pe partea de business, treaba este condusa de antreprenorul Michiel Mol (42 de ani), realizatorul unui imperiu in domeniul jocurilor pe calculator si coproprietarul echipei de curse la Formula 1 Force India.

Cu un pret al biletului de 95.000 de dolari, SXC este mai ieftin decat Virgin. Totusi, aeronava Lynx nu poate lua intr-o cursa mai mult de un pasager la bord. „Conform programului unei aeronave similare, putem efectua cinci zboruri pe zi“, spune Mol.
Lynx va decola de pe o pista, dar apoi se va inclina instantaneu intr-un urcus de 80°, inainte sa coboare inapoi pe Pamant. „Stim ca racheta functioneaza“, spune Mol. „Am facut 88 de teste de zbor in avioane. Tot ce trebuie sa se faca acum este sa se construiasca nava spatiala in jurul ei. Ar trebui sa incepem testele de zbor la inceputul lui 2012.“
Totusi, spre deosebire de astronautii de la Virgin, cei de la SXC nu vor putea sa-si paraseasca locurile pe scaun. „Nu exista nicio incapere in Lynx unde pasagerii sa poata pluti, dar ei vor sta alaturi de pilot si vor avea ocazia sa admire cele mai frumoase peisaje din spatiu“, spune Mol.
Tinta lui SXC este sa ajunga la 1.000 de zboruri pe an pana in 2020. Compania de zbor olandeza KLM, unul dintre partenerii fondatori, va vinde si ea zboruri la SXC.

Ce inseamna, de fapt, pentru noi aceste posibilitati de explorare a spatiului de ultima ora? „Ar putea revolutiona industria aeriana, ar reduce poluarea si ar duce la un progres stiintific“, spune Stephen Attenborough, de la compania Galactic. „Desi interioarele aparatelor de zbor pentru pasageri au inceput sa fie din compoziti de carbon, osatura avioanelor Boeing si Airbus de azi se face inca din aluminiu.“ Iar Branson adauga: „Am demonstrat ca se poate construi o aeronava mare care e, de fapt, mai usoara, la fel de puternica si cu un consum mai mic de carburant si de energie“.

Pe termen lung, exista predictia unor zboruri suborbitale sau chiar orbitale la mare distanta, incat zborul de la Paris la Sydney sa dureze sub trei ore. „Ar fi urmatoarea mare realizare in domeniul zborurilor comerciale“, spune Jean Ries.
</p>
<p>&nbsp;</p><strong><a href="http://diff4.smartadserver.com/call/cliccommand/4711480/[timestamp]?" target="_blank">Cu 10 euro pe zi rata, iti cumperi apartament de 65.000 euro.</a></strong>
 
Vote it up
147
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza