Batranul carcotas

Despre intalnirea mea cu omul care iubeste lumea pentru imperfectiunile ei
 
<p>
Ma tin cu greu dupa Iacob. E inalt si smucit, desi batran.  Merge pe stradutele din Ierusalimul vechi cu hotararea unui tanc sovietic. Intram intr-o pravalie, iar in prealabil ma anunta ca negustorul ii e bun prieten si are cea mai exemplara smirna si cea mai ademenitoare tamaie din bazar. Il saluta cu Salamalecum, salutul musulman. Iacob e evreu, plecat din Romania de copil, ramas orfan de ambii parinti in pogromul de la Iasi. Vorbeste zece limbi straine si cu arabul negustor poarta o discutie lunga si calma.

– Araba e o adaptare a limbii ebraice, ma anunta pe un ton superior.
Banuiesc ca arabul ar zice fix pe dos. Ma zgaiesc la mormanele de trandafiri uscati, la feluritele rasini, ma ia stranutul in apropierea unor mirodenii colorate, cu parfum intepator. Tonul batranilor creste. A inceput, neindoielnic, negocierea. Iacob il pareaza, zici ca apara o poarta la fotbal. La final, tamaia si smirna ajunge in pungi de hartie, eu platesc, batranii se despart cordial cu strangeri de maini. Nu iesim bine si Iacob imi zice:
– E ca toti arabii. Are cap, minte ii mai trebuie. Ne-a jefuit.

Sunt uluita, n-am timp sa raspund. Iacob, ca o camila incapatanata, a luat-o la goana, impungand toate creaturile vii care ii ies in cale. Inspre biserica Sfantului Mormant se vede cu un preot grec. Se imbratiseaza. Vorbeste cu el greceste, imi sopteste ca e un preot cu mult har si foarte cultivat. Par sa aiba o discutie plina de intelepciune. Cand termina, imi spune sec:
– Iisus, cu care se lauda crestinii, n-ar fi omorat o musca. Si sa-i vezi pe parinteii astia greci cum se iau la tranta cu armenii si coptii in mijlocul bisericii!

Iacob face o fata dezgustata si o schema de ninja. Mi se urca sangele in cap. Langa Zidul Plangerii, batranul chitibus isi gaseste niste parteneri de discutie. In ebraica. Au perciuni lungi si palarii uriase de blana, sub care probabil ca transpira abundent sub soarele crud al Orasului Sfant.
– Iacob, prietenii tai studiaza Biblia?
– Mai exact, sunt niste somitati in domeniu.
– Dar banuiesc ca au si un defect.
– Sigur ca da, sunt niste trantori, traiesc din ajutorul social.
Ma pregatesc sa i-o tai. E prea mult, in orasul asta aproape ingeresc, pe care Iacob il umple de imperfectiuni. Mi-o taie el.
– A, si fac un stol de plozi si sunt intoleranti.

Ma gandesc cum m-am procopsit eu cu omul asta, tocmai aici, unde te duci sa devii mai intelept. Doi nemti tineri, cu fete luminoase, se opresc langa noi sa ceara indicatii. Iacob ii indruma zambind in nemteste.
– Sunt foarte politicosi, dar cu nemtii astia nu stii niciodata ce le poate pielea, zice Iacob tataind.
– Iacob, scuza-ma, dar nu te mai pot suporta. Ce sens are sa tot insiri defectele oamenilor si sa pretinzi ca esti prietenul lor?
– Pai ce, daca le sunt prieten trebuie sa le fiu un prieten orb? Trebuie sa ma comport ca un idiot? Crezi ca lumea asta frumoasa care ne inconjoara nu e frumoasa si pentru imperfectiunile ei?
Batranul mormaie suparat.
– Crezi ca e mai bine sa spui despre un surd ca el aude? Suntem in stare sa facem eroi din criminali doar de dragul de a ne confectiona o istorie mai frumoasa. Ce atata nenorocire daca ii spui ceva verde in fata unui om?

Ma gandesc ca are dreptate. Ursuz cum e, Iacob spune adevarul si face un exercitiu util de sinceritate. Si, urat cum poate fi, adevarul e mai bun decat minciuna. Ma uit in jur si vad zeci de militari israelieni inarmati. Sunt o prezenta obisnuita, care aminteste de lungul sir de razboaie prin care a trecut acest loc. Un loc de altfel minunat, Ierusalim, care in traducere inseamna Orasul Pacii.

• Ana-Maria Caia are o companie de productie TV, www.indiestudio.ro.

</p>
Vote it up
241
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza