Aventura unui copil disparut fara urma

Un baietel in scutece, imbracat intr-o pijama verde, pluteste senin pe raul Peace din vestul Canandei
<p>Duminica dimineata, 12 iulie 2009:
Pluteste senin pe raul Peace din nord-estul regiunii Columbia Britanica, vestul Canadei. Baietelul se afla intr-un echilibru fragil pe camionul de jucarie intors cu rotile in sus si se tine de puntea subtire din metal care le leaga. Un dezechilibru oricat de mic si va fi inghitit de apele reci ale raului cu ape repezi. Copilul scanceste. In aval il asteapta un blocaj de busteni.
Pe baietel il cheama Demetrius, dar familia l-a poreclit Peanut. Chiar astazi implineste trei anisori. Mama, tatal, fratele mai mic, Dante, si bunicii se afla  pe langa cortul instalat pe malul raului, la vreo cinci kilometri distanta. Abia acum au observat ca Peanut a disparut!
Raul are maluri inalte si pustii. Singurii ochi care-l pot zari pe baietel sunt cei ai vulturilor plesuvi, ai ursilor negri, ai vulpilor, coiotilor si elanilor.
Familia Jones ajunsese in parcul Peace Island, din  Columbia Britanica, la aproximativ 50 de kilometri nord de localitatea Dawson Creek. Peste 20 de prieteni cu familiile lor, inclusiv o strabunica, iesisera la iarba verde la acest sfarsit de saptamana. Unul dintre motive era chiar aniversarea zilei de nastere a lui Peanut. 
Familia locuia aproape de Fort St. John, capitala petrolului si a gazului din Columbia Britanica. Prin regiune trec multe camioane, iar lui Peanut ii place sa imite zgomotul camioanelor si sa ia in maini orice volan care ii iese in cale. De altfel, camioanele sunt afacerea familiei. Bunica lui Peanut, Anita Neudorf, in varsta de 44 de ani, este coproprietara unei companii de transport, alaturi de sotul ei Monty, si conduce o camioneta „pilot“ de o tona prin tot nordul regiunii. Monty este maistru la o companie de explorare a petrolului si conduce tot o camioneta. Parintii lui Peanut, Heather, de 22 de ani, si Joseph Jones, de 25 de ani, lucreaza pentru Anita, mama lui Joseph, in departamentul de curierat al afacerii de familie.
Camionul preferat al lui Peanut este furgoneta rosie de jucarie, actionata electric, pe care bunica a gasit-o la un magazin auto. Vehiculul e alimentat de la o baterie puternica, ce rezista ore intregi la o singura incarcare si are scaune suficient de mari incat un copil sa se poata aseza in ea. (Doar fratele de patru luni al lui Peanut, Dante, nu se urca in ea, fiindca era prea „tanar“.)
Parcul Peace Island se afla in vasta campie Taylor, pe malul raului Peace. Raul izvoraste din Muntii Stancosi, strabate Alberta si se varsa in raul Slave. Autostrada Alaska traverseaza parcul si apoi raul, printr-un pod. Campingul in care s-a oprit familia lui Demetrius are 60 de locuri si ocupa o suprafata cat cinci terenuri de fotbal. Peste tot sunt salcii, tufe si desisuri. Uneori, aici pot fi vazuti ursi negri. Campingul este dotat cu tobogane si leagane pentru copii, un teren pentru jocuri si o zona de picnic. O carare pietruita duce dincolo de locul de campare, pana la un debarcader.
La acest sfarsit de saptamana, Monty si-a luat si barca cu motor. Plimbarile cu barca pe raul Peace sunt incantatoare.

Sambata dimineata, Anita si Monty
l-au luat pe Peanut la o plimbare cu barca, lasand camioneta langa debarcader. Baietelul purta o vesta de salvare si a fost asezat in partea din fata. Bunicul sau l-a lasat chiar sa se joace putin cu volanul barcii.
Dupa ce s-au intors in camping, Peanut s-a urcat in camioneta de jucarie si a pornit sa exploreze zona. A condus pana la capatul campingului. Anita s-a tinut dupa el si a vorbit putin cu niste prieteni de familie, care sarbatoreau 25 de ani de la casatorie. La intoarcere, bateria camionetei era atat de slaba, incat Anita a fost sigura ca nu va rezista pana la rulota. Joseph a pus masina de jucarie in camioneta si a condus pana la locul lor de campare.
In acea seara, familia s-a adunat in jurul focului de tabara. A fost un apus lung. „Voi avea eu grija de baieti“,
le-a spus Anita lui Heather si Joseph. „Mergeti linistiti la distractie.“
Peanut si Dante au dormit in rulota bunicilor. „Nu-mi place ideea de a lasa copiii in cort cand sunt ursi prin preajma“, a spus Anita. I-a dus pe baieti la culcare in jur de 9 seara si s-a intors la focul de tabara. A revenit la rulota pe la miezul noptii. Ceilalti erau in toiul chefului, dar Anita stia ca, a doua zi, nepotii ei vor fi in picioare devreme.
Baietii s-au trezit cu noaptea-n cap, pe la 6 dimineata. Anita i-a schimbat lui Dante scutecul,
i-a dat o sticluta si l-a lasat sa se cuibareasca langa bunicul sau, in patul dublu. Apoi i-a facut lui Peanut ceva de mancare si i-a pus filmul preferat: „Cars“. Stia ca Peanut va urmari fascinat filmul, care dura doua ore.  Asa ca s-a asezat putin pe pat si a atipit. S-a gandit ca Peanut o va trezi cand se termina filmul, cum faceau toti nepotii acasa, cand vroiau sa iasa afara. Iar Peanut stia foarte bine ca nu are voie afara fara un adult.
De data asta nu a fost insa asa. Cu putin inainte sa se termine filmul, pe la 7.30, Peanut a tras de clanta usii si a iesit fara sa faca niciun zgomot. Fusese invatat sa nu tranteasca usa rulotei.
In cort, Heather s-a trezit pe la 8.30 si a intrat in rulota sa se spele. DVD player-ul mergea, Dante dormea in pat si Anita motaia. Peanut si Monty lipseau. Heather s-a gandit ca micutul e cu tatal sau la plimbarea de dimineata. Cand a iesit din rulota, l-a vazut insa pe Monty plimbandu-se singur.
– Monty, unde e Peanut?, a intrebat.
– Pai nu e cu tine?, a raspuns el. Heather a simtit un gol in stomac. S-a uitat prin jurul rulotei, apoi a cautat si in interior. Apoi a trezit-o pe Anita.
– Peanut nu este nicaieri, a spus.
Pantalonasii de pijama erau aruncati pe podeaua rulotei, dar cizmele de cauciuc disparusera. Disparuse si camioneta rosie de jucarie.
Anita a tras niste haine pe ea si a
apucat cei mai apropiati pantofi, bocancii din cauciuc ai sotului ei.

Campingul era cufundat in tacere. Nimeni nu se trezise. Doar pasarile si masinile de pe autostrada spargeau linistea. Heather, Monty si Anita l-au trezit pe Joseph. Una dintre matusi a ramas sa aiba grija de Dante, ceilalti s-au repezit cu totii sa-l caute pe Peanut. Heather si Joseph au sarit in camioneta si au scotocit toate drumurile din camping. Monty s-a dus la debarcader. Nici urma de Peanut! Anita s-a gandit ca poate copilul s-a intors la unul din locurile in care fusese cu o zi in urma. A condus pana la locul de joaca, dar acolo nu era nimeni. A refacut apoi tot traseul pe care il parcursesera in drum spre culcare.
In cautarile ei, a observat un cuplu care isi sorbea cafeaua de dimineata asezat pe scaune pliante.
– Buna, i-a salutat Anita. N-ati vazut un baietel blond, pe o camioneta rosie cu baterii?
– Micutul care misuna ieri pe aici?
– Da, da, el!
– Nu, ne pare rau. Sigur il vedeam daca trecea pe aici.
Anita de-abia mai respira. Sigur s-a dus la rau, s-a gandit. Daca a cazut, nu are cum sa supravietuiasca. Apa este rece si involburata, iar el e atat de mic. Uneori, nici adultii nu supravietuiesc in rau si Peanut de-abia stie sa inoate. Si are pe el doar scutecul si bluza de pijama!
A murit, a concluzionat Anita.
Izbucni in plans si in-cepu sa respire sacadat. Imi voi inmormanta nepotul de ziua lui de nastere, se gandi, si este numai vina mea. Durerea o darama aproape de tot. Dar o voce interioara ii spuse: Aduna-te! Disperarea n-o sa te ajute. Ii privi pe ceilalti. Tuturor li se citea panica in priviri.
Avem nevoie de ajutor, isi spuse.
Au inceput cu totii sa bata in usile rulotelor, sa-si trezeasca familia si cunoscutii. Peste putin timp, toti oamenii din camping erau implicati in operatiunea de cautare.

La 20 de minute dupa ce si-a dat seama ca Peanut a disparut, Anita a apelat numarul unic de urgenta. La 8.55, ofiterul Greg Nardi a fost cel care a ridicat receptorul. In cele mai multe cazuri de acest gen, copiii pierduti sunt gasiti pana ajunge politia, dar, cand au ajuns in parc, Nardi si echipa lui au aflat ca baiatul lipsea de mai bine de doua ore. Toata lumea cauta frenetic. Copiii mergeau pe carari pe biciclete si strigau, adultii cautau pe langa tufe si santuri. Altii scotoceau malurile raului. Nardi a mai chemat trei ofiteri, inclusiv un instructor de caini cu un caine de investigatii.
O fi fost rapit sau urcase in masina cuiva si adormise? Indiferent cum ar fi fost, autostrada era in apropiere si masina in care s-ar fi aflat era deja departe. Nardi i-a cerut unui ofiter sa opreasca toate masinile la iesirea spre autostrada. O alta varianta era ca Peanut sa fi condus camioneta de jucarie pe autostrada. Joseph o lua spre sudul autostrazii Alaska si Anita o lua spre nord, peste pod. Monty a dat drumul barcii in apa si a inceput sa caute pe rau, insotit de fratele Anitei. Cei doi barbati au scrutat cu privirea si malurile raului, apoi s-au intors, din dorinta de a ajuta echipajele politiei. Nimeni nu a spus-o cu voce tare, dar cu totii
s-au gandit ca il vor gasi pe baiat mort.
Parintii lui Peanut erau in stare de soc. Paralizata de durere, Heather se lasase in genunchi si plangea, in timp ce-l tinea pe Dante strans in brate. Joseph simtea un gol in inima, ca si cum ar fi fost impuscat. Anita se invinovatea. Nimeni nu vorbea cu nimeni.

Tot in parc campase si Don Loewen, proprietarul unei companii de constructii. Cu exceptia lui Monty, Don era singurul care avea barca in camping. In timp ce ceilalti cautau pe uscat, Don si patru prieteni de-ai sai pornisera pe apa. Au pornit actiunea de cautare pe la 9.00 dimineata.
Don, care era tatal a trei copii, se afla la volan. Ceilalti doi barbati stateau in colturi si scanau totul cu privirea in stanga si in dreapta, in speranta ca il vor zari pe baiat. Parca raul nu mai fusese niciodata atat de umflat in acest sezon. Ploile tulburasera apa, care era maro de la mal si plina de crengi rupte din salciile de pe mal. Cand au ajuns la un morman de busteni care pluteau, Don si prietenii sai l-au inconjurat de mai multe ori. Din cauza obstacolului, raul facea un mic ocol spre dreapta. Sa fi ajuns baietelul atat de departe? Oare sa se intoarca la camping? Se aflau la peste zece kilometri distanta in aval, dar au continuat.
Wayne Hotte, supraveghetor la un depozit de busteni, se afla in spatele barcii, la carma. Cu putin inainte de ora 10, la vreo 12 kilometri in jos, Wayne zari ceva intr-un mic vartej format la o cotitura a raului.
– Ala e cumva un vultur plesuv pe o stanca?, intreba el.
Barbatii privira chioras in acea directie. Don trase barca mai aproape. Acel „ceva“ nu erau penele albe ale capului unui vultur. Era parul blond al unui copilas care se lasa in genunchi pe o camioneta cu rotile ridicate in sus, strangand tare de axul masinii si tremurand de frig la atingerea apei involburate.
– Stai acolo si nu misca!, striga Don. Vin acum. Nu misca!
Stia ca cel mai mic val facut de barca il putea rasturna pe Peanut direct in apa. S-au apropiat cu cea mai mica viteza posibila si s-au oprit la vreo 20 de metri de copil. Doug Marquardt, vicepresedintele unei companii petroliere, prelua volanul in timp ce Don sari din barca. Apa sfredelitor de rece ii taia respiratia. Era greu sa inoate in puloverul gros, pantaloni si bocanci. Ochii mari ai lui Peanut se fixara pe figura lui Don, de parca stia ca nu trebuie sa faca nici cea mai mica miscare. In acel loc, raul avea cel putin trei metri adancime, cu mult peste capul lui Don. In timp ce inota spre camioneta rosie, era constient ca, daca baiatul ar cadea, nu l-ar putea apuca, pentru ca ar fi trebuit sa infrunte apa si sa-l tina si pe baiat in brate. Imposibil. In schimb, prinse camioneta, iar prietenii sai apropiara incet barca. Peanut scancea, dar ochii nu i se dezlipeau de Don. Ceilalti barbati au insfacat baiatul si l-au tras in barca.
– Unde mi-e camioneta?, a tipat Peanut. Au fost singurele cuvinte pe care le-a rostit.
– Nu putem pleca fara camioneta baiatului, a decis unul dintre barbati.
Era plina de apa si grea, dar Wayne si Darrin Paynter au agatat-o si au tras-o spre barca. Doug si un alt coleg, Dwayne Paulovich, isi scoasera tricourile sa il stearga de apa pe Peanut, care tremura tot. L-au infasurat in vestele de salvare si l-au luat in brate ca sa-i tina cald. Don, aflat din nou la volan, porni motorul si tasni cu viteza in amonte. Wayne isi scoase telefonul mobil si apela un prieten din camping.
– Spune-le ca l-am gasit, striga el, incercand sa acopere zgomotul motorului. E in siguranta! Dar aceste ultime cuvinte nu s-au mai auzit la capatul celalalt al firului.
In camping, prietenul lui Wayne i-a transmis mesajul unui politist, care
l-a comunicat mai departe prin radio.
Mama lui Peanut, Heather, vazu masinile politiei care se indreptau cu viteza spre debarcader.
– Ce se intampla?, intreba ea.
– V-au gasit baiatul, ii raspunse un politist. Se intorc acum cu el.
– Traieste?
– Nu stim.
Tatal lui Peanut a simtit cum i se inmoaie picioarele. S-a lasat pe pamant. Heather tipa si se prabusi si ea. Anita spuse ca trebuie sa astepte intoarcerea nepotului ei la debarcader.  
– Nu cred ca vrei sa fii acolo, ii spuse fratele ei, incercand sa-i blocheze calea.
– Da-te din fata mea!, striga Anita.

Barca lui Don se apropie de rampa. Cand au oprit-o, Don si ceilalti barbati stateau in picioare. Wayne tinea camioneta rosie a lui Peanut in spatele barcii. Anita nu-l vazu pe baiat. I se facu rau. Atunci, unul dintre barbati isi schimba pozitia. Oare era capul lui blond? Peanut se afla in bratele unuia dintre barbati? Copilul parea inghetat si obrajii ii tremurau. Dar zambea.

La spital, parintii si bunicii s-au strans
cu totii in jurul patului lui Peanut. Medicii l-au incalzit si l-au examinat. Dupa doua ore, i-au dat drumul. Si-a sarbatorit ziua de nastere in acea dupa-amiaza, tot in camping, asa cum planificasera.  Dar chiar si acum mai intreaba uneori:
– Camioanele merg pe apa, mami?
Iar Heather ii raspunde:
– Nu, Demetrius, nu pot merge pe apa!</p>

Vote it up
222
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza