Aterizarea miraculoasa

Tu ce ai face daca ai fi cu familia intr-un avion ramas fara pilot in timpul zborului? Iata povestea adevarata a unei astfel de familii.Foto: Kelly Laduke
 

<p>Daca a existat vreodata un pilot care sa-i faca pe pasageri sa simta ca se afla cu adevarat pe maini bune, acela era Joe Cabuk. In varsta de 67 de ani, colonelul zburase pe avioanele de vanatoare F-100 in Vietnam, comandase o escadrila de avioane de lupta in Anglia si ocupase pozitia de director adjunct de operatiuni NATO in Italia. Dupa retragerea din armata, in 1989 s-a intors pe meleagurile natale, in statul american Louisiana, unde pilota chartere operate pe Aeroportul Regional Monroe.

Cu par grizonant si tinuta dreapta, tata a doi baieti mari si diacon la biserica baptista, Cabuk era genul de pilot care nu-si asuma niciodata riscuri cu avionul pe care il pilota.

Anul trecut, in duminica de Paste, pe la ora 13.30, Cabuk se afla la mansa avionului de sase locuri Beechcraft King Air 200, anuntand altitudinea dupa ce decolase din Naples, Florida.

- Stabilizator de deriva pornit. Puterea de ascensiune stabilita. Propulsoarele: 1.900 rotatii pe minut.

Pe locul copilotului ii tinea companie proprietarul avionului, un antreprenor in constructii pe nume Doug White. Sotia lui White, Terri, si cele doua fiice adolescente ale lor stateau cuibarite sub paturi in zona pasagerilor, sperand sa poata citi sau trage un pui de somn in timpul zborului de trei ore spre casa.

White, in varsta de 56 de ani, se simtea in siguranta ascultand vocea lui Cabuk transmitand coordonatele de zbor. Fusese o saptamana chinuitoare. In sambata anterioara, fratele omului de afaceri, in varsta de numai 53 de ani, care locuia in Naples, murise de atac de cord. White si familia lui, care locuiau intr-un orasel de provincie plin de ferme, in Archibald, Louisiana, zburasera in Florida pentru a lua parte la inmormantare. Acum, Cabuk pilota avionul care ii ducea pe cei patru acasa.
- O sa avem ceva turbulente cand o sa trecem prin nori, i-a avertizat el.

A inceput un schimb de replici de rutina cu controlorii de trafic din Miami, folosind numarul de identificare al avio­nului dat de Administratia Federala de Aviatie (FAA) - N559DW:

- Miami Center, King Air Five-Five-Niner-Delta-Whiskey…
Dar vocea i s-a stins brusc si capul i-a cazut in piept. White l-a batut pe u­mar si l-a strigat. Cabuk a ridicat capul si a gemut indelung. Apoi a dat ochii peste cap si a ramas nemiscat. White s-a intors si a strigat-o pe sotia sa:
- Terri, avem o problema!
Cand Terri l-a vazut pe Cabuk prabusit in scaunul sau, l-a apucat de brat si l-a zguduit, incercand sa-l trezeasca.
- Lasa-l in pace, spuse White, realizand teribilul adevar. E mort!

In cabina, Maggie, in varsta de 18 ani, studenta in primul an la Universitatea de stat din Louisiana, si sora ei, Bailey, in varsta de 16 ani, eleva in al doilea an de liceu, au inceput sa tremure. Avionul era la 1.600 de metri si urca cu aproximativ 600 m pe minut. Nimeni de la bord nu stia sa-l aduca la sol.</p>

Vote it up
338
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza