Articulaţii care dor

Osteoartrita afectează peste 40 de milioane de europeni. Din fericire, medicii sunt pe cale să descopere noi tratamente.
 

LA ÎNCEPUT, AGNIESZKA OZIEBLO A REFUZAT să se lase copleșită de durerea la genunchiul drept. Funcţionara, astăzi în vârstă de 56 de ani, Şi-a văzut mai departe de îndeletnicirile ei preferate: plimbări în vecinătatea locuinţei sale din Varșovia, precum și drumeţii la munte. Însă, acum vreo 15 ani, genunchiul a început să o doară foarte rău. În urma unei radiografii, diagnosticul a fost stabilit: osteoartrită – numită mai simplu și artrită, cea mai frecventă dintre afecţiunile articulare degenerative.

 

Când mănânci un copan de pui, poţi remarca un zgârci elastic şi rezistent, care acoperă capătul rotunjit al unuia dintre oase şi alveola celuilalt, în locul unde cele două se întâlnesc. E vorba despre cartilaj, un ţesut conjunctiv cu rol de protecţie, foarte asemănător celui din articulaţiile noastre. În cazul osteoartritei, acest cartilaj se deteriorează, în general după decenii în-tregi de uzură sau în urma unei leziuni. „Odată ce cartilajul este afectat, şi osul care îl susţine începe să sufere modificări“, afirmă Philip Conaghan, profesor de medicină la Universitatea Leeds, din Marea Britanie. Întrucât cartilajul se regenerează mult mai lent, osul începe să crească, pentru a umple golul din articulaţie. Iar o astfel de „reparaţie“ înrăutăţeşte lucrurile.

„În plus, apar şi nişte enzime inflamatoare în articulaţia respectivă“, explică dr. Eric J. Strauss, de la Spitalul pentru Afecţiuni Articulare din cadrul Universităţii New York. Aceste enzime năvălesc în zona cu probleme, unde distrug şi mai mult din cartilaj. Procesul se repetă ciclic şi, în timp, conduce către o infirmitate tot mai pronunţată.

Osteoartrita poate afecta oricare articulaţie. Dar, de cele mai multe ori localizarea o constituie genunchii (gonartroză), şoldul, mâinile şi coloana vertebrală. Boala se manifestă cu predilecţie la persoanele care au depăşit vârsta de 50 de ani – iar aproape jumătate din cei de peste 65 de ani suferă de această boală, într-un stadiu mai mult sau mai puţin avansat. Şi factorul genetic joacă, uneori, un rol în apariţia afecţiunii. De asemenea, femeile sunt mai predispuse la a dezvolta boala decât bărbaţii. Iar accidentările suferite în cursul practicării unui sport pot pregăti terenul pentru declanşarea, peste ani, a acestei boli.

Cu toate că, dacă suferi de dureri articulare ultimul lucru pe care ţi-l doreşti este să faci exerciţii fizice, ele pot reduce disconfortul resimţit la nivelul genunchilor afectaţi şi te ajută să te deplasezi cu o mai mare uşurinţă. Mai mult chiar, exerciţiile au şi efecte antiinflamatoare.

Profesorul Conaghan recomandă „mersul în apă, pe câteva lungimi de piscină“, deoarece, spre deosebire de plimbări şi drumeţii, acest gen de mişcare poate dezvolta masa musculară. Alte exerciţii benefice sunt cele care nu implică susţinerea greutăţii corporale de către zona afectată a corpului, ca, de pildă, mersul pe bicicletă ori folosirea unor aparate de fitness, precum bicicleta eliptică.

O sinteză a unor studii anterioare, realizată în anul 2011, a relevat că, în vreme ce fizioterapia poate ameliora simptomele, nu există dovezi că ar putea opri evoluţia osteoartitrei. Însă, ea poate juca un rol în amânarea folosirii unor tratamente mai agresive, e de părere Stefan Lohmander, profesor de chirurgie ortopedică la Universitatea din oraşul suedez Lund.

În cazul Agnieszkăi, fizioterapia a avut efect la început, diminuându-i durerea. Dar evoluţia osteoartritei a anihilat beneficiile exerciţiilor. Acum cinci ani, necazurile şi-au făcut debutul şi la genunchiul stâng. „M-am temut că într-un final o să rămân complet imobilizată“, mărturiseşte ea.

În 2012, Agnieszka a aflat despre un nou tratament încurajator: injecţiile cu plasmă bogată în plachete (PRP). Cartilajul nu se vindecă uşor, iar una dintre cauzele principale este faptul că nu dispune de provizii de sânge. Plachetele sangvine – sau trombocitele – sunt esenţiale în procesul vindecării. PRP se obţine prin recoltarea unei mici cantităţi de sânge chiar de la pacient (în mod similar cu prelevarea pentru analize), ce se prelucrează apoi prin centrifugare. Lichidul obţinut – plasma bogată în plachete, care conţine peste 40 de factori de creştere, implicaţi în regenerarea ţesutului conjunctiv – se injectează în articulaţia afectată.

Agnieszka a făcut injecţii cu PRP, în ianuarie 2012. „Mai bine de şase luni, nu am mai avut nici urmă de durere.“ Deşi, treptat, simptomele i-au reapărut, Agnieszka se gândeşte să urmeze din nou tratamentul injectabil.

Raluca Radu, o profesoară de 57 de ani din Bucureşti, a avut primele dureri mai serioase la genunchiul stâng în urmă cu cinci ani. Ştia că are o sensibilitate la el, o mai durea din când în când, dar a încercat să nu-i dea prea mare importanţă. Când durerile au devenit mai severe, a început să ia antiinflamatoare sub formă de pastile şi să-şi dea cu unguent, tot un antiinflamator, seara, înainte de culcare. Uneori purta o genunchieră destinată sportivilor, pentru susţinerea articulaţiei genunchiului.

Dar, la un moment dat, durerile au trimis-o în cabinetul unui medic ortoped. Timp de câteva luni a făcut fizioterapie, ceea ce a ajutat-o un timp. Dar, în urmă cu doi ani, a auzit de injecţiile cu acid hialuronic destinate persoanelor ce suferă de gonatroză.

Aceste injecţii cu o componentă naturală a lichidului sinovial (care lubrifiază articulaţia), precum şi acelea cu corticosteroizi, sunt frecvent recomandate de către medici. Fiecare persoană răspunde diferit la tratament, însă, în general, injecţiile cu steroizi atenuează simptomele pentru o lună sau două. Efectele acidului hialuronic pot dura o perioadă mai îndelungată.

Raluca face injecţii cu acid hialuronic de două ori pe an şi se simte foarte bine. Speră ca acest tratament să funcţioneze în cazul ei cât mai mult timp, dorindu-şi să amâne pe cât posibil o operaţie de protezare.

Finlandeza Marja-Liisa Tapaninen, acum în vârstă de 64 de ani, a fost întotdeauna o femeie activă. Îi plăcea mult să se plimbe, să schieze, să danseze. Nici atunci când a început să aibă dureri la ambii genunchi nu şi-a schimbat rutina zilnică. Până în anul 2007, când au ajuns să o doară atât de tare, încât s-a văzut obligată să renunţe la gimnastica pe care o făcea seara.

Fizioterapia nu a ajutat-o prea mult. În 2011, Marja-Liisa ajunsese să nu mai suporte durerile şi lipsa mobilităţii. „Trebuia să mă sprijin în cârje“, spune ea. Atunci a luat în calcul o opţiune drastică.

În luna noiembrie a aceluiaşi an, a fost supusă unei operaţii constând în protezarea ambilor genunchi. Genunchiul drept, mai grav afectat, a avut nevoie de intervenţii chirurgicale suplimentare. Dar, un an mai târziu, Marja-Liisa era din nou activă. Acum se aventurează în lungi plimbări sau merge să danseze şi chiar ia lecţii de Zumba. Face din nou fizioterapie, pentru consolidarea muşchilor, şi e cât se poate de mulţumită. „Îmi place din nou viaţa mea, pentru că pot să mă mişc oricât îmi doresc.“

Tehnicile avansate de azi le permit pacienţilor să îşi folosească noile articulaţii la scurt timp după operaţie. Dar, fiindcă articulaţiile artificiale nu durează o veşnicie, medicii încearcă să amâne intervenţiile chirurgicale, mai ales în cazul persoanelor tinere, până în momentul când devin absolut necesare.

„În unele cazuri, articulaţia înlocuită poate dura 20, 25 sau 30 de ani. Un şold artificial are, în general, o durată de viaţă mai mare decât o proteză de genunchi“, explică medicul ortoped Shearwood McClelland, de la Spitalul Harlem, din New York.

În prezent, se află în curs de dezvoltare trei metode de tratament, care dau mari speranţe pentru viitor.

Celule stem. La fel ca în cazul terapiei cu plasmă bogată în plachete, şi aceste celule sunt prelevate chiar din corpul pacientului, de regulă din măduva osoasă ori din ţesutul adipos. Studiile arată că celulele respective „par să încetinească reacţiile inflamatoare din corp“, după cum susţine dr. Strauss. „De asemenea, ele prezintă un dublu potenţial: de a împiedica deteriorarea pe mai departe a ţesutului conjunctiv şi de a favoriza regenerarea cartilajului.“ Profesorul Lohmander atrage atenţia că unii practicieni lipsiţi de scrupule fac deja reclamă unor tratamente încă netestate pe bază de celule stem. „Deocamdată nu există toate elementele care să probeze eficienţa unor astfel de terapii“, avertizează acesta.

Cartilaj obţinut prin inginerie biomedicală. „Se apropie ziua în care nu vom mai înlocui o articulaţie în întregime“, afirmă dr. McClelland. El anticipează că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, chirurgii vor putea transplanta cartilaj „fabricat“ în laborator, din celulele pacientului.

Medicină personalizată. Cercetările conduse de dr. Strauss în domeniu se axează pe prevenirea instalării osteoartritei în urma vătămării unui ligament – fasciculul de fibre conjunctive rezistente, care leagă oasele la nivelul unei articulaţii. Chiar şi atunci când ligamentul s-a vindecat, „peste 10 sau 20 de ani, osteoartrita va apărea în 60 până la 70% din cazuri“, susţine doctorul. Dacă există un dezechilibru cât de mic în combinaţia de enzime pe care organismul o direcţionează în punctul lezat, degradarea cartilajului nu e deloc exclusă. Dezechilibrul poate îmbrăca diverse forme de la o persoană la alta, dar, odată identificat, medicii ar trebui să-l poată corecta, stopând astfel osteoartrita înaintea declanşării ei.

 

PE MĂSURĂ CE ÎMBĂTRÂNIM, riscul de a fi afectaţi de osteoartrită creşte. Dar persoanele care se confruntă cu această problemă dispun în prezent de o serie de opţiuni pentru a-şi ameliora starea. Şi noi tratamente pot deveni disponibile în orice moment.

 

CONDROITINA ÎNCETINEŞTE DEGRADAREA GENUNCHIULUI

Potrivit rezultatelor unor cercetări realizate la Facultatea de Medicină a Universităţii din Montreal, o doză zilnică de 1.200 de miligrame de condroitină ameliorează simptomele și încetinește procesul de degenerare a cartilajului de la nivelul genunchiului. În mod curent, condroitina se comercializează împreună cu glucozamina, un alt supliment alimentar, sub formă de pastile. Discută cu medicul înainte de a lua condroitină, deoarece pot apărea efecte secundare grave în cazul în care ai și alte afecţiuni.

 

ALINAREA DURERILOR

Pentru o ameliorare temporară a durerilor sunt recomandate antiinflamatoarele nesteroidiene: Ibuprofen, Naproxen și altele similare. Acestea reprezintă și substanţa activă din remediile de uz extern de tipul Voltaren Gel și unguentele pe bază de flurbiprofen. Cele din urmă au avantajul de a nu afecta stomacul, cum e posibil să se întâmple în cazul pastilelor.

Vote it up
63
Ți-a plăcut acest articol?Voteaza